Visages de l’oubli – Chipuri ale uitarii

 

Pr. Iulian Nistea:
Expoziţia Chipuri ale uitării vorbește despre necunoscutul din deșertul zilelor și nopților, despre singurătatea mută, despre o ne-față-către-față: iar și iar.
Lucruri și ființe, chipuri iubite și alterate de uitare, călătoresc cu Străinul de lângă ele. Viața nu le șterge, Lumina nu le estompează, Cuvântul nu le tace: cu timp și fără timp.

Ramona Novicov, critic de artă:
Au adormit de atâta întristare (Luca 22, 45). L-au părăsit, fugind în somn. Au uitat de El. Preţ de o clipă, chipul Lui a fost chipul Celui uitat. Din durere, de neputinţă, din neînţelegere, din apărare. „Aş spune că din această teribilă abandonare se naşte marea iubire şi marea cunoaştere: cine s-a întâlnit cu Dumnezeu în experienţa ascuţită şi fără nume din faţa neantului lăuntric nu se mai desparte de el”, spune Andre Scrima în Antropologia apofatică. Chipuri uitate de timp, uitate de noi. Uitarea poate fi o formă a indiferenţei sau a împietririi inimii, dar poate crea şi locul gol în a cărui retragere poate coborî duhul. Căci chipurile acestea părăsite de noroc şi de noi desenează în pliurile lor un mesaj secret, acoperit de cenuşă. Contrase în alb-negru, aceste imagini fotografice descoperă în cotloanele lumii contemporane profeţi şi sibile a căror frumuseţe poate fi citită doar à rebours, din ricoşeul unei oglinzi sparte. Deloc întâmplător.

 


[Foto: Iulian Nistea]


[Foto: Ioan Gînscă]

Povestea lui Ieremia

Ieremia s-a nascut cu probleme fizice si cu un handicap mental. Avea o boala care ii lua putin cate putin viata. Chiar si asa, parintii lui au incercat sa-i ofere o viata normala trimitandu-l la scoala. La 12 ani Ieremia era in clasa a doua. Invatatoarea era vizibil deranjata de el, pentru ca mereu ii iesea saliva din gura si scotea gemete. A discutat cu parintii, le-a spus ca ar trebui sa-l dea la o şcoala speciala, caci intre el şi ceilalti copii din clasa era o diferenta de cinci ani. Dar parintii lui au implorat-o sa-i inteleaga, caci Ieremia se obişnuise cu acea şcoala şi ar fi fost traumatizant pentru el sa-l mute in alt colectiv. Invatatoarea a incercat sa-i inteleaga, deşi prezenta lui Ieremia in clasa ii deranja pe colegii lui. Dar gandindu-se mai bine şi-a dat seama cat de greu trebuia sa le fi fost parintilor lui. Si s-a straduit mai mult.

Primavara se apropia si copiii au inceput sa vorbeasca despre Paste. Invatatoarea s-a hotarat sa le dea o tema legata de aceasta sarbatoare. A dat fiecaruia cate un ou mare de plastic si le-a spus: „Vreau sa le duceti astazi acasa, iar maine sa mi le aduceti inapoi cu ceva inauntru care sa reprezinte o viata noua.” „Da”, au raspuns copiii emotionati. Numai Ieremia nu spunea nimic, ci doar se uita fix la dansa. Nici macar un mai scotea gemetele sale obişnuite. Oare intelesese ce le spusese despre moartea şi invierea lui Iisus?

A doua zi cei 19 elevi ai clasei erau foarte nerabdatori sa vada ce pusese fiecare in ou. Invatatoarea le-a adunat pe toate intr-un saculet de panza si apoi a inceput sa le deschida pe rand. In primul a gasit o floare. O fetita a ridicat mana si a strigat: „Este al meu.” „Foarte bine” – a spus invatatoarea – „o floare este fara indoiala semnul unei noi vieti. Cand plantele rasar din pamant, ştim ca se apropie primavara”. In altul a gasit un fluture din plastic, care parea adevarat. „Excelent. Ştim cu totii cum o larva care pare o omida urata, se transforma intr-un fluture superb”. Fetita care adusese acest ou zambea fericita. Apoi invatatoarea a deschis un al treilea ou. Dezamagita, a oftat. Oul era gol. Invatatoarea l-a pus deoparte fara sa spuna nimic, pentru ca banuia ca este oul lui Ieremia si nu dorea sa-l faca de ras. Atunci copilul a intrebat: „Dar despre oul meu de ce nu spuneti nimic?” „Pentru ca este gol…” Ieremia a privit-o drept in ochi pe invatatoare si i-a spus: „Si mormantul lui Iisus era gol…”

Timpul parca s-a oprit in loc. Dupa un moment, invatatoarea a intrebat: „Dar ştii de ce era mormantul gol?”. „Desigur” – a raspuns Ieremia – „Iisus a fost omorat şi pus in mormant, dar Tatal Sau L-a inviat”.

Cand s-a sunat de pauza, copiii au fugit in curte. Invatatoarea a ramas in clasa şi a inceput sa planga. Inima i se inmuiase.

Trei luni mai tarziu Ieremia a murit. Toti au fost surprinsi cand au vazut pe mormantul lui Ieremia 19 oua de plastic. Toate erau goale.

[Publicat in Apostolia nr. 49, aprilie 2012. Sursa: www.skywriting.net // Traducere: Bogdan Grecu]

Preview Apostolia 49, aprilie 2012

Rastignirea, in mintea unui copil

Ma intreaba Sara, inainte de culcare:
„Tati, de ce i-au batut cuie in palmele lui Iisus? Nu trebuia, pentru ca Iisus oricum nu s-ar fi dat jos de pe cruce” …


[foto: ignus. Realizata in expozitia Mother Teresa Life, Spirituality and Message, Roma, 27 Aug. - 7 Oct., Palace of the Chancellery]

MANASTIREA – expozitie de fotografie la Deva

Cu fotografia de mai jos am participat la expozitia colectiva de arta fotografica MANASTIREA, deschisa in Foaierul Teatrului de Arta Deva. Si acest eveniment a fost cuprins in proiectul ZILELE ICOANEI 2012.

Parintele Paisie Olaru la Deva

Editia a 8-a a expozitiei DE DRAGUL PARINTELUI PAISIE are loc la Deva, 3-30 aprilie 2012, in salile de conferinta ale Colegiului National Decebal. Expozitia a fost cuprinsa in proiectul ZILELE ICOANEI 2012, aflat la a IV-a editie.

Va reamintesc unde a mai itinerat Editura Teognost aceasta expozitie:
1. Manastirea „Nasterea Maicii Domnului”, Ciucea , 1-15 mai 2000
2. Biblioteca Facultatii de Teologie Ortodoxa, Cluj-Napoca, 3-10 decembrie 2001
3. Muzeul Militar Oradea, 26 noiembrie-2 decembrie 2002
4. Biserica Ortodoxa Romana din Paris, Jean de Beauvais, 5-15 noiembrie 2003
5. Muzeul Catedralei Mitropolitane din Timisoara, 14-22 mai 2004
6. Mitropolia Craiovei, Sala Festiva, 21-26 martie 2006
7. Biserica Studenților din Complexul B. P. Hasdeu, Cluj-Napoca, 7-30 iunie 2011

Apostolia din martie dedicata Parintelui Teofil

Parintele Teofil la PARIS

Cu binecuvantarea IPS Parinte Mitropolit Iosif, editia a 7-a a expozitiei de fotografie DE DRAGUL PARINTELUI TEOFIL va avea loc la Catedrala Ortodoxa Romana Sfintii Arhangheli Mihail, Gavriil si Rafail, 9bis, rue Jean de Beauvais 75005, Paris, in perioada 17-25 martie 2012. Vernisaj: sambata, 17 martie 2012, ora 12.00.

Expozitia face parte din intalnirea intitulata
PARINTELE TEOFIL SI DUMNEZEUL CEL VIU,
Sambata, 17 martie 2012,
Catedrala Ortodoxa Sfintii Arhangheli Mihail, Gavriil si Rafail din Paris
9bis, rue Jean de Beauvais.

Program:
9.00: Parastas pentru Părintele Teofil Părăian
9.30: Cuvant de deschidere al IPS Mitropolit Iosif
10.00-11.30: Conferinta sustinuta de PS Sofian, urmata de intrebari si raspunsuri
11.30-12.00: Vizionare film cu Parintele Teofil
12.00-13.00: Vernisajul expozitiei itinerante de fotografie „De dragul Parintelui Teofil”
13.00-14.00: Pauza de masa
14.00-16.00: Masa rotunda (Pr. Ioan Ginsca, Pr. Sabin Voda, Pr. Catalin Cordos, Pr. Iulian Nistea). Discutii, intrebari si raspunsuri
16.00-17.00: Film interviu cu Parintele Teofil Părăian


[Parintele Teofil Paraian predicand in Catedrala Ortodoxa Sfintii Arhangheli Mihail, Gavriil si Rafail din Paris, 9 noiembrie 2008. In dreapta - Parintele Ilarion, staretul Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus, in stanga - Parintele Iulian Nistea de la Paris]

In ziua de nastere a Parintelui Teofil

Astazi, 3 martie 2012, Parintele Teofil ar fi implinit 83 de ani. Si anul acesta, ca si in alti ani, multi prieteni ai Parintelui vor merge la Sambata de Sus, ca sa isi aminteasca de Sfintia Sa, atat la mormant, cat si în chilia Parintelui si, bineinteles, ca sa se roage. Intalnindu-se, doresc sa se imbratiseze, asa cum si Sfintia sa ii îmbratisa pe fiecare, cu putere. Vor retrai din nou ce ii învata Parintele Teofil, ca „in prietenie e ca în vasele comunicante, fiecare ofera si fiecare primeste”, realizand totodata ca importanta acestui cuvant a crescut de cand Parintele a plecat la Domnul, nu singur, ci cu foarte multi prieteni cuprinsi in inima Sfintiei sale, o inima despre care aflasem „ca odata intrat cineva in ea, nu mai poate iesi”.


[Parintele Teofil in fata chiliei de la Sambata de Sus, intre sotii Vuc din Deva. Fotografie realizata in vara anului 1995]

Sa postim din iubire

Exista multe motive cat se poate de justificate pentru a posti, dar principalul este iubirea.
Scriitorul crestin Hermas a alcatuit un interviu cu un inger despre post. Intrebat ce fel de post tine, Hermas a raspuns ca posteste in modul in care se obisnuieste. Ingerul nu a fost impresionat. A raspuns ca Hermas nu avea nici cea mai mica idee de ce inseamna un post autentic crestin, si ca ceea ce facea el era inutil. Ingerul a continuat spunand ca daca dorim ca postul sa aiba un sens, trebuie sa tinem o socoteala atenta cati bani economisim cu el, si sa dam aceste economii saracilor si nevoiasilor.

Aristides scrie si el în Apologetica: „Daca exista un sarac intre crestini si ei nu au posibilitatea sa il ajute, postesc doua sau trei zile si dau mancarea pe care au economisit-o prin post persoanei flamande”.
Acesta este postul pe care suntem chemati sa il practicam in timpul Postului Mare.