Archive for November 2012

 
 

Fructe proaspete


[foto: ignus, Paris, 2012]

 

Nu știu nici un pom mai lung de ani, cu ceva mai bun strâns laolaltă și nici cu fructe mai bune. Nu știu loc mai ușor și mai apropiat din care să poți culege.
Nu cunosc fruct la fel de proaspăt și de nou, cu un preț de vânzare la fel de mic, în care să fie mai bine strânse laolaltă rodul minților celor luminate, lucrurile cele mai demne de laudă, înțelepciunile cele mai alese, învățăturile cele vechi și experiențele cele bune, așa cum ele se află în CARTE.

(Aforism arab – Djahiz, Cartea despre animal)

Expoziția anului 2012

Gheorghe Ilea
CIUCEA-G
ĂLPÂIA – Expoziție de pictură
Galeria Plan B,
Fabrica de Pensule
Str. Henri Barbusse 59–61, Cluj-Napoca
Tuesday–Friday, 16–19 h
Vernisaj: 30 noiembrie, ora 18

După excepționala expoziție „Document” din 2007 de la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, în care Gheorghe Ilea expunea lucrarea „Păușa”, care reda în mărime naturală peretele exterior al bisericii Păușa din Sălaj (2 m x 16,6 m), a venit rândul frumoasei biserici de lemn din Ciucea (în care slujesc de 9 ani de zile), să fie subiectul unei expoziții de pictură inedite.
Expoziția, pe care eu am așteptat-o cel mai mult anul acesta, se va deschide Vineri, 30 noiembrie, ora 18, la Galeria Plan B din Cluj-Napoca. Ea va cuprinde o singură lucrare și anume Ciucea-Gălpâia și va fi expusă pe fațada Fabricii de Pensule Cluj, strada Henri Barbusse 59-61. Lucrarea de dimensiuni impresionante, 5 m înălțime și 16 m lungime, este compusă din mai multe panouri succesive pictate pe pânză. Durata de expunere va fi de aproximativ 3 luni.


[detalii din lucrarea Ciucea-Gălpâia]

Iată mărturia artistului Gheorghe Ilea despre acest proiect, care își propune, la fel ca precedentul, să arate frumusețea vechilor biserici de lemn.

„Pictura a fost distrusă de timp de ploi şi neglijenţă” este o formulare obişnuită în descrierea unor clădiri de patrimoniu.
În lucrarea CIUCEA-GĂLPÂIA am pictat povestea distrugerii picturii, petrecută în naosul unei bisericuţe de lemn satul Gâlpăia, judeţul Sălaj, mutată de poetul Octavian Goga la muzeul ce îi poartă numele de la Ciucea judeţul Cluj. Povestea începe acum aproximativ 200 de ani în Gălpâia, unde pictorul Ioan Pop din Românăși a zugrăvit biserica şi continuă în iunie 2012, când am terminat lucrarea la Zalău.
Foarte puţine fragmente din munca zugravului se mai păstrează, în locul lor timpul a adus zgârieturi, exfolieri, urmele grundului de tencuială, diluarea şi întrepătrunderea culorilor sau spălarea lor până la grinzile de lemn din cauza ploilor, scrijelirea de semne şi nume, smulgerea fisiilor de pânză dintre grinzi, crăpăturile lemnului care au dus la căderea tencuielii, ritmul diferit al nervurilor şi nodurilor desenează forme specifice fiecarei grinzi. Toate aceste lucruri uneori se întrepătrund, alteori se delimitează brusc, astfel încât timp de şase luni, din ianuarie, mi-am zis în fiecare zi: ,,nu pot merge mai departe”. Vedeam o lume populată de o faună fantastică, vieţuind în bidimensional, de la nuanţe abia perceptibile, la contrastul maxim între alb şi negru, figurile alcătuite după reguli precise, unde imaginaţia mea nu-şi avea locul. Formele au devenit simbolul propriei lor existenţe, legată de locul în care erau plasate, depinzând de ploi, zgârieturi, fibrele lemnului, formând contururi de hărți în continuă mişcare. Astfel au apărut: scafandrul, pisica, dragonul, acrobatul, şobolanu l, ursul, vrăjitorul, peştele, palatul, etc… înșirându-se la locul lor în cadrul celor patruzeci de grinzi conturate cu negru pe o suprafaţă de optzeci de metri pătraţi, ca într-o bandă desenată, ca o scriere a timpului într-un alfabet care îi este propriu, cel al degradării, un circuit perpetuu, al facerii şi desfacerii.
Acum bisericuţa e protejată şi îngrijită la Ciucea.
A venit timpul ca lucrarea de pictură făcută după ea să fie solidară cu destinul ei, să stea singură în faţa soarelui şi a ploilor fără apărare. Mă gândesc oare ce ar zice pictorul Ioan Pop din Românăşi,vâzând ce am pictat eu şi ce s-a ales de munca lui?
La întrebarea legitimă ,,de ce afară?” pot să spun că a fost o decizie luată de la bun început, deoarece afirmaţia: ,,pictura a fost distrusă”, este contrazisă de faptul că totuşi pictura există. Atunci de ce lucrarea mea să se retragă din poveste încercând să se conserve? Ieșind afară riscă să se distrugă, dar oare nu reda ea tocmai distrugerea unei picturi? De ce copia nu poate să-şi asume soarta originalului preluând existenţa acestuia? Aşadar, cred că intemperiile şi oamenii vor continua pictura (povestea).
Simt că ceva esenţial îmi scapă, de aceea nu am o concluzie, un mesaj final. Poate ca alţii vor fi în măsură să facă acest lucru.

Gheorghe Ilea s-a născut în 1958, satul Bucea, județul Cluj. A absolvit secția de pictură a Universității de Artă și Design din Cluj în 1984.

Abracadabrant

S-au mutat la oraș, chiar în cartierul meu! Se pare că și-au încheiat misiunea la țară. Acum privesc lumea de sus, din balcoanele blocurilor cenușii. Își fac și aici treaba, „e curat”, însă prea sunt sinistre. În timp ce le fotografiez îmi zic: Dacă vor lua în stăpânire și alte balcoane? Cu parabolice-scuturi și străjeri nemișcați vom locui într-un cartier cazarmă abracadabrant.

Un dar de mare preț

I-a spus Avva Antonie Avvei Pimen: „Lucrarea cea mare a omului este să-și arunce păcatul înaintea lui Dumnezeu”…

Fericitul Ieronim a stat câteva zeci de ani la gura peșterii din Betleem. În fiecare dimineață Îl întreba pe Pruncul Sfânt, ce dar să îi ofere de Nașterea Sa. Pruncul însă i-a refuzat lui Ieronim toate propunerile, inclusiv toate darurile. În cele din urmă, văzându-l supărat, Pruncul Iisus și-a cerut el Însuși darul: „Ieronime, dăruiește-mi păcatele tale!”.

Dragi prieteni, mâine e prima duminică din Postul Crăciunului. Să facem și noi asemenea! Să pregătim din timp darul!

Radio Efrem

Taaati, taaati! Mai ascultăm astăzi iții biții efrem?
Da, Nichita, acultăm!

Expoziţie retrospectivă ONISIM COLTA – 60

Expoziţie retrospectivă ONISIM COLTA – 60
CULOARE, FORMĂ, SENS
Muzeul de Artă Arad/Sala Ovidiu Maitec
strada Gh. Popa 2-4, et. 2
15 noiembrie-15 decembrie 2012
Marţi-Duminică: 09.00-17.00
Intrarea liberă

După expoziția Angelei Hanc – ICONOGRAFII, Muzeul de Artă din Deva găzduiește o altă expoziție de excepție, de data aceasta a unui artist consacrat, profesorul Onisim Colta, un om cald și tare cumsecade. Evenimentul este prilejuit de a 60-a aniversare a artistului, reunind lucrări de desen, acuarelă şi pictură și scenogragie. O expoziție foarte potrivită cu perioada liturgică în care ne aflăm, merită să o vizităm!

La luna

Cu apetitul deschis pentru animaţiile care ne fac viața mai frumoasă, vă recomand La Luna (cel mai apreciat scurt-metraj animat realizat de PIXAR), o poveste foarte drăguţă despre maturizarea în condiţii neobişnuite a unui băieţel. În noaptea asta, tatăl şi bunicul lui îl iau pentru prima dată cu ei la muncă. Aflaţi într-o bărcuţă uzată de lemn, cei trei se avântă în largul mării şi, fără să mai poată zări uscatul, se opresc şi aşteaptă. O mare surpriză îl aşteaptă pe micuţ pe măsură ce descoperă şi înţelege treptat partea cea mai ciudată a muncii familiei lui.


La luna a fost nominalizat la Oscar 2012 pentru cel mai bun scurt-metraj animat, împreună cu The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore, Wild Life, A Morning Stroll și Dimanche.
Desenul animat îl puteți viziona online aici.

Cum era de așteptat, a apărut de curând și cartea La luna, cu ilustrații realizate în acuarele.
(Cromatic, realizatorii animației mărturisesc că s-a pornit tocmai de la tenta pe care desenul cu acuarele o lasă pe hârtie, încercând apoi să se reproducă acest efect cât mai mult. Ca rezultatul final să fie spectaculos, cei de la PIXAR au angajat pe cineva care să studieze reflexiile Lunii în apa mării din realitate ca să o poată reproduce întocmai și în animaţie.)

The Secret of Kells

Cartea am recomandat-o, să recomandăm și desenul animat!

Câștigător al Premiului Publicului la Festivalul Internațional de Film de Animație Annecy, Franța, cel mai important festival de animație din lume și nominalizat la Premiile Oscar, desenul animat The Secret of Kells ne prezintă povestea lui Brendan (12 ani) care, în secolul al IX-lea, într-un colț îndepărtat al Irlandei, locuiește în mănăstirea fortificată din Kells. Sub îndrumarea unchiului său – părintele stareț Cellach -, el îi ajută zilnic pe călugări să întărească zidurile mănăstirii împotriva atacurilor vikinge. Odată cu sosirea Fratelui Aidan, un talentat miniaturist, Brendan află că trebuie să termine de scris fabuloasa Carte din Kells, manuscris început de Fratele Aidan. Pentru a-și îndeplini misiunea, va trebui să își depășească cele mai profunde temeri, în prima sa călătorie în afara mănăstirii, prin păduri fermecate, ceea ce îi va trezi talente extraordinare, până atunci ascunse.

The Book of Kells

Recomad iubitorilor de manuscrise miniate acest foarte proaspăt volum dedicat celebrei Cărți din Kells.

The Book of Kells
Bernard Meehan
ISBN 9780500238943
32.00 x 24.50 cm
Hardback in slipcase
256 pp
250 Illustrations, 230 in colour
First published 2012
Thames & Hudson

Cartea din Kells reprezintă apogeul artei manuscriselor după Evanghelii realizate în Britania pre-normandă. Cunoscută și sub numele de Cartea lui Columba, Cartea din Kells este o Evanghelie manuscrisă, ornată cu ilustrații, realizată de călugări celți în jurul anului 800. Textul este scris în limba latină.
Acest nou volum care i se dedică, semnat de Bernard Meehan, Păstrătorul de Manuscrise de la Trinity College Library, oferă noi perspective și interpretări exemplificate prin imagini reproduse la o calitate excepțională. Publicarea ei marchează, de asemenea, tricentenarul Trinity College Library, Dublin, una dintre marile biblioteci istorice ale lumii.

Numele de Cartea din Kells provine de la abația din Kells, regiunea Meath din Irlanda unde a fost păstrată aproximativ între secolul al XI-lea și secolul al XVII-lea. A rămas acolo atunci când abația a fost dizolvată, în cursul secolului al XII-lea și transformată în biserică parohială. În anul 1654, cartea a fost mutată la Dublin pentru a fi protejată de cavaleria lui Cromwell care a fost cazată în biserică. În 1661, cartea a fost dusă la Trinity College din Dublin, unde a și rămas. Cartea a fost legată de mai multe ori, iar astăzi se prezintă în patru volume după legarea din 1953. Este venerată ca pe comoară națională al Irlandei și căutată în fiecare an de o jumătate de milion de vizitatori din toate colțurile lumii.

Ferrari vs castanul înflorit

Mă întreabă un elev: De ce sunteți așa de fericit azi?
Pentru că am văzut ceva frumos în centrul orașului.
Ce, domnu’ profesor? Un Ferrari?
Nu, răspund. Am văzut un castan roșu înflorit.
Să știți că nu m-a crezut.
Dar adevărul acesta este:
un castan roșu înflorit, în mijlocul lui noiembrie, m-a făcut fericit!