What’s Going On
18-31 martie 2016
Expoziție
Sculptură, Desen, Fotografie
Turnul Croitorilor
Cluj-Napoca
Str. Baba Novac 35

afis-expo-Turnul-Croitorilor-web

După o studenţie faină şi o prietenie de durată, să mai vedem care-i pulsul artistic al fiecăruia în această mică expoziţie găzduită de Turnul Croitorilor, în perioada 18-31 martie 2016.
Vernisaj: joi, 17 martie, h 18:00, Turnul Croitorilor, Str. Baba Novac 35, Cluj-Napoca.

NICHITA, desenatorul

În căutările mele am dat peste acest articol: Artists Share “Before and After” Evolution of Their Drawing Skills with Years of Practice. Nichita (8 ani) a rămas impresionat de conținutul lui. S-a pus pe lucru mai serios decât până acum. Progresul e vizibil și la el. Iată cele mai recente lucrări, februarie-martie 2016.

nichita-maestrul-artificiilor
Nichita„Maestrul artificiilor”

nichita-fuji-large
nichita-fuji-detailNichita„Fuji”

nichita-lumea-tatalui-meu
Nichita„Lumea tatălui meu”

nichita-baiatul-detectiv-large
nichita-baiatul-detectiv-detail
Nichita – „Băiatul detectiv”

nichita-portretul-tatalui-meu-large nichita-portretul-tatlui-meu-detail
Nichita„Portretul tatălui meu”

Amintiri vesele (5)

Mulțumesc prietenilor pentru așa Cer

În urmă cu câteva zile îi scriam unui înger de prieten, de ziua lui, „Mulțumesc Cerului pentru așa prieten!”. Răspunsul lui m-a copleșit: „Mulțumesc prietenilor pentru așa Cer!”.

Părintele Teofil Părăian (3 martie 1929 – 29 octombrie 2009), sunt convins, ar zice: Nu-i așa că-i fain?!
Da, Părinte, e tare fain! Și omul la fel! E din același neam cu dumneavoastră, al celor liberi, luminoși, veseli, cumsecade, cinstiți, harnici, calofili.

Pentru neamul acesta mai ține Dumnezeu lumea! Și totuși, Părinte drag, nu pot să nu mă tot întreb: de ce sunt uitați sau marginalizați cei care îi aparțin? Știți la ce mă gândesc. Curatoriul „Părintele Teofil Părăian” (înființat în octombrie 2012) s-a dizolvat treptat, în liniște. Părintele Mihail, ucenicul dumneavoastră de chilie, nu mai e la Sâmbăta…  Ce va urma?

Eu nu am avut puterea să vin azi la Sâmbăta. Oare cum ați fost sărbătorit? Cine a deschis chilia dumneavostră vizitatorilor? Cine le-a vorbit? Ce le-a spus despre absența Părintelui Mihail? Ce le-a spus despre Curatoriu?

Până să primesc niște vești, răsfoiesc nedumerit revista elvețiană Prestige Home – The Luxury Way of Life, pe a cărei copertă apare o imagine din incinta mănăstirii de la Sâmbăta!
LUXURY!
Înțelege fiecare ce vrea!

Prestige-Home-Band-2016---cover1
Prestige-Home-Band-2016

Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte

Bartolomeu-Anania-la-manastirea-Sihastria
[Părintele Bartolomeu predicând la Mănăstirea Sihăstria. Fotografie inedită © ioan gînscă]

 

Nu este un merit să trăieşti mult, cel mult dacă ai ambiţia să te înscrii cumva în seria recordurilor. Important este să trăieşti cu folos, iar pentru aceasta trebuie să ai şi o educaţie de la părinţi, pe care eu am avut-o. De aceea, în ziua mea de naştere, mă rog întâi cu rugăciunea intimă de dimineaţă pentru părinţii mei care mi-au dat viaţă, dar nu numai viaţă, că aceasta încă n-ar fi mare lucru, dar pentru că mi-au dat o educaţie.

De la tatăl meu, care era un om plin de înţelepciune, am învăţat ca niciodată să nu iau nimic în tragic, iar de la mama mea, care era un tezaur de folclor, am învăţat credinţa în Dumnezeu, teama şi iubirea faţă de El, respectul faţă de propria mea demnitate, munca şi respectul faţă de demnitatea altora. Mama mea ne spunea nouă, copiilor, cu precădere un proverb pe care-l moştenise şi ea de la înaintaşii ei: Decât să întind în unt şi să mă uit în pământ, mai bine să întind în sare şi să mă uit la soare.

Dacă m-ar întreba cineva „Ce-ai învăţat de la mama dumitale?”, i-aş răspunde: Asta am învăţat: să mă uit la soare. Şi dacă Dumnezeu va hărăzi această lumină şi dincolo de mormânt, voi fi într-adevăr fericit.

Mitropolitul BARTOLOMEU

Bartolomeu Anania, pe numele de mirean Valeriu Anania (n. 18 martie 1921, comuna Glăvile, județul Vâlcea – d. 31 ianuarie 2011, Cluj-Napoca)

O expoziție cu 9 milioane de vizitatori

A camera testament, a drama of the grand canyon of humanity, an epic woven of fun, mystery and holiness – here is the Family of Man! 
(Carl Sandburg, fragment din prefața catalogului expoziției)

the-family-of-man-poster-web

[Poster announcing The Family of Man photography exhibition at the Museum of Modern Art, designed by Joseph Müller-Brockman, 1958]

Cei pasionați de fotografie, ca să nu mai vorbesc despre curatori,  ar trebui să știe (dar să și scrie atunci când este cazul) că a fost cândva o expoziție de fotografie itinerantă care a adunat nouă milioane de vizitatori și în care s-au vândut mai mult de două milioane de cataloage. Numele ei este „The Family of Man”. Anul trecut s-au împlinit 60 de ani de la prima ei ediție, deschisă în perioada 26 ianuarie – 8 mai 1955, iar instituția gazdă, MoMA (Museum of Modern Art din New York) a realizat cu acest prilej catalogul-album „The Family of Man: 60th anniversary edition”.
Ar fi fost frumos să ne amintim mai mulți fotografi de la noi despre acest eveniment, cel puțin pentru două motive: 1. mastermind-ului proiectului – fotograful, pictorul și curatorul Edward Steichen –, îi datorăm o serie de excepționale fotografii cu Brâncuși și atelierul lui din Paris; 2. printre exponenți  se numără și John Florea*, și Brassaï… (Ar fi frumos, desigur, ca și în librăriile din România să găsim acest album)

Steichen-with-photos-web
[Edward Steichen, Director, Department of Photography, The Museum of Modern Art. Photo undated. The Museum of Modern Art Archives, New York. Photo: Homer Page]

Nu mă poticnesc în criticile care i se aduc lui Steichen, cum că fotografii participanți nu au fost puși în valoare ca Artiști, că imaginile lor au fost folosite doar ca simple ilustrații ale temei…, ci privesc cu respect și uimire la una dintre „cele mai ambițioase inițiative fotografice încercate de vreun muzeu de artă”.

the-family-of-man-comunicat-presa[Prima pagină a comunicatului de presă. Îl puteți citi integral aici]

Pregătirile au început în 1952. Edward Steichen a vizitat 29 de orașe din 11 țări europene. A solicitat, prin comunicate de presă și interviuri, imagini adecvate de la toți pasionații de fotografie. Din cele două milioane de fotografii trimise au fost selectate 503, realizate de 273 de fotografi din 69 de țări. După vernisaj, în fiecare zi se formau rânduri lungi care așteptau deschiderea muzeului. Un vizitator american în Guatemala, de exemplu, a mărturisit cum mii de indieni au coborât dealurile pentru a sta, transfigurați, dinaintea fotografiilor. Vă puteți imagina această scenă?

the-family-of-man---visitors-web
[Visitors await entry to The Family of Man, an exhibition organized by The Museum of Modern Art, at the Government Pavilion, Johannesburg, Union of South Africa (on view August 30–September 13, 1958). From The International Council/International Program Exhibition Records. Image courtesy The Museum of Modern Art]

Așadar, cum să treci cu vederea un așa eveniment? Cum să nu îți dorești albumul aniversar?
Uităm prea des! Suntem prea focusați pe proiectele noastre mărunte. Și e păcat!

tha-family-of-man-1955-album-cover-web[Coperta 1 a Catalogului lansat în 1955]

* Citiți despre fotograful John Florea (1916-2000) și expoziția WORLD WAR II, deschisă în New York la finalul anului 2015, aici si aici.

Music teaches us …

Citesc o carte excepțională! Autorul ei este pianistul și dirijorul Daniel Barenboim, unul dintre cei mai mari muzicieni contemporani.

Daniel Barenboim - Music Quickens Time
Published by Verso Books 2008; 184 pages
ISBN: 978-1-84467-470-1

Daniel-Barenboim

 

Iată doar două mici citate, apoi cuprinsul, ca să vă fac curioși și dornici de lectură.

The beginning of a concert is more privileged than the beginning of a book. One could say that sound itself is more privileged than words. A book is full of the same words that are used every day, day after day, to explain, describe, demand, argue, beg, enthuse, tell the truth and lie. Our thoughts take shape in words; therefore, the words on the page must compete with the words in our minds. Music has a much larger world of associations at its disposal precisely because of its ambivalent nature; it is both inside and outside the world.

The power of music lies in its ability to speak to all aspects of the human being – the animal, the emotional, the intellectual and the spiritual. How often we think that personal, social and political issues are independent, without influencing each other. From music we learn that this is an objective impossibility; there simply are no independent elements. Logical thought and intuitive emotions must be permanently united. Music teaches us, in short, that everything is connected.

Contents
PART ONE: THE POWER OF MUSIC
Prelude
1. Sound and Thought
2. Listening and Hearing
3. Freedom of Thought and Interpretation
4. The Orchestra
5. A Tale of Two Palestinians
6. Finale
PART TWO: VARIATIONS
1. I Have a Dream
2. On Schumann
3. Remembering Edward Said
4. I Was Reared on Bach
5. On Wilhelm Furtwängler
6. On Pierre Boulez
7. On Don Giovanni
8. On the West-Eastern Divan Orchestra
9. On Mozart
10. On Dual Citizenship
Notes
Index

Un retour aux sources du cinématographe

maesta-la-passion-du-christ

 

Am tot văzut filme din 2015, cum am tot văzut și top 10-uri cu reușitele anului trecut, dar despre Maestà – La Passion du Christ, realizat de Andy Guérif, am aflat doar azi. Nu de la noi, nici nu mă așteptam, ci din „Connaissance des Arts”, cel mai recent număr, unde citesc curios și Les grandes expositions 2016.

După ce am fost foarte plăcut surprins de izbânzile directorilor Lech Majewski, cu The Mill and the Cross (2011) și Gustav Deutsch, cu Shirley: Visions of Reality (2013), care au tradus cu rafinament limbajul picturii în cel cinematografic, prezentarea din revista amintită și trailerul Maestà mă fac extrem de curios. Andy Guérif însuflețeste acum un altar poliptic celebru, de secol XIV, semnat de Duccio di Buoninsegna, pictor italian originar din Siena, Toscana.
 

maesta-la-passion-du-christ-2
 

Avec Maestà, la Passion du Christ, Andy Guérif ressuscite le chef-d’oeuvre de Duccio di Buoninsegna (1255 – 1318) en donnant vie à chacun de ses vingt-six panneaux. De l’Entrée dans Jérusalem au Chemin vers Emmaus, les acteurs défilent d’une scène à l’autre dans des cadres grandeur nature.
Tourné sur sept années, le film pousse l’exactitude à son paroxysme, allant jusqu’à reproduire les défauts de perspective en modifiant les angles des éléments de décor. Après un focus sur la crucifixion et une vue d’ensemble du polyptyque en mouvement, résultat d’un montage titanesque, c’est séquence par séquence que se reconstruit la Passion. Seul un vingt-sixième de l’écran se retrouve animé. Un effet saisissant qui amène le spectateur à poser son regard sur une image à la fois et à redécouvrir autrement l’oeuvre magistrale du Trecento italien.

Né en 1977, diplômé de l’École supérieure des beaux-arts d’Angers en 2001, Andy Guérif est un artiste, cinéaste et plasticien.

maesta-la-passion-du-christ-4[Maestà, photo de tournage © LE COURRIER DE L’OUEST]

Părintele Teofil – COLINDE

Amintiri vesele (4)