Cânt pe clape găsite sub iarbă

Un film de Ioan Gînscă
Cluj-Napoca, România, 2015

Premiera: 14 mai 2015
Institutul Cultural Român – Paris
În cadrul Festivalului Pour l’amour de la Beauté, ediția a V-a,
Paris, 16-17 mai 2015

Sinopsis: Filmul de scurt metraj „Cânt pe clape găsite sub iarbă” (10 minute) este un imn pentru o lume apusă, dar vie și regăsită interior. În povestea micuței Sara (10 ani), cuvântul și sunetul se transformă în poezie, iar tăcerea și imaginea în emoție.

afis-premiera-2015-in-FR

Moments de clarté – Ramona Novicov

« Si vous ne croyez pas, vous ne subsisterez pas. » (Isaïe 7, 9)

Le moment où nous comprenons ce que l’on voit est le moment où tout est transfiguré autour de nous et l’on ne fait plus qu’un avec ce tout. L’exposition de deux jeunes prêtres, Ioan Gînscă et Iulian Nistea, est un carrousel d’images qui évoque cette recherche continue et irrépressible d’un sens plus profond, quelquefois essentiel, caché par des images du quotidien, sans importance, fuyantes, bribes du spectre visible. C’est une recherche continue et irrépressible, car elle est éclairée par la foi. Comme dans un portrait d’Arcimboldo, le livre du monde recueille des adnotations dans le registre mineur de l’existence, les deux photographes étant convaincus que l’humilité des petites choses mène à la compréhension du vrai sens qu’elles abritent. Cette exposition ne manquera pas de nous faire penser à ce passage des Corinthiens : « Aujourd’hui nous voyons au moyen d’un miroir, de manière peu claire, mais alors nous verrons face à face; aujourd’hui je connais partiellement, mais alors je connaîtrai complètement, tout comme j’ai été connu. » Chaque image est un filtre, une approximation, un miroir, une hésitation, une joie, une surprise, une attente fébrile de ce « face à face » promis dans l’épître. Recomposées, unies, ces images suggèrent un double portrait des deux chercheurs de lumière, Ioan et Iulian.

Chaque image de l’exposition surprend ou attend le moment qui abrite le miracle de l’existence dans sa totalité, à l’image de la goutte d’eau qui recèle en elle tout l’océan. On est invités à ne pas considérer cette comparaison comme un truisme, car, si l’on peut regarder le monde à travers le filtre de son humble humanité, et en même temps, croire qu’il est la création merveilleuse de Dieu, alors nous pourrons le voir vraiment. Mais les moments de grâce du regard sont rares. Pourquoi donc ? Car nous sommes toujours en mouvement, abouliques, au rythme du monde. Si nous ralentissions le rythme de nos pas, de notre respiration, de nos désirs, de nos peurs, si nous nous arrêtions un instant, nous pourrions voir combien est précieuse la beauté de l’anonymat et combien on est bien assortis avec le tissu de cette beauté cachée.

Toutes ces images parlent de la compréhension par la foi, et chacune d’entre elles enregistre la surprise de ceux qui les regardent. Leur but n’est pas de toucher le regard, mais la connaissance par le regard, la compréhension par le regard, le ressenti et la révélation engendrés par le regard qu’on pose autour de nous, sur les gens, les oiseaux, les cathédrales ou les noyaux de cerises. Chaque moment est un miracle, et chaque moment pare ce miracle afin de le révéler à un regard constant et attentif. Au-delà de la pluralité, de la diversité, et de la séduction des filtres interposés, tout autour de nous parle de la joie d’être au monde et de communier avec son Créateur et de lui être reconnaissants, de la joie de notre existence fugitive, mais qui, une fois comprise dans sa cohérence et sa plénitude, nous amène au-delà, à la rencontre fulgurante entre notre face et la Sienne.

Ramona NOVICOV
critique d’art

MOMENTS DE CLARTÉ

Ioan Gînscă & Iulian Nistea
MOMENTS DE CLARTÉ
Exposition de photographie
Commissaire de l’exposition : Ramona Novicov
Vernissage : Jeudi, 14 Mai 2015, 18h00
Institut Culturel Roumain
1 rue de l’Exposition, 75007 Paris
14 – 30 mai 2015
Programme : Lundi – Vendredi 10h00-18h00

 

ICR-2015---afis-Moments-of-clarity

 

„Dacă nu veţi crede, nu veţi înţelege” (Isaia 7, 9)

Clipa în care poţi să înţelegi ce vezi e clipa de lumină când totul se transfigurează în jurul tău şi tu devii una cu acest tot. Expoziţia celor doi tineri preoţi, Ioan Gînscă şi Iulian Nistea, e un carusel de imagini care vorbesc despre această căutare continuă şi irepresibilă a unui înţeles mai adânc, uneori esenţial, ascuns în imagini cotidiene, neînsemnate, fugare, frânturi ale spectrului vizibil. E o căutare continuă şi irepresibilă pentru că e luminată de credinţă. Pentru ei, asemeni unui portret al lui Arcimboldo, textul lumii e compus din notaţii în registrul minor al existenţei, convinşi fiind că tocmai umilitatea acestora conduce la înţelegerea sensului adevărat aflat dincolo de ele.

Parcurgând expoziţia, e imposibil să nu te gândeşti la pasajul din Corinteni: „Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă: acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin”. Fiecare imagine e un filtru, o ghicitură, o aproximare, o oglindire, o ezitare, o bucurie, o mirare, o aşteptare fremătătoare a acestei întâlniri „faţă către faţă” promise în epistolă. Împreună, recompuse, ele lasă să se întrevadă un dublu portret cu chipurile celor doi căutători de limpezime, Ioan şi Iulian. Fiecare imagine a expoziţiei surprinde sau doar aşteaptă clipa ce conţine în ea miracolul existenţei în totalitatea ei, aşa cum o picătură de apă conţine oceanul. Suntem îndemnaţi să nu vedem în această comparaţie doar un truism, pentru că, dacă putem să privim lumea prin filtrul umilei sale umanităţi şi, simultan, să credem ca ea este creaţia minunată a lui Dumnezeu, atunci am avea şansa să o vedem cu limpezime. Dar clipele de graţie ale privirii clare sunt rare. De ce? Pentru că ne mişcăm şi noi, abulici, în ritmul lumii. Dacă am încetini ritmul paşilor, al respiraţiei, al dorinţelor, al temerilor, dacă am sta locului o clipă, am putea vedea cât de preţioasă e frumuseţea anonimatului şi cât de bine ne potrivim şi noi în ţesătura acestei frumuseţi ascunse.

Despre înţelegerea prin credinţă vorbesc toate aceste imagini, fiecare înregistrând câte o uimire în faţa tuturor celor ce ne cad sub priviri. Nu doar atingerea prin privire e miza lor, ci şi cunoaşterea prin privire, înţelegerea prin privire, simţirea şi revelaţia prin actul de a privi în jurul nostru, oameni, păsări, catedrale sau sâmburi de cireşe. Fiecare clipă ascunde un miracol, îl îmbracă pentru a-l revela la o privire un pic mai statornică şi mai atentă. Dincolo de multitudinea, diversitatea şi seducţia filtrelor interpuse, totul în jurul nostru ne vorbeşte despre bucuria de a fi în lume şi de a ne împărtăşi cu Creatorul ei şi de a-i fi recunoscători – în fond, despre bucuria fiinţării noastre fugitive, dar care, dacă o înţelegem în coerenţa ei şi plenitudinea ei, ne duce dincolo de ea, la întâlnirea fulgurantă a feţei noastre cu faţa Lui.

Ramona NOVICOV
critic de artă

Preview Apostolia nr. 86, mai 2015

cop-1-ap-86-mai-2015-RO-tipar

Preview Apostolia nr. 85, aprilie 2015

cop-1-ap-85-aprilie-2015-RO

Surâsuri de primăvară, ediția a 2-a

Surasuri-de-primavara-editia-2-2015

 

Astăzi, arhimandritul Teofil, părintele nostru drag, ar fi împlinit 86 de ani.
În 3 martie, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, de ziua părintelui, prietenii sfinției sale se adunau din toată țara ca să îi cânte La mulți ani!
După aproape 6 ani de la plecarea părintelui la cele veșnice, cei care îl ascultau și îi urmau sfaturile continuă să-l sărbătorească, continuă să-l asculte, să-l citească și să-i urmeze sfaturile ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, pentru că părintele Teofil a rămas prezent în inimile noastre. „Nu ne mai strânge în brațe cu putere, nu mai auzim vocea lui gravă zicând „Dragă!”, dar ne poartă în rugăciunea lui în fața tronului lui Dumnezeu – iar aceasta tot o îmbrățișare a iubirii este.
De-acum, venim la evenimentele care îi sunt dedicate, și facem aceasta în mod natural, cu bucurie, fără nici un fel de efort interior special. Și acesta este miracolul nostru, de la și pentru Părintele Teofil!”

Ca și cum ar fi de față, ca și cum ne-ar întâmpina cu surâsul lui minunat, noi i-am pregătit părintelui, și în această primăvară, un dar. Știm că i se potrivește, pentru că Părintele Teofil era un mare iubitor de muzică. De aceea suntem și foarte bucuroși, și foarte emoționați!
După cum ați aflat, și la această ediție a Surâsurilor de primăvară, darul îl va primi direct din mâinile unor copii pe care părintele i-a ținut în brațe, i-a îmbrățisat sau i-a binecuvântat. Ei sunt: Ioan și Maria Coleșa, Sara și Nichita Gînscă-Nistea, Ioana și Ilinca Ilieș, Luca Scripcariu și Daria Ioana Tămășan.

Adunați în jurul acestor copii talentați, vă propun să ne aducem aminte de un cuvânt care ni se adresează în primul rând nouă, celor tineri. Este vorba despre tâlcuirea minunii înmulțirii pâinilor. Iată ce spunea Părintele Teofil:

Sfânta Evanghelie de la Ioan ne prezintă o minune făcută de Domnul Hristos, când a săturat cu cinci pâini şi doi peşti o mare mulţime de oameni. În relatarea acestei minuni, Sfântul Ioan are o afirmaţie pe care nu o găsim în celelate Evanghelii, şi anume, unul dintre apostoli a spus către Domnul Hristos – când era vorba să sature mulţimea care era acolo: „Este aici un tânăr care are cinci pâini şi doi peşti”. Deci nu apostolii aveau cele cinci pâini şi doi peşti, ci un tânăr. E foarte frumos când te gândeşti că un tânăr avea ceva de oferit pentru mulţime.
Ceea ce îmi place mie să pun în evidenţă – spunea Părintele Teofil – este faptul că un tânăr a avut ceva de oferit. Așadar, ar trebui ca toţi tinerii să aibă ceva de oferit!

Cu gândul la aceste cuvinte, le suntem recunoscători tinerilor interpreți din această seară, pentru că au ceva minunat de oferit părintelui nostru drag, Teofil Părăian! Îi vom asculta cu mare atenție și bucurie. [Cuvântul de deschidere rostit de Ioana Maria Precup]

 

Preview Apostolia nr. 84, martie 2015

apostolia-84-martie-2015-RO

Preview Apostolia 82-83, ian.-febr. 2015

apostolia-82-83-ian-feb-2015-RO

Așa merg lucrurile

În timp ce în România o expoziție bună durează – de multe ori inexplicabil –, doar o lună și ceva, în alte părți, unde este un apetit crescut pentru cultură, durează câte trei luni. Întotdeauna trei luni! Iar dacă expoziția se bucură de succes din partea publicului, durata expunerii se prelungește.

poster-heaven-earth

Spre exemplu, foarte populara expoziție „Heaven and Earth: Art of Byzantium from Greek Collections” deschisă acum la Institutul de Artă din Chicago a fost prelungită cu încă de trei luni după data limită inițială de 15 februarie 2015. (Te și întrebi cum un astfel de eveniment se bucură de atât de mult succes în Chicago, chiar știind că Institutul gazdă are una dintre cele mai mari și mai extinse colecții de picturi impresioniste și post-impresioniste din lume. „Așa merg lucrurile”, ar zice Kurt Vonnegut dar și Anish Kapoor.)

poster-aur-muzeu

La noi în schimb, excepționala expoziție „Aurul şi argintul antic al României”, deschisă la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca în perioada 4 februarie – 22 martie 2015, chiar dacă se bucură de aprecierea vizitatorilor, prezenți într-un număr mare zi de zi, nu va mai fi prelungită și, sunt convins, nici mai bine promovată în zilele care au mai rămas până la lăsarea cortinei. „Așa merg lucrurile”.

Blogul meu de fotografie

Vă invit să vizitați și blogul meu de fotografie. Vă invit să și cumpărați, dacă vă plac!
photography.ignus.ro

PrintScreen-photography.ignus.ro