Expoziția anului 2012

Gheorghe Ilea
CIUCEA-G
ĂLPÂIA – Expoziție de pictură
Galeria Plan B,
Fabrica de Pensule
Str. Henri Barbusse 59–61, Cluj-Napoca
Tuesday–Friday, 16–19 h
Vernisaj: 30 noiembrie, ora 18

După excepționala expoziție „Document” din 2007 de la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, în care Gheorghe Ilea expunea lucrarea „Păușa”, care reda în mărime naturală peretele exterior al bisericii Păușa din Sălaj (2 m x 16,6 m), a venit rândul frumoasei biserici de lemn din Ciucea (în care slujesc de 9 ani de zile), să fie subiectul unei expoziții de pictură inedite.
Expoziția, pe care eu am așteptat-o cel mai mult anul acesta, se va deschide Vineri, 30 noiembrie, ora 18, la Galeria Plan B din Cluj-Napoca. Ea va cuprinde o singură lucrare și anume Ciucea-Gălpâia și va fi expusă pe fațada Fabricii de Pensule Cluj, strada Henri Barbusse 59-61. Lucrarea de dimensiuni impresionante, 5 m înălțime și 16 m lungime, este compusă din mai multe panouri succesive pictate pe pânză. Durata de expunere va fi de aproximativ 3 luni.


[detalii din lucrarea Ciucea-Gălpâia]

Iată mărturia artistului Gheorghe Ilea despre acest proiect, care își propune, la fel ca precedentul, să arate frumusețea vechilor biserici de lemn.

„Pictura a fost distrusă de timp de ploi şi neglijenţă” este o formulare obişnuită în descrierea unor clădiri de patrimoniu.
În lucrarea CIUCEA-GĂLPÂIA am pictat povestea distrugerii picturii, petrecută în naosul unei bisericuţe de lemn satul Gâlpăia, judeţul Sălaj, mutată de poetul Octavian Goga la muzeul ce îi poartă numele de la Ciucea judeţul Cluj. Povestea începe acum aproximativ 200 de ani în Gălpâia, unde pictorul Ioan Pop din Românăși a zugrăvit biserica şi continuă în iunie 2012, când am terminat lucrarea la Zalău.
Foarte puţine fragmente din munca zugravului se mai păstrează, în locul lor timpul a adus zgârieturi, exfolieri, urmele grundului de tencuială, diluarea şi întrepătrunderea culorilor sau spălarea lor până la grinzile de lemn din cauza ploilor, scrijelirea de semne şi nume, smulgerea fisiilor de pânză dintre grinzi, crăpăturile lemnului care au dus la căderea tencuielii, ritmul diferit al nervurilor şi nodurilor desenează forme specifice fiecarei grinzi. Toate aceste lucruri uneori se întrepătrund, alteori se delimitează brusc, astfel încât timp de şase luni, din ianuarie, mi-am zis în fiecare zi: ,,nu pot merge mai departe”. Vedeam o lume populată de o faună fantastică, vieţuind în bidimensional, de la nuanţe abia perceptibile, la contrastul maxim între alb şi negru, figurile alcătuite după reguli precise, unde imaginaţia mea nu-şi avea locul. Formele au devenit simbolul propriei lor existenţe, legată de locul în care erau plasate, depinzând de ploi, zgârieturi, fibrele lemnului, formând contururi de hărți în continuă mişcare. Astfel au apărut: scafandrul, pisica, dragonul, acrobatul, şobolanu l, ursul, vrăjitorul, peştele, palatul, etc… înșirându-se la locul lor în cadrul celor patruzeci de grinzi conturate cu negru pe o suprafaţă de optzeci de metri pătraţi, ca într-o bandă desenată, ca o scriere a timpului într-un alfabet care îi este propriu, cel al degradării, un circuit perpetuu, al facerii şi desfacerii.
Acum bisericuţa e protejată şi îngrijită la Ciucea.
A venit timpul ca lucrarea de pictură făcută după ea să fie solidară cu destinul ei, să stea singură în faţa soarelui şi a ploilor fără apărare. Mă gândesc oare ce ar zice pictorul Ioan Pop din Românăşi,vâzând ce am pictat eu şi ce s-a ales de munca lui?
La întrebarea legitimă ,,de ce afară?” pot să spun că a fost o decizie luată de la bun început, deoarece afirmaţia: ,,pictura a fost distrusă”, este contrazisă de faptul că totuşi pictura există. Atunci de ce lucrarea mea să se retragă din poveste încercând să se conserve? Ieșind afară riscă să se distrugă, dar oare nu reda ea tocmai distrugerea unei picturi? De ce copia nu poate să-şi asume soarta originalului preluând existenţa acestuia? Aşadar, cred că intemperiile şi oamenii vor continua pictura (povestea).
Simt că ceva esenţial îmi scapă, de aceea nu am o concluzie, un mesaj final. Poate ca alţii vor fi în măsură să facă acest lucru.

Gheorghe Ilea s-a născut în 1958, satul Bucea, județul Cluj. A absolvit secția de pictură a Universității de Artă și Design din Cluj în 1984.


Tags: , ,

 
 
 

Leave a Reply