Scrisoare către un prieten drag

Cine are prieteni adevărați simte cu toată ființa lui ca foarte adevărată zicerea părintelui nostru drag Teofil Părăian: „În prietenie e ca şi în vasele comunicante: fiecare oferă şi fiecare primeşte. Primeşte ce i se dă şi oferă ceea ce are”.

Și în prietenia noastră, dragă I., a fost la fel, harul și darul au crescut și la unii și la alții, iar în acești ani harul și darul au fost din belșug.

Ne-a întâlnit Dumnezeu, ne-a binecuvântat Dumnezeu, ne vrea Dumnezeu prieteni – de acum și până-n veac –, ca să ne facem unii altora ceea ce ne face zi de zi Tatăl și Prietenul nostru, care ne zâmbește, ne liniștește, ne odihnește, ne povățuiește, ne păzește, ne miluiește.
Nu-i așa că simți și tu la fel? Sunt convins că da!

Și acum o constatare: am observat că există mari asemănări între oamenii născuți în aceeași zi. În cazul tău am realizat că tu, I., ai ceva din duhul celui născut tot în 20 iunie, care, ca și tine, avea inimă de mamă, inimă de prieten și inimă de frate: e vorba de Părintele Paisie Olaru, cel care lua cu degetul lacrima de pe obrazul celui care îi plângea la spovedanie ca să și-o pună pe obrazul lui.

Binecuvântat este prietenul ce-și împodobește obrazul cu lacrimile prietenilor săi, liniștindu-i!


Tags:

 
 
 

Leave a Reply