Taților, avem de citit în vara asta

Scrisoarea de faţă e declanşată de o întrebare dezarmantă, aproape înduioşătoare, a tatălui, Hermann Kafka 
„M-ai întrebat odată, acum de curând, de ce susţin că mi-e frică de tine”.
Explicaţia acoperă două vieţi şi reface o complicată relaţie între un tată puternic, extravertit şi un fiu sensibil, interiorizat. Franz preferă să-i înmâneze mamei scrisoarea, dar aceasta, probabil pentru a-i menaja pe amândoi, nu i-o dă destinatarului, care, aşadar, n-o va citi niciodată.

Citiți, taților, citiți! Luciditatea lui Franz Kafka are puterea să vă schimbe viața (de urlători și tirani)!

kafka-scrisoare-catre-tata

Ieșiți din casă! Călătoriți!

Îndemnul de mai sus nu e unul deloc nou și nu e lansat de azi, de ieri.
Îl regăsim în toate imaginile ospitalității lui Avraam, un eveniment petrecut în veacul al XIX-lea î.Hr.

ospitalitatea lui avraam

 

Fiecare din cei trei îngeri poartă în mână un toiag lung şi foarte subţire. Adică fiecare persoană divină este un călător, un pelerin. Numai Verbul s-a făcut trup, dar dacă s-a făcut trup a fost prin puterea şi voinţa Tatălui şi a Duhului. În nici un moment celelalte două persoane nu au fost străine de lucrarea de salvare a Fiului, în nici un moment ele nu au încetat să vină până la noi şi să acţioneze de o manieră invizibilă. Icoana pune în lumină participarea întregii SfinteTreimi la întrupare. Cele trei bastoane constituie o declaraţie şi o promisiune. Ele declară că cei trei au venit deja printre oameni. Ele promit că cei trei vor veni încă. Dumnezeul nostru în trei persoane vine, vine pentru totdeauna.

(Lev Gillet - Semnificaţia spirituală a icoanei Sfânta Treime a lui Andrei Rubliov, fragment)

Cu toții ne simțim uneori invizibili…

Am călătorit împreună cu Sara și Nik aproape un an până să ne mai placă o carte ca cea a lui Luis SepúlvedaPovestea unei pescărușe și a motanului care a învățat-o să zboare. Pe cea de-acum am citit-o toți trei, zilele acestea, în hamace, în pauzele de badminton și e o carte despre puterea prieteniei și a imaginației: Confesiunile unui prieten imaginar. Memoriile lui Jacques Papier – de Michelle Cuevas (Editura Arthur, 2016).
Credeți-ne, nici nu vă puteți imagina ce vă așteaptă!

confesiunile-unui-prieten-imaginar-memoriile-lui-jacques-papier

Uneori e bine să fii înconjurat de semenii tăi. (…) Chiar și frunzele moarte se cuibăresc împreună sub covorul de zăpadă în timpul iernii. Chiar și particulele de întuneric se îngrămădesc una într-alta în zori și se ascund prin colțuri și prin adâncul sertarelor.

Am rămâne mască în fața oricui dacă i-am vedea acele părți din suflet pe care nimeni altcineva n-are ocazie să le vadă. Dacă l-am putea privi în timp ce inventează cântecele sau se strâmbă în fața oglinzii; dacă i-am vedea bătând palma cu o frunză din copac sau oprindu-se să privească un viermișor verde care atârnă în aer pe un fir invizibil, sau dacă ne-am da seama că este cu adevărat diferit sau singur și că plânge uneori noaptea. Dacă ne-am vedea, dacă ne-am vedea într-adevăr unii pe alții, n-am putea să nu credem că oricare și fiecare dintre noi este minunat. (…)

Dar ce am eu special? m-am întrebat. Presupun că nu poți să-ți dai întotdeauna seama de lucrurile astea de unul singur. Poate pentru că ești prea aproape, ca o floare care se uită în jos și crede că e doar o tulpină. Cred că cel mai important este să crezi că ești special. Și că oamenii apropiați văd asta în mult mai multe feluri decât ți-ai putea imagina tu vreodată.

Imaginar sau nu, sunt invizibil doar dacă mă simt invizibil.

X și 0

Pe epidermă
cineva joacă x și zero.
Nimeni nu știe sa joace x si zero.
Doar omul meu invizibil.
Cînd vine nu-l aud.
Ochii erau atenți in zborul care nu-mi depășea fruntea.
Ochii își închid ochii.

Omul mi-a luat epiderma.
Epiderma mea era o hartă.
Toate epidermele sunt hărți.
Și hărțile au fost epiderme.
Pe o bucată de piele se află harta oamenilor,
dar oamenii n-o pot citi.
Oamenii nu pot citi oameni.

(poem scris de Sara, mai 2016)

 

What’s Going On
18-31 martie 2016
Expoziție
Sculptură, Desen, Fotografie
Turnul Croitorilor
Cluj-Napoca
Str. Baba Novac 35

afis-expo-Turnul-Croitorilor-web

După o studenţie faină şi o prietenie de durată, să mai vedem care-i pulsul artistic al fiecăruia în această mică expoziţie găzduită de Turnul Croitorilor, în perioada 18-31 martie 2016.
Vernisaj: joi, 17 martie, h 18:00, Turnul Croitorilor, Str. Baba Novac 35, Cluj-Napoca.

NICHITA, desenatorul

În căutările mele am dat peste acest articol: Artists Share “Before and After” Evolution of Their Drawing Skills with Years of Practice. Nichita (8 ani) a rămas impresionat de conținutul lui. S-a pus pe lucru mai serios decât până acum. Progresul e vizibil și la el. Iată cele mai recente lucrări, februarie-martie 2016.

nichita-maestrul-artificiilor
Nichita„Maestrul artificiilor”

nichita-fuji-large
nichita-fuji-detailNichita„Fuji”

nichita-lumea-tatalui-meu
Nichita„Lumea tatălui meu”

nichita-baiatul-detectiv-large
nichita-baiatul-detectiv-detail
Nichita – „Băiatul detectiv”

nichita-portretul-tatalui-meu-large nichita-portretul-tatlui-meu-detail
Nichita„Portretul tatălui meu”

Amintiri vesele (5)

Mulțumesc prietenilor pentru așa Cer

În urmă cu câteva zile îi scriam unui înger de prieten, de ziua lui, „Mulțumesc Cerului pentru așa prieten!”. Răspunsul lui m-a copleșit: „Mulțumesc prietenilor pentru așa Cer!”.

Părintele Teofil Părăian (3 martie 1929 – 29 octombrie 2009), sunt convins, ar zice: Nu-i așa că-i fain?!
Da, Părinte, e tare fain! Și omul la fel! E din același neam cu dumneavoastră, al celor liberi, luminoși, veseli, cumsecade, cinstiți, harnici, calofili.

Pentru neamul acesta mai ține Dumnezeu lumea! Și totuși, Părinte drag, nu pot să nu mă tot întreb: de ce sunt uitați sau marginalizați cei care îi aparțin? Știți la ce mă gândesc. Curatoriul „Părintele Teofil Părăian” (înființat în octombrie 2012) s-a dizolvat treptat, în liniște. Părintele Mihail, ucenicul dumneavoastră de chilie, nu mai e la Sâmbăta…  Ce va urma?

Eu nu am avut puterea să vin azi la Sâmbăta. Oare cum ați fost sărbătorit? Cine a deschis chilia dumneavostră vizitatorilor? Cine le-a vorbit? Ce le-a spus despre absența Părintelui Mihail? Ce le-a spus despre Curatoriu?

Până să primesc niște vești, răsfoiesc nedumerit revista elvețiană Prestige Home – The Luxury Way of Life, pe a cărei copertă apare o imagine din incinta mănăstirii de la Sâmbăta!
LUXURY!
Înțelege fiecare ce vrea!

Prestige-Home-Band-2016---cover1
Prestige-Home-Band-2016

Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte

Bartolomeu-Anania-la-manastirea-Sihastria
[Părintele Bartolomeu predicând la Mănăstirea Sihăstria. Fotografie inedită © ioan gînscă]

 

Nu este un merit să trăieşti mult, cel mult dacă ai ambiţia să te înscrii cumva în seria recordurilor. Important este să trăieşti cu folos, iar pentru aceasta trebuie să ai şi o educaţie de la părinţi, pe care eu am avut-o. De aceea, în ziua mea de naştere, mă rog întâi cu rugăciunea intimă de dimineaţă pentru părinţii mei care mi-au dat viaţă, dar nu numai viaţă, că aceasta încă n-ar fi mare lucru, dar pentru că mi-au dat o educaţie.

De la tatăl meu, care era un om plin de înţelepciune, am învăţat ca niciodată să nu iau nimic în tragic, iar de la mama mea, care era un tezaur de folclor, am învăţat credinţa în Dumnezeu, teama şi iubirea faţă de El, respectul faţă de propria mea demnitate, munca şi respectul faţă de demnitatea altora. Mama mea ne spunea nouă, copiilor, cu precădere un proverb pe care-l moştenise şi ea de la înaintaşii ei: Decât să întind în unt şi să mă uit în pământ, mai bine să întind în sare şi să mă uit la soare.

Dacă m-ar întreba cineva „Ce-ai învăţat de la mama dumitale?”, i-aş răspunde: Asta am învăţat: să mă uit la soare. Şi dacă Dumnezeu va hărăzi această lumină şi dincolo de mormânt, voi fi într-adevăr fericit.

Mitropolitul BARTOLOMEU

Bartolomeu Anania, pe numele de mirean Valeriu Anania (n. 18 martie 1921, comuna Glăvile, județul Vâlcea – d. 31 ianuarie 2011, Cluj-Napoca)

O expoziție cu 9 milioane de vizitatori

A camera testament, a drama of the grand canyon of humanity, an epic woven of fun, mystery and holiness – here is the Family of Man! 
(Carl Sandburg, fragment din prefața catalogului expoziției)

the-family-of-man-poster-web

[Poster announcing The Family of Man photography exhibition at the Museum of Modern Art, designed by Joseph Müller-Brockman, 1958]

Cei pasionați de fotografie, ca să nu mai vorbesc despre curatori,  ar trebui să știe (dar să și scrie atunci când este cazul) că a fost cândva o expoziție de fotografie itinerantă care a adunat nouă milioane de vizitatori și în care s-au vândut mai mult de două milioane de cataloage. Numele ei este „The Family of Man”. Anul trecut s-au împlinit 60 de ani de la prima ei ediție, deschisă în perioada 26 ianuarie – 8 mai 1955, iar instituția gazdă, MoMA (Museum of Modern Art din New York) a realizat cu acest prilej catalogul-album „The Family of Man: 60th anniversary edition”.
Ar fi fost frumos să ne amintim mai mulți fotografi de la noi despre acest eveniment, cel puțin pentru două motive: 1. mastermind-ului proiectului – fotograful, pictorul și curatorul Edward Steichen –, îi datorăm o serie de excepționale fotografii cu Brâncuși și atelierul lui din Paris; 2. printre exponenți  se numără și John Florea*, și Brassaï… (Ar fi frumos, desigur, ca și în librăriile din România să găsim acest album)

Steichen-with-photos-web
[Edward Steichen, Director, Department of Photography, The Museum of Modern Art. Photo undated. The Museum of Modern Art Archives, New York. Photo: Homer Page]

Nu mă poticnesc în criticile care i se aduc lui Steichen, cum că fotografii participanți nu au fost puși în valoare ca Artiști, că imaginile lor au fost folosite doar ca simple ilustrații ale temei…, ci privesc cu respect și uimire la una dintre „cele mai ambițioase inițiative fotografice încercate de vreun muzeu de artă”.

the-family-of-man-comunicat-presa[Prima pagină a comunicatului de presă. Îl puteți citi integral aici]

Pregătirile au început în 1952. Edward Steichen a vizitat 29 de orașe din 11 țări europene. A solicitat, prin comunicate de presă și interviuri, imagini adecvate de la toți pasionații de fotografie. Din cele două milioane de fotografii trimise au fost selectate 503, realizate de 273 de fotografi din 69 de țări. După vernisaj, în fiecare zi se formau rânduri lungi care așteptau deschiderea muzeului. Un vizitator american în Guatemala, de exemplu, a mărturisit cum mii de indieni au coborât dealurile pentru a sta, transfigurați, dinaintea fotografiilor. Vă puteți imagina această scenă?

the-family-of-man---visitors-web
[Visitors await entry to The Family of Man, an exhibition organized by The Museum of Modern Art, at the Government Pavilion, Johannesburg, Union of South Africa (on view August 30–September 13, 1958). From The International Council/International Program Exhibition Records. Image courtesy The Museum of Modern Art]

Așadar, cum să treci cu vederea un așa eveniment? Cum să nu îți dorești albumul aniversar?
Uităm prea des! Suntem prea focusați pe proiectele noastre mărunte. Și e păcat!

tha-family-of-man-1955-album-cover-web[Coperta 1 a Catalogului lansat în 1955]

* Citiți despre fotograful John Florea (1916-2000) și expoziția WORLD WAR II, deschisă în New York la finalul anului 2015, aici si aici.