Pomenirea Maicii Teodosia Zorica Lațcu


[Poeta Zorica Laţcu, viitoarea monahie Teodosia, la absolvirea liceului. Fotografie din Colecţia Mănăstirii Vladimirești]

 

În ziua de 8 august se împlinesc 22 ani de când Maica Teodosia Zorica Lațcu trăiește în ceruri. Când îi citesc poeziile sau când o pomenesc, prima și prima dată dată îmi vine în minte glasul Părintelui Teofil Părăian, care îi recita poeziile într-un stil inconfundabil. Apoi îmi amintesc de scrisorile maicii adresate Părintelui Arsenie Boca, pe care tot Părintele Teofil mi le-a pus în atenție, știind că îmi vor plăcea și că mă voi regăsi în ele ca artist. Le citesc tare des în ultima vreme și mă folosesc de tot ce scrie acolo așa cum nu m-am folosit niciodată de mărturisirile vreunui alt artist.
Am selectat pentru voi patru fragmente din patru scrisori diferite și inedite!

6 martie 1945
„Am impresia că arta despovărează și odihnește toate sufletele, numai pe al artistului îl sfâșie între două tendințe potrivnice: trebuința de exteriorizare și insuficiența mijloacelor de expresie. Și totuși, de un an, multe s-au schimbat și aici, în poezia mea. Trăiesc lucruri a căror frumusețe intensă mă face să mă gândesc, de nu cumva sunt ispite. Dar am cuvântul Părintelui meu, că nu sunt ispite. Mă las, prin urmare, în voia lor cu bucurie, încercând, câteodată să le dau glas, în stihurile mele. Și bucuria mea, creează bucurie.”

28 iunie 1945
„Mă gândesc cu durere acută că, de multe ori, aș face mai mult oamenilor din jurul meu, cu un kg. de slănină pe care nu-l am, decât cu toată dragostea și mila, pe care o am. Așa este, știu bine, și tare mă doare asta. Durerea aceasta, a inutilității dragostei și dăruirii mele, mă face să mă îndoiesc de calitățile ei. Și totuși, continui să dăruiesc și să iubesc.
Aceste lucruri sunt petele de umbră, care s’au pus pe bucurie mea. Dar în acele clipe lungi de uitare, simt lucruri, care depășesc și puterea de expresie a unui suflet de poet.”

9 septembrie 1945
„Foarte mult am luptat împotriva acelei dulci, dar prea comode, smerenii. Părea că nu sunt și eu un suflet de creștin. Dar acum, știu că, prin Harul lui Dumnezeu, sunt capabilă să dau ceva, că am de spus ceva, care, dacă pentru unii este prăjitură de zile mari, pentru mulți este încă pâinea, de toate zilele. Că ceea ce știu să dau eu, reprezintă o valoare.”

18 aprilie 1946
„Mă gândesc de multe ori: când împrejurările și oamenii din jur, mă ajută, creezi frumusețe mai ușor… Nu trebuie să dau atâta de la mine. Nu trebuie să mă fac pe mine, și material de construcție, și zidar. Materialul îl am dinafară. Dar creezi cu mult mai greu frumusețe în juru-mi, când sunt între oameni care au pete de urâciune. Atunci trebuie s’o creezi, toată, din mine. Lupt, atunci cu imense greutăți… Dar de frumusețe am nevoie, ca de apă sau de pâine.”

 

 


Tags: ,

 
 
 

5 Responses to “Pomenirea Maicii Teodosia Zorica Lațcu”

  1. Gravatar of mari mari
    6. August 2012 at 08:04

    Minunate randuri,multumim.

  2. Gravatar of “Crinul Bunelor Vestiri” ale Zoricai Latcu « anomismi “Crinul Bunelor Vestiri” ale Zoricai Latcu « anomismi
    4. January 2013 at 15:17

    [...] Cate ceva despre Maica Teodosia, despre care cunoastem prea putin inca, se poate citi aici si  aici. Inserez mai jos un “crin” versificat al Zoricai Latcu, depus la portile zidirii [...]

  3. Gravatar of EROI | anomismia EROI | anomismia
    22. July 2013 at 23:53

    [...] by anomismi44 on July 22, 2013 Zorica Latcu (17 martie 1917 – 8 august 1990), devenita Maica Teodosia de la Vladimiresti, a impletit talentul sau artistic cu trairea profund-religioasa, mistica, in cel mai minunat mod posibil! A fost o martira si a purtat in uman o farama de sfintenie feminina. A fost condusa duhovniceste de  Parintele Arsenie Boca, inca din a doua jumatate a anilor 1940 – cand acesta se gasea la Manastirea de la Sambata iar ea a descoperit locul si omul. A scris poezii de o uimitoare frumusete, poezii ce poarta si transmit prin timp incarcatura harului Parintelui. Cate ceva despre Maica Teodosia, despre care cunoastem prea putin inca, se poate citi aici si  aici. [...]

  4. Gravatar of Roxana Roxana
    23. July 2013 at 13:52

    Foarte frumos. Unde se găsesc aceste scrisori? Sunt publicate?

  5. Gravatar of In memoriam: Zorica Latcu (Maica Teodosia) | anomismia In memoriam: Zorica Latcu (Maica Teodosia) | anomismia
    14. August 2013 at 07:31

    […] Zorica era dăruită cu harul de a aduce prin arta sa şi pe alţii la întâlnirea cu Dumnezeu. Ea ştia să întindă cărări de simpatie de la o inimă la alta, adeverind că cel ce iubeşte poate multe. Poezia ei ne aşează în misterul iubirii, stilul său, inconfundabil este de-o frumuseţe clasică. Tot ce ne aduce versul ei este clar, simplu, limpede, inundat în frumuseţe. În poezia sa totul este cântec, splendoare şi mister. Zorica Laţcu, în ipostaza sa de maica Teodosia, a trecut prin iadul închisorilor comuniste. Numai o doctrină scelerată ca aceasta a putut să supună supliciilor un trup deja chinuit. De sufletul ei însă nu s-au putut atinge călăii. Ea ştia ca nimeni alta să se aştearnă la picioarele singurului Mântuitor.“ *********** Un interviu video mai lung cu Aspazia Otel Petrescu despre Parintele Arsenie Boca, dar in care vorbeste mult si despre intalnirea cu Zorica Latcu, poate fi vizionat mai jos. Iar ulterior, un interviu sonor, realizat in vremea comunismului (1987) cu fosta stareta a Manastirii Vladimiresti, Maica Veronica, la Roma (Italia), creioneaza in totalitate personalitatea remarcabila a Maicii Teodosia Latcu, care la vremea interviului era inca in viata, avand 70 de ani si locuind in Brasov. *********** INTERVIUL CU ASPAZIA OTEL PETRESCU: *********** INTERVIUL CU MAICA VERONICA (LA ROMA): *********** UPDATE: din scrisorile Zoricai Latcu catre Parintele sau duhovnic, Arsenie Boca, pe blogul minunat al Parintelui Ioan Gansca, la amintirea zilei Maicii Teodosia, 8 august, in 2012 – link aici […]

Leave a Reply