Potolirea furtunii

Prima mea pictura in ulei a avut ca subiect Potolirea furtunii, adica umblarea pe mare si potolirea furtunii de catre Iisus (relatate de Apostolul Matei in capitolul 14, versetele 22-34, si citite la liturghia din Duminica a 9-a dupa Rusalii).
Aveam vreo 9-10 ani. Am luat pensulele, culorile si un carton prelucrat de la sora mea si am inceput sa lucrez avand ca model o cartolina primita in dar de la un vecin. Nu cunosteam cine era autorul originalului, nici acum nu stiu, dar stiu ca m-au impresionat scena, culorile, faldurile fluturande, valurile tremurande…
Am ispravit-o repede si am expus-o in camera de zi, pe dulapul cu vitrina, asa incat oricine venea la noi putea sa o vada usor.
Nu dupa mult timp locul ei a fost luat de o alta pictura in ulei, putin mai reusita. Timp de un an sau doi s-a tot plimbat prin casa: pe dulap, dupa dulap… In cele din urma a ajuns pe balcon, iar de pe balcon a ajuns la gheena de gunoi.
Au trecut mai bine de 15 ani de atunci (eram in ultimul an la UAD) si evident, uitasem cu totul de ea. Era intr-o sambata, ca si astazi, si ma indreptam catre atelier, suparat, descurajat si nemultumit de lucrarea mea de licenta. Imi amintesc ca traversam un parc de joaca pentru copii. In fata mea, la cativa pasi, un barbat ducea o pictura inramata sub brat. Fiind sambata si ora amiezii am tras concluzia ca se inapoia de la piata de vechituri, de la oser, cum spun clujenii.
Am recunoscut imediat culorile, faldurile, valurile. Reintalnirea m-a emotionat pana la lacrimi. Nu-mi venea sa cred ca pictura aruncata la gunoi in urma cu 15 ani supravietuise si ca se afla din nou in fata mea, inramata! Ce lectie!
Ma gandesc si acum cat de delicat a fost Dumnezeu cu mine si cat de frumos mi-a potolit furtuna gandurilor in care eram cuprins.


Tags:

 
 
 

4 Responses to “Potolirea furtunii”

  1. Gravatar of Cristina Cristina
    23. August 2011 at 15:11

    Chiar e emotionanta povestea ta. Am observat si eu din intamplarile vietii ca exista o anumita ciclicitate a lucrurilor, povesti, oameni, obiecte care se intorc neasteptat din trecut ca sa-ti lamureasca o dilema, sa-ti raspunda la o intrebare, sa-ti aduca aminte de tine pana la urma. Mi-am dat seama ca face parte din marea randuaiala a lui Dumnezeu, nu sunt simple coincidente. Si povestea ta mai are un talc: fiecare obiect are un destin al sau, asa ca ai grija cu ele :). Asa m-am simtit cand in toiul curateniei am vrut sa arunc un teanc de benzi desenate ale lui Luca, n-am avut inima.
    Felicitari penru blog! Cu drag, Cristina

  2. Gravatar of admin admin
    26. August 2011 at 10:45

    Multumesc, va imbratisez pe toti!

  3. Gravatar of iulian iulian
    19. September 2011 at 12:53

    Dacă n-ai inventat-o e fabuloasă (și dacă cumva ai inventat-o tot tare e). 🙂

  4. Gravatar of admin admin
    19. September 2011 at 17:18

    Dragă Iulian,
    nu am inventat-o, chiar așa s-a întâmplat!

Leave a Reply