Archive for October 2011

 
 

Un dar lucrator

Am primit zilele trecute una dintre cele mai grele comenzi de pictura. A venit din partea unui prieten care m-a rugat sa pictez o icoana. Cel caruia urma sa i-o daruiasca, am inteles eu, nu e prea credincios, asa ca mi s-a spus: Te rog sa pictezi ceva care sa nu-l lase in pace.
Mi-a placut provocarea, dar a fost tare greu.
[Cerinta prietenului meu cuprinde un mare adevar: icoanele sunt prezente harice - icoanele sunt vii - icoanele sunt lucratoare]


[Am facut aceasta foto in iulie 2003, la Sighisoara. Am redescoperit-o azi, in timp ce cautam alte foto.]

You want to be a painter?

„I used to say to my young students:
You want to be a painter? First of all you must cut out your tongue because your decision has taken away from you the right to express yourself with anything but your brush.” (Henri Matisse, din cartea Matisse On Art de Jack Flam, University of California Press, 1995)

 


[Henri Matisse in timpul lucrului. Fotografie document realizată de Robert Capa în 1950]

[Giuseppe Ungaretti, din volumul Bucuria]

Slujba de pomenire a Părintelui Teofil

Slujba parastasului la implinirea a 2 ani de la mutarea la cele vesnice a Parintelui nostru drag TEOFIL PARAIAN va avea loc duminica, 23 octombrie 2011, la Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus, imediat dupa sfanta liturghie, asadar in jurul orei 12.00. Dintre ierarhi, impreuna cu IPS Laurentiu, a confirmat prezenta la parastas si Preasfintitul Sofian Brasoveanul, prietenul apropiat si ucenicul de chilie al Parintelui Teofil.
[Slujba parastasului nu se desfasoara in data de 29 octombrie, cand de fapt se implinesc doi ani de la mutarea la cele vesnice a parintelui Teofil, intrucat pe data de 29 octombrie va avea loc canonizarea marelui mitropolit al Transilvaniei Andrei Saguna in Catedrala Mitropolitana din Sibiu]

 

[Fotografie semnata de Serafim Vuc, emblema expozitiei itinerante de fotografie intitulata DE DRAGUL PARINTELUI TEOFIL]

Lăsaţi în pace potecile


[Din versurile lui Petru M. Has]

 

Rikyū se uita dupa fiul sau, Shoan, cum matura si stropea poteca din gradina. „Nu-i destul de curat”, zise Rikyū, dupa ce Shoan isi ispravise treaba, si-i porunci sa se apuce inca o data. Dupa un ceas istovitor, baiatul se intoarse la Rikyū: „Tata, nu mai e nimic de facut. Treptele au fost spalate de trei ori, felinarele de piatra si pomii au fost bine stropiţi cu apa, muschii si lichenii stralucesc de un verde fraged; n-am lasat o craca sau o frunza pe pamant”. „Baiat nepriceput!, il certa maestrul ceaiului. Nu asa se matura o poteca de gradina”. Zicand acestea, Rikyū scutura un copac si risipi peste gradina foi de aur si de carmaz, farame din brocartul toamnei. (Okakura Kakuzo – „Cartea ceaiului”)

 


[Am crezut ca este vorba de Land Art in fotografia de mai sus. Dar nu e asa, sunt frunze de toamna prinse pe o portiune de asfalt proaspat asternut. Fotografia a fost realizata de Peter Macdiarmid in Londra, 5 octombrie 2011.]

Cu sms-urile nu-i de glumit!

Am primit aseara urmatorul sms:
“Mi-ai trimis pe telefon o fotografie cu o blonda. Nu o cunosc si nu inteleg de ce mi-ai trimis-o!” Mesajul a fost semnat de o prietena apropiata care se afla pentru cateva zile la Viena.
Cum, evident, nu ma ocup de asemenea prostii, mesajul m-a nedumerit. Mi-am spus ca sigur e o greseala, ca nu eu trebuia sa fiu destinatarul acestui mesaj dar, in acelasi timp, mi-am verificat telefonul. Am descoperit insa ca mesajul a fost trimis de pe telefonul meu, iar “blonda” cu pricina inca se afla acolo!
Pentru inceput am zambit… Ce se intamplase? Am mers cu trenul toata familia intr-o calatorie. Fetita mea (are 5 ani) era plictisita, era insuportabil de cald in tren, nu mai avea rabdare spre finalul calatoriei, asa ca mi-a venit in gand sa ii dau telefonul mobil sa se joace cu el, sa mai treaca vremea… Stia ca se pot face si poze cu el, ii place sa faca poze, asa ca am lasat-o sa butoneze de una singura, ca si de alte dati… Intre timp ii mai faceam vant cu evantaiul baietelului meu, mai numaram impreuna vacile ce le zaream pe dealuri… Dar fata mea tacea si facea! Ce anume? Fotografii-portret domnisoarei zambarete de langa ea, o sudenta blonda tapata cu cercei imensi roz fucsia cu zinzolin si bluza decoltata albastru turcoaz. Dupa care, butonand fetita mea in nestire, a expediat una din acele fotografii prietenei noastre.
Cum v-am spus, pentru inceput am zambit, dar in scurt timp m-am facut alb ca varul. De ce? Pentru ca, investigand, am inteles ca mesajul multimedia a fost trimis de fata mea din cateva tastari (facute la intamplare) ultimei persoane careia i-am trimis eu un sms, adica prietenei noastre plecata la Viena, intamplare fericita care m-a scutit de o posibila situatie jenanta, intrucat sms-ul anterior sms-ului “salvator” era adresat unui parinte staret.
(Nici nu vreau sa ma gandesc!)

Doamne, inmulteste batranii!

La Herculane, in concediu. Lume in bermude si slapi printre ruine stralucitoare. Deodata, o frantura de film din vechiul Herkulesbad, altfel nu stiu cum sa zic. M-am jenat sa-i fotografiez din fata, dar cand am trecut de ei, nu m-am putut abtine. Intalnesti atat de rar o pereche asa de frumoasa. Nu te mai saturi sa-i privesti!

 

 

Cand imi aduc aminte de cuvantul Parintelui Teofil “Doamne, inmulteste batranii!”, la ei ma gandesc!
Si acum sa va spun despre zicerea Parintelui Teofil.
In toamna anului 1996 am rămas la Sambăta de Sus două săptămîni cu rostul de a-l ajuta pe Părintele Teofi să pregătească pentru tipar cartea „Lumini de gînd”. Întrerupeam lucrul de fiecare dată cînd pelerinii băteau la uşa chiliei. Intr-o zi, au venit doi tineri căsătoriţi cu un pomelnic. Părintele i-a întrebat, aşa cum facea cu mulţi, dacă duminica merg la biserică. Apoi aceştia, oarecum nedumeriţi, au replicat: „Nu suntem noi aşa de bătrîni ca să mergem la biserică!”. Şi-atunci Părintele a exclamat: „Doamne, înmulţeşte bătrînii!”. Asa a fost.