Nu uita bucuria

 

Icoana este o carte deschisă a Împărăției. În ea este tot și pentru toți. Trebuie doar să știi să o citești, așa cum trebuie să știi să o scrii. Încet, cu răbdare, cu evlavie, dar și cu bucurie. Dacă se întâmplă așa, cititorul și scriitorul ei vor putea rosti cu toată inima cuvintele: „Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; umplea-mă-vei de veselie cu faţa Ta, şi la dreapta Ta de frumuseţi veşnice mă vei sătura” (Psalmul 15, 11).
Când însă nu mai ştim să recunoaștem și să înţelegem această carte, vom fi incapabili să pătrundem sensul lumii şi al propriei persoane, simţindu-ne triști și rătăciți într-o lume în care, deși Dumnezeu este pretudindeni, nu mai știm comunica cu El.
Așadar, oamenii trebuie să aibă cărți, ca să aibă bucurie! Pentru că, spunea Părintele Teofil Părăian, „cine nu are pace şi nu are bucurie în suflet, să ştie că nu are nici Împărăţia lui Dumnezeu în suflet”!

Cum este și firesc, există cărți pe care, de la prima întâlnire, le simți apropiate. Pentru mine, cele ale iconografului Angela Hanc sunt din această categorie. Dacă privesc în ele, mă desfată îndelung, mă hrănesc fără să mă satur, știind că ceea ce mă hrănește acum nu va lipsi vreodată și că Cel ce mă hrănește acum nu va trece niciodată (Arhimadritul Vasilios).
Așa se întâmplă cu orice carte bună, scrisă cu iubire și har: ea nu îți oferă doar un divertisment artistic, ci oferă viață și sfințire, te ajută să privești în tine însuți și îți dăruiește prietenia celui zugrăvit în ea.
Să ne deprindem să citim încet, cu răbdare, cu evlavie și cu bucurie.

preot Ioan Gînscă

[text cuprins în catalogul expoziției ICONOGRAFII - Angela Hanc, Muzeul de Artă Arad, 3-30 octombrie 2012]


Tags:

 
 
 

Leave a Reply