Ripsimia şi Dorel

Se spune că la o mănăstire de maici se cam povestea despre un pomelnic care, în ultima lună, ajungea la altar oridecâteori era Sfânta Liturghie. Pe el scria doar atât: Ripsimia şi Dorel. Toată obştea ştia cine este maica Ripsimia, dar Dorel… ? CINE era Dorel? Desigur, până la urmă s-a aflat. Dorel era motanul maicii Ripsimia.

 


Tags:

 
 
 

2 Responses to “Ripsimia şi Dorel”

  1. Gravatar of sima sima
    26. August 2011 at 22:31

    Peturile lui Andi

    Andi e prietena mea din copilărie care are o casă frumoasă pe o coasta de deal şi o grădină splendidă împodobită cu un mic eleşteu. Ne plimbam agale,în lumina dulce a asfintitului şi Andy îmi arata încîntată toate plăntuţele de apă şi uscat. In punctul final, la eleşteu, am zărit în apă nişte spinări rotunjoare de pesti rosii, leneşi, cam de-o juma’ de metru. Impresionată, am întrebat-o dacă şi cînd îi prăjeşte în tigaie, că păreau ca nişte porcuşori numai buni de pus pe grătar. Andi a amuţit, a căscat nişte ochi uluiţi, şi mi-a spus indignată, ca unui canibal: dragă, ăştia sunt crapi pe care-i cresc de opt ani! Ii ştiu pe nume, sunt peturile mele! Tu ţi-ai mînca petul?
    De atunci, ştiu că nu e glumit cu petul nimanui. E o chestiune intangibilă.

  2. Gravatar of Mari Mari
    28. August 2011 at 21:10

    Ce te faci cand peturile casei sunt o multime de melci mici cat varful de ac?
    Melcii din acvariu au depus oua si din ele au iesit cu zecile niste puncte minuscule care se plimba pe sticla acvariului.
    Noroc cu cei doi pesti mancaciosi, unul portocaliu si unul negru, care i-au descoperit ca hrana.

Leave a Reply