Descoperirea lui Mircea

Am început la clasele mici lectura din Biblia ilustrată.
(Ce mult le place copiilor când le citim pe un ton potrivit!)

Să vedeţi ce ochi mari a făcut un băieţel din clasa a 3-a după ce am citit capitolele despre Facerea lumii şi Corabia lui Noe. De doi ani de când îi predau, niciodată nu l-am văzut aşa de mirat.
- Ce e Mircea, ce s-a întâmplat, l-am întrebat? Vrei să mă întrebi ceva?
- Daaa… Domnule profesor, înseamnă că dumneavoatră sunteţi fratele meu?!
(Tare m-am bucurat de descoperirea lui Mircea şi de ceea ce a urmat! Mulţi copii au realizat pentru prima oară acest mare adevăr: suntem fraţi, că ne convine, că nu ne convine.)

La clasa I, după ce s-a încheiat ora în care le-am arătat elevilor câteva biblii ilustrate pentru copii dar şi o Biblie “pentru oameni mari” – frumos legată în piele negră, cu pagini foarte subţiri, rotunjite la colţuri, aurite etc. -, o fetiţă cu codiţe şi-a pus pălmuţa pe coperta Bibliei mele spunând:
- Uaaau, ce frumoasă e! Arată exact ca bancheta din maşina tatălui meu. Are aceeaşi textură!
(Am zâmbit. Uaaau, ştia cuvântul textură!)

O altă fetiţă m-a întrebat:
- Domnule profesor, biblia dumneavoastră are coperta neagră, la fel ca şi biblia noastră de acasă. De ce nu sunt biblii şi de culoarea roz deschis?
(Chiar aşa! De ce?)


Tags: , ,

 
 
 

Leave a Reply