Povestea lui Ieremia

Ieremia s-a nascut cu probleme fizice si cu un handicap mental. Avea o boala care ii lua putin cate putin viata. Chiar si asa, parintii lui au incercat sa-i ofere o viata normala trimitandu-l la scoala. La 12 ani Ieremia era in clasa a doua. Invatatoarea era vizibil deranjata de el, pentru ca mereu ii iesea saliva din gura si scotea gemete. A discutat cu parintii, le-a spus ca ar trebui sa-l dea la o şcoala speciala, caci intre el şi ceilalti copii din clasa era o diferenta de cinci ani. Dar parintii lui au implorat-o sa-i inteleaga, caci Ieremia se obişnuise cu acea şcoala şi ar fi fost traumatizant pentru el sa-l mute in alt colectiv. Invatatoarea a incercat sa-i inteleaga, deşi prezenta lui Ieremia in clasa ii deranja pe colegii lui. Dar gandindu-se mai bine şi-a dat seama cat de greu trebuia sa le fi fost parintilor lui. Si s-a straduit mai mult.

Primavara se apropia si copiii au inceput sa vorbeasca despre Paste. Invatatoarea s-a hotarat sa le dea o tema legata de aceasta sarbatoare. A dat fiecaruia cate un ou mare de plastic si le-a spus: „Vreau sa le duceti astazi acasa, iar maine sa mi le aduceti inapoi cu ceva inauntru care sa reprezinte o viata noua.” „Da”, au raspuns copiii emotionati. Numai Ieremia nu spunea nimic, ci doar se uita fix la dansa. Nici macar un mai scotea gemetele sale obişnuite. Oare intelesese ce le spusese despre moartea şi invierea lui Iisus?

A doua zi cei 19 elevi ai clasei erau foarte nerabdatori sa vada ce pusese fiecare in ou. Invatatoarea le-a adunat pe toate intr-un saculet de panza si apoi a inceput sa le deschida pe rand. In primul a gasit o floare. O fetita a ridicat mana si a strigat: „Este al meu.” „Foarte bine” – a spus invatatoarea – „o floare este fara indoiala semnul unei noi vieti. Cand plantele rasar din pamant, ştim ca se apropie primavara”. In altul a gasit un fluture din plastic, care parea adevarat. „Excelent. Ştim cu totii cum o larva care pare o omida urata, se transforma intr-un fluture superb”. Fetita care adusese acest ou zambea fericita. Apoi invatatoarea a deschis un al treilea ou. Dezamagita, a oftat. Oul era gol. Invatatoarea l-a pus deoparte fara sa spuna nimic, pentru ca banuia ca este oul lui Ieremia si nu dorea sa-l faca de ras. Atunci copilul a intrebat: „Dar despre oul meu de ce nu spuneti nimic?” „Pentru ca este gol…” Ieremia a privit-o drept in ochi pe invatatoare si i-a spus: „Si mormantul lui Iisus era gol…”

Timpul parca s-a oprit in loc. Dupa un moment, invatatoarea a intrebat: „Dar ştii de ce era mormantul gol?”. „Desigur” – a raspuns Ieremia – „Iisus a fost omorat şi pus in mormant, dar Tatal Sau L-a inviat”.

Cand s-a sunat de pauza, copiii au fugit in curte. Invatatoarea a ramas in clasa şi a inceput sa planga. Inima i se inmuiase.

Trei luni mai tarziu Ieremia a murit. Toti au fost surprinsi cand au vazut pe mormantul lui Ieremia 19 oua de plastic. Toate erau goale.

[Publicat in Apostolia nr. 49, aprilie 2012. Sursa: www.skywriting.net // Traducere: Bogdan Grecu]


Tags:

 
 
 

2 Responses to “Povestea lui Ieremia”

  1. Gravatar of Elena Elena
    26. April 2012 at 08:33

    Foarte frumos!

  2. Gravatar of Cristina Cristina
    4. May 2012 at 18:14

    Foarte emotionant! Ce greu e sa gestionezi o relatie cu un om bolnav mai ales atunci cand acesta e un copil si are si constiinta mortii iminente. Cata maturitate in simbolistica mormantului gol, sa poata sa inteleaga un copil moartea intru nadejdea invierii…

Leave a Reply