De ce omoară Blaga un balaur?

Ieri am auzit că mai marii urbei ar fi fost gata-gata să aprobe o nouă statuie a lui Blaga. Propunerea a venit din partea Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, care prin președinta ei a sugerat Primăriei Cluj-Napoca să realizeze o statuie a poetului Lucian Blaga în alt stil față de cele existente (două la număr): citind pe o bancă din oraș.

Se zice că planurile s-au schimbat când un om luminat a rostit următoarea povestire:
Un tătic se plimbă cu băiețelul lui prin oraș. Ajunși în fața Bibliotecii Universitare, copilul întreabă: A’ cui e portretul ăsta? A’ lui Blaga, răspunde tatăl. Mai merg ce mai merg, trec prin fața teatrului și copilul întreabă din nou: Dar statuia domnului cu cartea în mână a cui e? A lui Blaga, răspunde tatăl. La întoarcerea spre casă, pe strada Kogălniceanu, în proximitatea statuii Sfântului Gheorghe, copilul mai are o întrebare: Tata, de ce omoară Blaga un balaur? 

De văzut:

Goodbye Christopher Robin (2017)
1 oră 47 minute
Biography, Family, History
29 Septembrie 2017 (UK)
[Nouă ne-a plăcut. Nu îl recomand copiilor sub 10 ani]

Goodbye-Christopher-Robin-2

 

Vreau să știu :-)

Azi, în autobuz, un copil cu icoana Botezătorului în mâini:
– Mama, am auzit că la o mănăstire din Athos se păstrează mâna dreaptă a Sfântului Ioan. Dar aripile lui unde se păstrează? La care mănăstire?
– Care aripi, puiule?
– Astea din icoană, mami …

:-)

ion-botezatorul-inaripat

Dumnezeu desființează distanța!

De multe ori păcatele şi dorinţele noastre fac atâta zgomot, încât acoperă glasul lui Dumnezeu. (Arhimandrit Emilianos Simonopetritul)

„Glasul Domnului peste ape”, zice un tropar [Slujba sfinţirii apei (agheasma mare), stihira întâi]. Domnul a venit peste ape multe. „Glasul Domnului peste ape” se aude la Iordan, sus în ceruri, dincolo de tărie, oriunde există apă. Domnul „S-a arătat ca să sfinţească apele” [Utrenia Teofaniei, stihira după catisma a doua]. Oriunde sunt ape, acolo vine Hristos ca să le sfinţească.

Dar oare Domnul nu vine şi în apele propriilor noastre păcate, ca să tune şi, odată cu acest cutremur, să ne facă şi pe noi să ne înfricoşăm, şi, aşa cum s-a întors Iordanul înapoi, tot aşa să se întoarcă înapoi şi greşelile noastre, păcatele, fărădelegile, gândurile rele şi patimile noastre? Iar apele în care vine Domnul ca să umble nu sunt oare gândurile noastre frumoase şi duhovniceşti? Nu vine tocmai ca să le sfinţească? Oare apele cele multe nu sunt luptele noastre, privegherile noastre, nu sunt oare toate acele avântări şi înălţări ale sufletului nostru către Domnul? Nu sunt oare acele înconjurări ale altarului pe care le facem ziua şi noaptea? Domnul vine ca să le sfinţească şi pe acestea. Tot ce găseşte înlăuntrul nostru, tot ce ne inundă ca apa, El sfinţeşte, îl face al Său, îl umple cu propria Sa prezenţă.

Una dintre prorociile Teofaniei spune: „Veseleşte-te, pustie însetată!” (Is. 35, 1). Pustie însetată, vino să te veseleşti, pentru că vei primi atâta apă, încât vei ajunge izvor, vei fi inundată! „Pustie insetată” este pământul uscat, cu totul sec, pământul din care lipseşte cu desăvârşire umezeala şi puterea, din care lipseşte Dumnezeu. Această pustie însetată, care poate fi umplută de Domnul, este propria noastră existenţă, propriul nostru suflet, propriile noastre cuvinte sărace şi visele noastre, luptele noastre de nimic, realizările noastre mincinoase, care nu sunt altceva decât manifestări foarte mărunte ale prezenţei lui Dumnezeu. De aceea imnograful, adresându-se lui Hristos, Îi spune: „Locuieşte Tu Însuţi în sufletele noastre, Iubitorule de oameni!” [Ceasurile Împărăteşti ale Teofaniei, Slava de la Ceasul al treilea], intră Tu în sufletele noastre uscate şi seci, pentru că trăiesc fără Tine! Fă-Te Tu apa care le va adăpa, ca să nu mai înseteze niciodată!

Dar Dumnezeu nu face asta atunci când (…) ochii noştri, gura noastră, nasul şi urechile noastre sunt deschise spre o mie de lucruri şi numai pe El singur Îl uită, şi poate că îşi aduc aminte de El numai în câteva clipe, la canon sau la slujbă. Însă, Dumnezeul meu, „locuieşte Tu însuţi” înlăuntrul nostru! Oricât Te-am limita noi, oricât Te-am împiedica, oricât Te-am sili prin îndepărtările noastre de Tine – prin gândurile noastre, prin caracterul nostru, prin închiderea ochilor noştri duhovnicesti şi sufleteşti –, Tu acceptă să intri, forţând „ușile” cele închise, desfiinţând distanţa! Dumnezeu face asta. O văd şi eu, o simţiţi şi voi. Domnul îmbrânceşte „porţile” voinţei noastre, ale poftelor noastre, ca să se deschidă, şi El să poată intra. Face asta Dumnezeu. Să facem şi noi ce putem. Cerurile s-au deschis. Să încercăm şi noi, aşa încât cerurile să se deschidă înaintea noastră, iar apa cea cerească să ne inunde, apa „săltătoare spre viaţă veşnică.” (In. 4, 14). Pentru că Iordanul – loc al prezenţei lui Dumnezeu, loc plin de îngeri şi de toate cele care se întorc înapoi şi-şi acoperă ochii înaintea vederii lui Hristos – este și mănăstirea noastră.

La Teofanie – Omilie rostită în Sfânta Mănăstire Ormylia, 6 ianuarie 1979 (fragment). Arhimandrit Emilianos Simonopetritul – Cuvântări mistagogice la sărbători, Editura Sf. Nectarie, Arad, 2016

Ioan-Botezatorul---Nikola-Saric

Sfântul Ioan BotezătorulNikola Sarić

Darurile copiilor mei de Crăciun, 2017

Vă invităm să-i ascultați pe Sara și Nichita cu piesele interpretate pentru al V-lea album audio de Crăciun al Liceului Teoretic ELF.

NICHITA, 9 ani, clasa a 3-a, interpretează la chitară clasică Snowflight de Andrew York. [Profesor Octavia Sărătean]

SARA, 12 ani, clasa a 6-a, interpretează vocal Dreams on Fire de Katie Melua. [Autodidact]

Pentru Maria, când va crește mare

Imediat după postarea cu minunata Maria și desenul ei făcut pentru Dumnezeu, am primit ca feedback de la Mari S. frumoasa povestire intitulată Moise și păstorul, diortosită de Mitropolitul Antonie de Suroj. Mă simt dator să o dau și eu mai departe. Așadar, pentru Maria, când va crește mare:

În folclorul evreiesc legat de viaţa lui Moise există o întâmplare deosebită.

Moise întâlneşte în deşert un păstor. Petrece împreună cu el întreaga zi, îl ajută să-şi mulgă oile, iar la sfârşitul zilei îl vede pe păstor că toarnă laptele cel mai gras într-o strachină de lemn pe care o lasă pe o piatră turtită aflată la o oarecare distanţă.
Moise îl întreabă pentru ce a făcut aceasta, iar păstorul îi răspunde: „Acesta este laptele lui Dumnezeu”. Moise este nedumerit, aşa că îi cere să-i explice. Atunci păstorul îi răspunde: „Întotdeauna pun deoparte laptele cel mai bun, pe care-l aduc ca o jertfă lui Dumnezeu”.

Moise, care este mult mai perspicace decât păstorul în credinţa lui naivă, îl întreabă: „Şi crezi că Dumnezeu îl bea?” „Da, răspunde păstorul, îl bea”. Atunci Moise se simte îndemnat să-l lumineze pe sărmanul păstor şi să-i explice că, întrucât Dumnezeu este o fiinţă absolut spirituală, El nu bea lapte, însă păstorul este foarte convins că Dumnezeu îl bea, aşa că s-au certat puţin pe tema asta, până când Moise îi propune păstorului să se ascundă după nişte tufişuri, pentru a vedea dacă într-adevăr Dumnezeu vine şi bea laptele.

În timp ce el se va duce în deşert ca să se roage, păstorul se ascunde, noaptea vine, iar în lumina lunii vede o vulpe mică furişându-se prin deşert; vulpea se uită în dreapta, apoi în stânga, după care se repede la strachină, lipăie tot laptele şi dispare la loc în deşert.

În dimineaţa următoare, Moise îl găseşte pe păstor trist şi descurajat. „Cum a fost?!”, îl întreabă. Păstorul îi răspunde: „Ai avut dreptate, Dumnezeu este numai Duh şi nu voieşte laptele meu”. Moise este mirat că păstorul este atât de abătut, îi spune, deci: „Ar trebui să fii fericit. Acum ştii mai multe despre Dumnezeu decât ştiai înainte”.

„Aşa este, răspunde acesta, numai că singurul lucru pe care-l puteam face pentru a-mi exprima iubirea pentru El mi-a fost luat”. Moise pricepe. Se retrage în deşert şi se roagă fierbinte.
În plină noapte are o vedenie în care Dumnezeu i se arată spunându-i: „Moise, ai greşit. Este adevărat că Eu sunt Duh. Cu toate acestea, am primit întotdeauna cu bucurie laptele pe care mi-l dădea păstorul acela, ca semn al iubirii lui pentru Mine; dar pentru că sunt Duh, nu am trebuinţă de lapte, aşa că-l împărţeam cu acea vulpe micuţă căreia îi place laptele atât de mult”.

vulpoiul-sinaia-DSC_0398

 

[Fotografia de mai sus, cu „Vulpea lui Moise”, o postez pentru Mari S., ca să-și aducă aminte cum a nutrit-o cu mâna ei în Bucegi, în vara lu' 2016]

DARURI, volumul 5, Crăciun 2017

5 volume de Crăciun (2013-2017), 140 de înregistrări audio!

CD-Daruri-Elf-2017---nr-5

toate-volumele

 

© Liceul Teoretic „ELF”, 2017
Realizator: prof. Ioan Gînscă; Cu sprijinul Catedrei de Muzică a Liceului Teoretic „Elf”, condusă de prof. Simona Țupa

ASCULTĂ ALBUMUL ONLINE AICI

Școala – cutia poștală a lui Dumnezeu

La clasa pregătitoare mă aștepta cuminte în bancă o fetiță cu mâna ridicată. Am citit în privirea ei că este vorba despre ceva important, așa că i-am dat cuvântul de-ndată.
– Domnule profesor, să știți că ieri i-am făcut lui Dumnezeu un desen, însă El l-a refuzat!
– Și de unde știi că l-a refuzat, Maria dragă?
– Păi, înainte de culcare, l-am lipit pe geamul de la camera mea, iar dimineață era tot acolo… Ce să mă fac?
– Maria, să îl aduci mâine la școală. Aici se adună mereu scrisori sau desene făcute de copii pentru Dumnezeu!

desen-maria-500

Către Sfântul Nicolae

În Ajun, visând și eu,
Să primesc ca fiecare
Daruri care mai de care,
Scris-am Sfântului așa:
Dragă Sfinte Nicolae,
Știu că sunt un pic cam mare,
Ca s-aștept să-mi pui în zori
Bunătăți în pantofiori.
Însă tot te rog ceva:
Azi pun înaintea ta
Ghetele inimii mele,
Ca să le umpli pe ele
Cu daruri duhovnicești
Din cămările cerești:
………, …………, ………….,
………, …………, …………..

sf-nicolae---500

IMG_0894-500

Doamne, dăruiește României…

În săptămâna care a trecut am realizat un desen în linie după una dintre icoanele Sfântului Apostol Andrei și i-am rugat pe copiii din clasele primare să scrie pe sulul de hârtie desfășurat din mâna lui dreaptă ceea ce cred ei că este mai important ca Bunul Dumnezeu să dăruiască acum țării noastre.

Iată câteva dintre dorințele lor, într-o ordine oarecare:

- mai puține electronice și mai multe medicamente
– mai mulți oameni și mai multe școli
– doctori și facultăți
– săracilor mâncare
– oameni mai deștepți
– iubire și mai mulți copii
– partea din țară care lipsește
– iubire, fericire, magazine cu jucării, oxigen
– mai mulți fotbaliști buni
– un Titanic
– sfinți
– înțelegere
– păduri, zimbri, bujori de munte și coioți
– pace
– oameni mai cuminți
– mai multă bunătate oamenilor și mai multă iubire
– mântuire, distracție, viață curată și sănătate
– aripile tale, Doamne
– curățenie, autostrăzi și gradini Zoo
– părinți
– case
– să fie crucea Sfântului Andrei pe steagul nostru
– ascultare
– înțelegere
– mai multe cupe, ca să câștige încredere
– salarii mai mari
– o sabie electronică

dorinte-copii

printscreen