O Garofiţă

Duminica trecuta in fata blocului era parcata masina SMURD-ului. De fiecare data cand o vad acolo imi bate inima mai repede. Am urcat in graba, iar cand am deschis usa liftului am aflat ce se intamplase. Doamnei Garofita, vecinei noastre, i se facuse rau chiar in fata usii. Un nou infarct, nu au mai putut sa o resusciteze.

In urma cu 5 ani, cand doamna Garofita si sotul dansei, domnul Liviu, s-au mutat la noi in bloc, ma intrebam: ce oameni deosebiti trebuie sa fie, deoarece in fiecare zi veneau sa ii viziteze cei patru copii ai lor impreuna cu familiile lor. In fiecare zi!
Am constatat in anii care au urmat ca viata doamnei Garofita a fost asa cum i-a fost si numele, ca a stiut „sa prefaca uratenia in frumusete si murdaria in mireasma”, asa cum fac florile. Si am mai observat ca vorba „te spune fata cum ti-e viata” este valabila nu numai pentru chipul pe care il avem cand traim, ci si pentru chipul pe care il avem atunci cand plecam din aceasta viata. Pe nasalie, chipul doamnei Garofita a fost, fara sa exagerez, ca si cel al Batranului Iosif Vatopedinul, adica foarte senin.

[Nu voi uita niciodata ca la priveghere am mancat prajituri facute de doamna Garofita cu o zi inainte sa moara!]

 

[Dirck JACOBSZ, Pompeius Occo, Oil on panel, 1531, 66 x 54 cm, Rijksmuseum, Amsterdam]


Tags:

 
 
 

Leave a Reply