Încă ne mai facem liste

După ce soția mi-a făcut (mai în glumă, mai în serios) o listă cu lucrurile pe care am voie să le fac o singură dată în an (să mănânc slănină, să merg la Paris, să beau Coca-Cola), mi-am așternut și eu pe o foaie lucrurile la care visez de când eram student la arte frumoase: să scriu cu penița și să împodobesc cu pictură un Evangheliar de cult, să scriu un studiu care să se cheme „Dimensiunea liturgică a parfumului”, să scriu o cărțulie cu titlul „Însemnările unui iconar de cartier”, să organizez un Festival al Apoftegmelor, să mă înscriu la doctorat la disciplina entomologie și să studiez greierii, să fac filme B&W de scurt metraj, să pregătesc o expoziție de non-fotografie (în care să expun ce fotografiez când nu fotografiez adică, în loc de fotografii, să fie așezate în passepartuuri descrierile unor scene/situații care m-au atras, dar pe care nu am îndrăznit sau nu am vrut să le fotografiez), să organizez un muzeu de artă contemporană într-un bloc de garsoniere comunist, în care să păstrez tot ce are el acum, adică mobilă, bibelouri, goblenuri, vaze cu flori de plastic ș.a.m.d.


Tags:

 
 
 

Leave a Reply