Archive for August 2012

 
 

3 Must-Reads for August

1. Stephen J. Shoemaker – Ancient traditions of the Virgin Mary’s Dormition and Assumption; Oxford Early Christian Studies; General editors: Gillian Clark and Andrew Louth

2. Eric-Emmanuel Schmitt – Oscar și Tanti Roz, Humanitas Fiction, 2012

3. Brooks Jensen – Despre fotografie, cu dragoste, Editura Aqua Forte, Cluj-Napoca, 2011

Prietenia pe cale de dispariție?

Am vrut, zilele trecute, să cumpăr o carte despre prietenie, însă, în librăria pe care o frecventez (cu peste 10.000 de cărți în stoc), nu am găsit. Nici măcar un titlu nu cuprindea cuvintele prietenie / prietenia.
Se găsește cineva care să scrie o carte frumoasă despre prietenie?


[Foto: ignus]

Până una alta vă recomand, dacă nu ați citit până acum, textele despre prietenie cuprinse în următoarele lucrări:
Sfântul Ioan Casian – Scrieri alese, Părinți și Scriitori Bisericești nr. 57
Părintele Teofil Părăian – Veniți de luați bucurie
Costion Nicolescu – Prieteniile în filmele lui Andrei Tarkovski
Pr. Sorin Cosma – Philia ca înnobilare a sufletului și întărire a comuniunii umane, Revista Ortodoxia, aprilie-iunie 2010


[Foto: CNImaging/Photoshot]

Aș mai citi și:
Daniel Schwartz, Aquinas on Friendship
Jennifer Holland, Unlikely Friendships: 47 Remarkable Stories from the Animal Kingdom
Pamela Day, What Is Friendship?: Games and Activities to Help Children to Understand Friendship
Miri Rubin, Laura Gowing, Michael Hunter, Love, Friendship and Faith in Europe, 1300-1800
Elizabeth Hartley-Brewer, Making Friends: A Guide to Understanding and Nurturing Your Child’s Friendships

Voi?

Pomenirea Maicii Teodosia Zorica Lațcu


[Poeta Zorica Laţcu, viitoarea monahie Teodosia, la absolvirea liceului. Fotografie din Colecţia Mănăstirii Vladimirești]

 

În ziua de 8 august se împlinesc 22 ani de când Maica Teodosia Zorica Lațcu trăiește în ceruri. Când îi citesc poeziile sau când o pomenesc, prima și prima dată dată îmi vine în minte glasul Părintelui Teofil Părăian, care îi recita poeziile într-un stil inconfundabil. Apoi îmi amintesc de scrisorile maicii adresate Părintelui Arsenie Boca, pe care tot Părintele Teofil mi le-a pus în atenție, știind că îmi vor plăcea și că mă voi regăsi în ele ca artist. Le citesc tare des în ultima vreme și mă folosesc de tot ce scrie acolo așa cum nu m-am folosit niciodată de mărturisirile vreunui alt artist.
Am selectat pentru voi patru fragmente din patru scrisori diferite și inedite!

6 martie 1945
„Am impresia că arta despovărează și odihnește toate sufletele, numai pe al artistului îl sfâșie între două tendințe potrivnice: trebuința de exteriorizare și insuficiența mijloacelor de expresie. Și totuși, de un an, multe s-au schimbat și aici, în poezia mea. Trăiesc lucruri a căror frumusețe intensă mă face să mă gândesc, de nu cumva sunt ispite. Dar am cuvântul Părintelui meu, că nu sunt ispite. Mă las, prin urmare, în voia lor cu bucurie, încercând, câteodată să le dau glas, în stihurile mele. Și bucuria mea, creează bucurie.”

28 iunie 1945
„Mă gândesc cu durere acută că, de multe ori, aș face mai mult oamenilor din jurul meu, cu un kg. de slănină pe care nu-l am, decât cu toată dragostea și mila, pe care o am. Așa este, știu bine, și tare mă doare asta. Durerea aceasta, a inutilității dragostei și dăruirii mele, mă face să mă îndoiesc de calitățile ei. Și totuși, continui să dăruiesc și să iubesc.
Aceste lucruri sunt petele de umbră, care s’au pus pe bucurie mea. Dar în acele clipe lungi de uitare, simt lucruri, care depășesc și puterea de expresie a unui suflet de poet.”

9 septembrie 1945
„Foarte mult am luptat împotriva acelei dulci, dar prea comode, smerenii. Părea că nu sunt și eu un suflet de creștin. Dar acum, știu că, prin Harul lui Dumnezeu, sunt capabilă să dau ceva, că am de spus ceva, care, dacă pentru unii este prăjitură de zile mari, pentru mulți este încă pâinea, de toate zilele. Că ceea ce știu să dau eu, reprezintă o valoare.”

18 aprilie 1946
„Mă gândesc de multe ori: când împrejurările și oamenii din jur, mă ajută, creezi frumusețe mai ușor… Nu trebuie să dau atâta de la mine. Nu trebuie să mă fac pe mine, și material de construcție, și zidar. Materialul îl am dinafară. Dar creezi cu mult mai greu frumusețe în juru-mi, când sunt între oameni care au pete de urâciune. Atunci trebuie s’o creezi, toată, din mine. Lupt, atunci cu imense greutăți… Dar de frumusețe am nevoie, ca de apă sau de pâine.”

 

 

La mulți ani, Ada!

 

„Sunt fan al unui actor care spune aşa: E foarte frumos ca un actor să-ţi arate Luna şi să vezi măiestria cu care ţi-o arată, şi frumuseţea mişcării cu care ţi-o arată, dar prefer actorul care te face să vezi Luna de fapt, şi pe el să nu-l vezi; actorul invizibil.” ADA MILEA

 

[În fotografie: Ada Milea - o întâlnire surpriză pregătită copiilor de la Grădinița „Sfântul Stelian” din Cluj-Napoca, 25 noiembrie 2011]

 

Cine are urechi de auzit să audă

În ultima călătorie la Paris o prietenă m-a rugat să merg și să sfințesc cabinetul unui medic român. Preotul care ar fi trebuit să meargă nu a mai putut, așa că m-am dus eu bucuros. Abia acolo am aflat că era vorba de un medic ORL care își deschidea noul cabinet a doua zi.
Cum de o bună bucată de vreme nu prea auzeam bine cu urechea stângă, nu am ezitat, după sfeștanie, să îmi spun necazul. Am fost așezat frumos pe scaun, am fost consultat cu multă acrivie… (De ce Ion are hipoacuzie?)
– Părinte dragă, în urechea stângă aveți o perlă roz!
Nu glumesc, chiar aveam o perlă roz! A fost aspirată repede și apoi așezată la mine în palmă.
– Doriți să o păstrați?
– Nu, am răspuns zâmbind. Mai sunt vreo câteva zeci împrăștiate prin toată casa…

Adevărul este că Sarei îi plac enorm de mult. Ea le înșiră, Nichita le deșiră, așa încât mărgele de toate mărimile înveselesc apartamentul nostru alb cu ploile lor colorate.
Nici acum nu știu: s-a gândit oare Sara, într-o dimineață devreme, că tăticul ei e mai „virtuoz” dacă are și o perlă roz … în ureche?