18 iulie, pomenirea lui Caravaggio

Pentru că azi e pomenirea lui Caravaggio (29 septembrie 1571 Milano – 18 iulie 1610 Porto Ercole), vă propun un citat impresionant din romanul La course a l’abîme, de Dominique Fernandez (Grasset, 2002):

Trupul meu n-a fost găsit niciodată. Ars pe plajă? Mâncat de furnici? Devorat de lupi? Răpit de vulturi? Vegheat şi ridicat de vreun suflet pios? Îngropat pe ascuns şi apoi uitat ca un câine? Să fi venit să mă caute pentru a mă ridica la ceruri golanii pe care i-am pictat deghizaţi în îngeri? Altul, în locul meu, s-ar lamenta (…) Eu mă consider, dimpotrivă, norocos că n-am nici mormânt, nici piatră funerară (…) Dat fiind că moartea mi-a fost la fel de misterioasă ca viaţa, enigma destinului meu rămâne întreagă.

Caravaggio - The Calling of St. Mathew - Christ detail
[The Calling of St. Mathew - Christ detail, 1599-02 Caravaggio]

10 iulie, pomenirea lui Camille Pissarro

Încep această postare cu 3 ziceri absolut remarcabile, culese de aici, de mare folos pentru cei din breaslă :

Blessed are they who see beautiful things in humble places where other people see nothing.

God takes care of imbeciles, little children and artists.

I began to understand my sensations, to know what I wanted, at around the age of forty – but only vaguely. 

camille-pissaro-village-church [Camille Pissaro - Village Church, 1868]

Camille Pissarro (n. 10 iulie 1830, Charlotte-Amalie, astăzi în Insulele Virgine Americane – d. 13 noiembrie 1903, Paris) a fost un pictor francez care a jucat un rol decisiv în unificarea mișcării impresioniste și în schimbările ce au avut loc în arta celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, rol recunoscut ca atare cu mult mai târziu decât cel al altor pictori contemporani cu el. Prin contribuția pe care a avut-o la formarea artistică a lui Paul Cézanne, Vincent Van Gogh, Paul Gauguin, Georges Seurat și alții a influențat, deși mai puțin remarcat, apariția picturii moderne din secolul al XX-lea.

Horea Paştina – „Grădini”

Horea Paștina
Grădini
Expoziție de pictură
4 iunie – 13 iulie 2014
Muzeul de Artă
Cluj-Napoca
Piața Unirii nr. 30

Ca urmare a solicitărilor pentru prelungirea duratei expoziţiei Horea Paştina „Grădini”, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca anunţă că expoziţia va putea fi vizitată până duminică 13 iulie 2014.
ÎPS Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului a acordat duminică 6 iulie 2014 pictorului Horea Paştina, la finalul Sfintei Liturghii din catedrala mitropolitană clujeană, una din cele mai înalte distincţii ale Bisericii Ortodoxe Române, Crucea Transilvană.

Muzeul de Artă Cluj-Napoca prezintă în perioada 4 iunie – 13 iulie 2014 o expoziţie de sinteză, definitorie pentru creaţia pictorului Horea Paştina şi semnificativă pentru aportul său de originalitate la configurarea artei româneşti contemporane.

„Grădini” este prima expoziţie a artistului la Cluj-Napoca şi prezintă o selecţie de peste 120 de lucrări a căror substanţă este definită de curatorul expoziţiei, Oliv Mircea, astfel: „Grădinile lui Horea Paştina marchează în felul lor «subtil» trecerea de la peisajul formal geometric la aparenţa naturală a dezordinii. Naturaleţea devine o însuşire «indusă» mai mult decât căutată şi construită. A picta şi a cultiva o grădină implică – o simţim din plin – în cazul lui Horea Paştina, o participare într-un proces în care natura este aranjată şi remodelată pentru a putea fi citită”.

Horea Paştina (n. 1946) a absolvit în anul 1973 Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, la clasa profesorului Alexandru Ciucurencu. În anul 1985 a fondat împreună cu pictorii Paul Gherasim, Constantin Flondor, Cristian Paraschiv şi Mihai Sârbulescu grupul Prolog care a generat, într-o perioadă de revenire a dogmatismului comunist, o mişcare artistică orientată spre revalorizarea naturii şi reconsiderarea prin aceasta a spritualităţii româneşti din perspectivă creştină.

Creaţia lui Horea Paştina a fost caracterizată exemplar de Andrei Pleşu: „Răbdarea cu care artistul inventariază – pe suprafeţe uneori monumentale – recuzita fundamentală a vieţii (pâine, fruct, peşte, casă, grădină, cană, floare, pom, masă) e o specie a evlaviei. Şi a speranţei. Graalul e pe masa fiecăruia, centrul lumii e peste tot. Forţa cu care Paştina atacă muntele dur al picturii e umilitatea. Lent, tăcut, dar tenace, el opune complicatului mister al lumii văzute curăţenia – disciplinat întreţinută – a privirii sale”.

Expoziţiile sale au fost elogiate de critica de artă românească şi recompensate în anul 2007 cu premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române.

Expoziţia „Grădini” este realizată cu sprijinul Muzeului Naţional de Artă Contemporană Bucureşti.

Vernisajul va fi urmat de o conferinţă sub genericul „Lecţie deschisă” susţinută de Horea Paştina şi Oliv Mircea.

Sursă text aici.

Les héros de personne – reportaj TVR1 și TVRi

Reportajul realizat la I.C.R. Paris cu prilejul vernisajului expoziției de fotografie „Eroii nimănui” (29 mai – 13 iunie 2014) a fost postat pe youtube.
De la minutul 07:38 puteți viziona eseul meu fotografic „La mine-n cartier e curat” (cu sprijinul Epic Studio Cluj).
 
Prezentat la TVR1 și TVRi/ Universul credinței/ în 22 iunie 2014.
Realizatori: Florin Miricioiu și Rafael Udriște
 

Les héros de personne – imagini de la vernisaj

 

Les héros de personne – imagini din săli

Ioan Gînscă & Iulian Nistea
Les Héros de personne
Exposition de photographie
Commissaire de l’exposition :
Ramona Novicov
Institut Culturel Roumain
1 rue de l’Exposition, 75007 PARIS
29 mai – 13 juin 2014

Nu v-am arătat imagini din expoziția de fotografie de la ICR Paris. O fac acum, cu mare întârziere. Pentru asta am pregătit un slideshow cu panotarea finală, foarte apreciată și de această dată. Mulțumiri gazdelor! Mulțumiri prietenilor care ne-au sprijinit!

 

Un text părăsit…

Tatița, bunicul scriitor al Sarei, are o colecție întreagă de texte pe care Sara le-a așternut pe hârtie cât timp a stat în vacanțe la Alba Iulia. Despre textul de mai jos, Sara mi-a spus că e un „text părăsit”, că nu a mai vrut să îl continue… Ei nu i se pare „așa de bun” și se uită mirată la mine cât de încântat sunt!

SECRETUL
Cum nu se știe nimic despre nimic nimicul a rămas nimic. Nimeni nu s-a gândit ce să însemne cuvântul nimic. Nimeni nu știe cu ce să înlocuiască ceea ce e egal cu nimic. Pentru ei nimicul înseamnă nimic. Dar ce este acel nimic? Ce e nimicul? Nu există cuvântul nimic dacă el înseamnă nimic. Poate că nimicul e o stea invizibilă care pe viitor va fi o comoară. În spațiu am văzut o stea care strălucea. Ea avea o ușă prin care am intrat. Am văzut ceva mic ceva mic mic și mov. Semăna cu o bomboană. Așa că am mâncat-o. Am mai zărit și o carte veche și prăfuită care era goală. În ea era un singur cuvânt special.

O întrebare

Sara mi-a pus sub nas o coală albă de hârtie şi m-a rugat să-l desenez pe unul din prietenii ei de joacă. I-am spus că nu pot, că nu ştiu…
Replica ei la refuzul meu a fost:
– Cum nu poţi să-l desenezi pe un băiat pe care l-ai văzut de sute de ori, iar pe Maica Domnului – pe care nu ai văzut-o niciodată -, poţi?

Gheorghe Ilea – Povestea mutării

Gheorghe ILEA
Povestea mutării / The Relocation Story
29 Mai – 13 Iulie 2014
Galeria Plan B
în „Fabrica de Pensule”
Str. Henri Barbusse 59–61
Cluj-Napoca
program de vizită: marți-sâmbătă, între orele 16-20

Bisericuța de lemn de la Ciucea – în care slujesc cu bucurie de un deceniu -, este de câțiva ani unul dintre subiectele de cercetare ale bunului meu prieten, artistul Gheorghe Ilea.
Povestea mutării de la Gălpâia (jud. Sălaj) la Ciucea (jud. Cluj) a acestei biserici de lemn este prezentată acum de Gheorghe ILEA într-o expoziție surprinzătoare, deschisă în Cluj-Napoca la Galeria Plan B,  Str. Henri Barbusse 59–61.

Proiectul Povestea mutării a fost prezentată într-o primă etapă în noiembrie 2012; artistul a expus atunci pictura Ciucea-Galpâia pe fațada Fabricii de Pensule din Cluj timp de cinci luni de zile, testându-i astfel rezistența și, în același timp, fragilitatea în relație cu spațiul expunerii – foarte diferit de contextul protector al atelierul – și cu schimbările termice. Lucrarea reproducea în marime naturală ramașițele picturii originale din interiorul bisericii de lemn de la Ciucea, realizate de Ioan Pop din Românași acum două sute de ani, și descria astfel felul în care timpul și-a lăsat urmele asupra ei.

Partea a doua a expoziției, Povestea mutării, extinde tema proiectului și reconstituie din fragmente de imagini și texte relația construită în timp de artist cu istoria acestei biserici; lucrarea centrală a expoziției, Biserica de hârtie, este un frotaj de mari dimensiuni (șaizeci și cinci de metri pătrați de hârtie) care preia direct, prin hașurare, amprenta exteriorului bisericii de la Ciucea.

„Încerc să descifrez în rândurile următoare tema acestor expoziții. Conturul pare să fie destul de permisiv, uneori neclar, șovăitor, în încercarea de a desena căile de contact între zone aparent diferite. Cuvintele cheie sunt: suprafață, text, desen, scriere, haină, țesere, hârtie, pictură, pânză, mutare. Mă preocupă de mult fiecare din acești termeni, iar expozițiile sunt un bun prilej de a-i pune împreună, în dialog. Ce legatură pot avea aceste cuvinte cheie și obiectele – lucrările unele cu altele? Mă străduiesc să pricep ce înseamnă suprafață, haină, text, mutare, nu dupa explicațiile din dicționar, ci mai degrabă mă preocupă legatura dintre substanța lor materială și încărcătura spirituală pe care o au. [...] Desenul și hârtia – toată lumea le cunoaște. Ce putem căuta dincolo de un desen pe hârtie? Poate dincoace de suprafaţă. Dar ce e suprafaţa, cu ce unitaţi o măsurăm: milimetri, microni, cuante? Sunt desene, dar mai ales picturi, care anulează suprafaţa și te duc cu ochiul și mintea dincolo de ea. Cele realiste și suprarealiste.

Desenele și picturile copiilor și ale începuturilor de civilizaţii ajung direct în gând fără mediatori. Ochii noștri însă nu sunt atât de limpezi și le vedem prin toate depunerile istoriei artei. [...] Ne-a mai ramas mutarea. De «mutarea» finală nimeni nu scapă. E vorba desigur de moarte, pe care bunicul meu o numea «singura dreptate pe lumea asta». Poate ca în termeni radicali spunea un adevăr. Dar până atunci trăim cu mutările mici. Biserica veche din Gălpâia nu a mai fost utilă în satul ei, se construise alta și poate ca s-ar fi distrus, cum au paţit atâtea, daca nu era mutată la Ciucea.” (Gheorghe Ilea)

Expoziția personală a artistului Gheorghe Ilea este însoțită de o publicație (ziar) care conține documentarea proiectului Povestea mutării, precum și o intervenție a artistului pe o pagină a fiecarui exemplar al publicației. Design-ul expoziției a fost realizat în colaborare cu arhitectul Attila Kim.

Gheorghe ILEA
(n. 1958, Bucea, România) traiește și lucrează în Zalău.
Printre cele mai recente expoziții se numără:
2013
• Utopies automobiles et ferroviaires 1913-2013, Tour 46, Belfort & Musée du Chateau des ducs de Wurtemberg, Montbéliard, FR
• Ciucea-Galpâia, Plan B Cluj, RO (solo),
2012
• Tronicart 1300, Sala Dalles / MNAC București, RO
2011
• Ceaţa/ Fog/ Brouillard, Muzeul de Artă Cluj, RO
2010
Figurative Painting in România 1970 – 2010, Romanian Cultural Resolution, Spinnerei, Leipzig, DE / Club Electroputere, Craiova, RO
2009
• Excelsior – 10 Romanian Painters, Sol & Bartolomé Gallery, Santiago de Compostela, SP
2007
• Păușa, Muzeul de Artă Cluj, RO

Sursă text și imagini.

Crocopovești din Nilul elfilor

La final de an școlar ne-am bucurat împreună – copii, profesori și părinți -, de surpriza pregătită de doamna profesoară Marinela SCRIPCARIU: cartea CROCOPOVEȘTI, cu povestirile și ilustrațiile simpatice ale copiilor din clasa a 2-a, de la Școala Elf.
La așa lucruri frumoase îți este mai mare dragul să te ocupi de design.
Așa arată coperta, prefața și două pagini din interior, printre care chiar povestea Sarei.