Archive for July 2012

 
 

Un test grilă de copilă pe o filă

Copiii din clasele mici dau deja teste grilă. Una dintre consecințele acestui fapt sună așa (e un bilețel confiscat la școală, în timpul orei): „Dragă T., vrei să fii cu mine pentru totdeauna?”. După care, puțin mai jos, erau desenate două pătrățele. Alături de unul scria DA și de altul NU. Trebuia doar bifat, după preferință.
Râsu-plânsu! Azi-mâine scrisorile de dragoste vor arăta ca niște facturi…

În ziua de Sfântul Ilie

„Oamenii caută să nu lucreze în ziua de Sfântul Ilie, ca să nu păţească ceva, să nu îi potopească Sfântul Ilie. Când eram eu copil, mama – Dumnezeu să o odihnească – ne spunea că Sfântul Ilie nu ştie niciodată când îi este ziua, că – zicea mama – dacă ar şti Sfântul Ilie când este ziua lui, ar dezlănţui nişte durduieli şi nişte trăsnete de s-ar cutremura pământul. De aceea, el îl intreabă pe Dumnezeu când este ziua lui, iar Durnnezeu, când se apropie să fie ziua Sfântului Ilie, îi spune: „Oho, Ilie, mai este până atunci!”. Şi tot aşteaptă Sfântul Ilie să vină ziua lui şi iarăşi îl întreabă pe Dumnezeu: „Doamne, dar nu mai vine ziua mea?”. Și Dumnezeu zice: „Oho, Ilie, de când a trecut!”. E o credinţă populară, aşa s-au învățat oamenii să gândească despre Sfântul Ilie.”
[ Părintele Teofil Părăian ]

Dezaprob

Prescurile aduse la altar în pungi de nylon cu mesaje electorale și pomelnicele scrise pe facturi.

Vitrine cu jucării pentru părinţi și copii

Am vizitat la Muzeul Unirii din Alba Iulia, împreună cu soția mea, o expoziție care cuprinde jucăriile pe care le visa orice copil din România pe când eram noi mici: maşinute, trenuleţe, avioane, vapoare, nave cosmice, arme, instrumente muzicale, ursuleţi, animale de pluş, masinuţe cu pedale, trotinete, triciclete, căluţi de lemn., tancuri, păpuşi, figurine, jocuri și roboţi, toate fabricate în România, China, Germania, Polonia, Ungaria, URSS, Japonia, Bulgaria, Franţa , Cehoslovacia și în alte ţări, între anii 1900 — 1980.

Am ieșit din muzeul albaiulian gândindu-mă la copiii de azi, care au adeseori mai multe jucării decât sunt acum în toată expoziția „Vitrine cu jucării pentru părinţi și copii”. Spre mirarea noastră, a părinților, se plictisesc rapid de ele, tânjind după altele noi sau, cel mai adesea, după un „răpitor” touchscreen phone.

[Când e vorba de jucării, nu pot uita ce am văzut de curând: băiețelul unui apropiat găsea întotdeauna mai atrăgător șlapul tatălui și petul în care mai rămânea puțin suc, decăt oricare din multele jucării „de firmă” pe care le avea. A fost pentru prima dată când m-am luminat în privința celor vinovați pentru banii aruncați pe grămezile de plastic de care ne împiedicăm nervoși în casă, zi de zi.]

Scrisoare către un prieten drag

Cine are prieteni adevărați simte cu toată ființa lui ca foarte adevărată zicerea părintelui nostru drag Teofil Părăian: „În prietenie e ca şi în vasele comunicante: fiecare oferă şi fiecare primeşte. Primeşte ce i se dă şi oferă ceea ce are”.

Și în prietenia noastră, dragă I., a fost la fel, harul și darul au crescut și la unii și la alții, iar în acești ani harul și darul au fost din belșug.

Ne-a întâlnit Dumnezeu, ne-a binecuvântat Dumnezeu, ne vrea Dumnezeu prieteni – de acum și până-n veac –, ca să ne facem unii altora ceea ce ne face zi de zi Tatăl și Prietenul nostru, care ne zâmbește, ne liniștește, ne odihnește, ne povățuiește, ne păzește, ne miluiește.
Nu-i așa că simți și tu la fel? Sunt convins că da!

Și acum o constatare: am observat că există mari asemănări între oamenii născuți în aceeași zi. În cazul tău am realizat că tu, I., ai ceva din duhul celui născut tot în 20 iunie, care, ca și tine, avea inimă de mamă, inimă de prieten și inimă de frate: e vorba de Părintele Paisie Olaru, cel care lua cu degetul lacrima de pe obrazul celui care îi plângea la spovedanie ca să și-o pună pe obrazul lui.

Binecuvântat este prietenul ce-și împodobește obrazul cu lacrimile prietenilor săi, liniștindu-i!

Preview Apostolia 51, iunie 2012