Archive for October 2012

 
 

Privirea Părintelui Teofil

„Când te întâlneai cu Părintele Teofil erau deodată și Paștile și Crăciunul! Iar asta nu se poate uita niciodată!

În cel mai recent număr al Revistei „Lumea Monahilor” (nr. 64, octombrie 2012, pp. 44-53), domnul Cristian Curte a publicat un interviu (fain, zic eu) în care dau mărturie despre prietenia mea cu Părintele Teofil, de la a cărui plecare la cele veșnice se împlinesc azi, 29 octombrie 2012, 3 ani.
De dragul Părintelui Teofil și de dragul vostru postez în cele ce urmează un fragment din interviul amintit, intitulat „Privirea Părintelui Teofil”.

Aţi avut în viaţă întâlniri cu părinţi deosebiţi. Întâlniri hotărâtoare, zguduitoare?

Da. Cea mai importantă a fost întâlnirea mea cu Părintele Teofil Părăian de la Sâmbăta de Sus. Dar până la întâlnirea cu el au fost şi nişte eşecuri. Îmi pare rău să spun lucrul acesta, dar aceasta este realitatea. Am aterizat în braţele Părintelui Teofil, tocmai când un părinte a refuzat să mă mai spovedească, nu pentru că făceam ceva, ci, pentru că, spunea el, nu eram compatibili. Aşa am ajuns după aceea la Părintele Teofil cu care m-am împrietenit din prima clipă şi cu care am putut comunica, deşi eu merg foarte mult pe latura aceasta vizuală, iar părintele era nevăzător! Cu cel care-ţi este duhovnic, trebuie să fii în primul rând prieten, prieten foarte bun, iar Părintele Teofil, se ştie, excela prin asta: avea inimă de prieten, inimă de mamă, inimă de frate. Eu simţeam tot timpul nevoia să-i arăt ce făceam cu lucrul mâinilor şi n-aveam cum, dar îi descriam ceea ce văd. Şi părintele vibra când îi descriam o imagine, o fotografie. Era foarte deschis şi întotdeauna era interesat. Paternitatea aceasta spirituală mergea mai departe. Pe el îl interesa pur şi simplu cât ai făcut, cum ai făcut, ce ai de gând să faci. Am făcut călătorii de studii împreună! El mi-a spus: „Trebuie să vezi o anumită biserică! Vii cu mine şi mergem să vedem o anumită biserică!”

„Să vedem”?

Exact, exact! Şi am mers şi am văzut. Deşi era nevăzător privea prin ochii mei. Părintele avea un set de clişee în legătură cu pictura anumitor artişti, iar eu aveam o cu totul altă opinie, dar niciodată în prezenţa lui n-am simţit că-s încorsetat. Totdeauna spuneam răspicat. Şi atuncea el zicea: „Bine, mergem împreună şi vedem.” Şi mergeam împreună să vedem o pictură dintr-o anumită biserică, iar părintele era foarte receptiv, şi înţelegea că nu-i bună sau că are puncte slabe şi filtra mesajul şi ulterior vedeam că are altă atitudine. Era un schimb de experienţă minunat!

E o relaţie desprinsă parcă dintr-un film: un duhovnic nevăzător care-şi îndrumă ucenicul-pictor.

Da! Pentru mine a fost foarte important lucrul acesta. Primul duhovnic pe care l-am avut – şi zic că a fost un eşec relaţia, pentru că m-a respins şi nu înţeleg până în ziua de astăzi de ce – a fost un om aplecat spre arte vizuale, un om cu o gândire subtilă şi cu un gust foarte rafinat! De la el am învăţat foarte multe şi mi-am zis: „Ăsta mi se potriveşte şi ăsta trebuie să fie povăţuitorul meu!”, dar n-a fost aşa. Şi a venit apoi Părintele Teofil şi toate lucrurile pe care le-am făcut împreună cu sfinția sa au rămas. Am iniţiat nişte proiecte vizuale cu el şi toate aceste lucruri au rămas şi acum se bucură şi alţi oameni de ele.

Prin ce credeţi că suplinea acest handicap al lipsei vederii?

Aţi citit dialogul Micului Prinţ cu vulpea? Când aceasta îi spune Micului Prinţ că lucrurile cu adevărat importante nu se văd cu ochii, se văd cu inima? Asta e foarte important. Prea mult ne oprim la ambalaj, la interfaţă, şi e foarte important să ai un om care are o privire de pe un munte înalt şi face nişte conexiuni şi vede nişte adâncimi; te ajută foarte mult. Te ajută pe tine, ca artist care tot timpul te opreşti la suprafaţă, la textură, la superficial.

Părintele Teofil era iubitor de muzică, de literatură, de gândire frumoasă. Am fost odată undeva împreună şi la 4 dimineaţa am văzut că nu doarme. M-am dus în chilie la dânsul şi l-am întrebat: „Ce faceţi?” Citea Goethe! La 4 dimineaţa! Cum să nu te ajute un astfel de om? Cum zicea părintele, trebuia să fii butuc ca să nu simţi ceva… Pe mine m-a ajutat foarte mult şi am făcut o echipă foarte bună. N-am simţit niciodată că părintele nu vede, dimpotrivă!

Ce credeţi că rămâne după Părintele Teofil?

Ar trebui să rămână faptul că Părintele Teofil Părăian nu era un călugăr „tras la xerox”, că avea creativitate, că avea un fel aparte de a fi, că avea curajul să aibă altă opinie decât un sfânt, de exemplu! Cine mai îndrăzneşte astăzi să spună că un sfânt, într-o anumită carte, nu are dreptate? Ei bine, Părintele Teofil avea puterea aceasta, darul acesta şi credea în pocăinţa făcută cu bucurie într-un context în care foarte mulţi apasă pe pedala aceasta „toată lumea ajunge în iad”. Părintele era special, avea originalitate, dar în duhul Bisericii. Avea discernământ, şi asta rămâne. Foarte, foarte rar mai vezi oameni care au discernământ. E ceva extrem de rar. Şi asta rămâne. Nu faptul că părintele a fost un nevăzător, căci ştia nu ştiu câte pe de rost. Că mintoşi dintr-ăştia sunt destui! Ci discernământul şi bucuria molipsitoare și imensa delicatețe. Pur şi simplu, era incandescent! Veneai de la sfinția sa transfigurat, de oriunde îl întâlneai! Când te întâlneai cu Părintele Teofil erau deodată și Paștile și Crăciunul! Iar asta nu se poate uita niciodată!

The Robin Hood of Wisdom

GO to your nearest public library.
What does knowledge taste like ? The unsalted white of an egg.
It asks for the garnish of betrayal.
PREPARE yourself.
Before setting off.
Select a passage from a book that is dear to you.
Write, or print it. With elegance, flair and affection on a quality piece of paper.
The question remains: how to share that fullness of hunger that foreboding that foresight.
SELECT a book, at random, from the library’s shelves.
(Make sure that it is about something completely unrelated to the contents of the passage you have selected)
INSERT the paper bearing your selected passage, between the pages of this book.
REPLACE the book in its place on the shelf, carefully.
REPEAT the procedure as often as possible.
INFECT knowledge with wisdom.

[text publicat în Art Review, Issue 60, Summer 2012, pp. 103-104]


foto: ignus

Pentru iubitorii fotografiei BW

Vă recomand să vizitați în acest weekend două expoziții frumoase. Amândouă în centrul Clujului, la 5 minute distanță una de cealaltă. (În weekend e necesară programarea prin telefon)

Tudor Câmpean – INHABITING
Mezzotintă și Fotogravură
25.10.2012 – 8.11.2012
Galeria photoART
Piața Unirii Nr. 10, et. 1 camera 18, Cluj-Napoca
Contact: galeriaphotoart@gmail.com
Márton Zoltán: 0753 846 842

 

Virgil Mleşniţă – INCOGNITO
Fotografie
5.10.2012 – 2.11.2012
Galeria Hangar
Strada Episcop Ioan Bob Nr. 12, Cluj-Napoca
Contact: galeria.hangar@gmail.com
0747 243 955

Semnele de carte preferate

Ce semne de carte folosiți? Eu am câteva pe care le îndrăgesc. Vă invit să le priviți și chiar să le confecționați. Unele dintre ele vor avea și linkuri către instrucțiunile de realizare. Folosiți pentru printuri un carton mat, de cel puțin 160 gr. Coala obișnuită A4 de 80 de gr este prea subțire, iar rezultatul final nu are o ținută frumoasă.

Știați că:
Nu este clar cine și când a inventat semnul de carte. O legendă glumeață spune că un călugăr irlandez, Coloman din Elo, avea o muscă pe care, la întreruperea lecturii, o punea să stea pe ultimul rând citit.

 


Instrucțiuni vulpiță aici, iar print aici.


Instrucțiuni bufnițe aici, iar print aici și aici.

 

O nouă mapă cu fotografiile Părintelui Teofil

Editura Teognost a lansat în această lună o nouă mapă cu fotografii dedicată Părintelui Teofil Părăian. Mapa „De dragul Părintelui Teofil” cuprinde cele mai apreciate imagini din expoziția itinerantă de fotografie cu același nume. Prețul de vânzare este de 10 lei.

 

Curatoriul „Părintele Teofil Părăian“

Marţi, 23 octombrie 2012, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov, s-a constituit Curatoriul „Părintele Teofil Părăian“. Curatoriul este format din personalităţi ale vieţii ecleziale, publice şi laice, unite de preocuparea pentru punerea în valoare a moştenirii spirituale a Părintelui Arhimandrit Teofil Părăian de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, trecut la cele veşnice în 29 octombrie 2009, dar şi de dorinţa cinstirii memoriei Preacuvioşiei Sale. Scopul constituirii acestui Curatoriu este ca autoritatea, experienţa, competenţa şi influenţa curatorilor să-şi găsească un cadru adecvat pentru a putea sprijini demersurile şi activităţile destinate punerii în valoare a acestei moşteniri.

 

3 Must-Reads for October

1. Povestirile unui pelerin în căutarea rugăciunii neîncetate. Textul integral al redacției Optina, Editura Deisis, Ediția a II-a, Sibiu 2012; 2. Ioan Pintea – Jurnal. Proximități și mărturisiri, Editura Cartea Românească, 2012; 3. Mircea Cărtărescu – Ochiul căprui al dragostei noastre, Editura Humanitas, 2012

Slujba de pomenire a Părintelui Teofil

Slujba parastasului la împlinirea a 3 ani de la mutarea la cele veșice a Părintelui nostru drag TEOFIL PĂRĂIAN va avea loc duminică, 4 noiembrie 2012, la Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, imediat dupa sfânta liturghie, în jurul orei 12.00.

 

 

[pictură realizată de Angela Hanc]

Un gând

Dimineața, în drum spre biserică, m-am întrebat: De ce, toamna, nu scriem pomelnice pe frunze?

Șansa lui Darius

 

Cont pentru depuneri de numerar (în lei):
RO 20 INGB 0000 9999 0316 1296
(depunerile se pot face la casieria ING de pe strada Moților nr. 6-8, program: de luni până vineri, între orele 9-14; comision: 10 lei pentru sume sub 5000 lei și gratuit pentru sumele mai mari)