Archive for January 2013

 
 

31 ianuarie – pomenirea IPS Bartolomeu


[foto: ignus]

 

Astăzi se împlinesc doi ani de când Părintele Mitropolit Bartolomeu a plecat la Domnul. Primul lucru pe care l-am făcut de dimineață a fost să cumpăr flori. M-am dus (pe la 9 a.m.) cu ele la catedrală, ca să le așez pe mormântul Părintelui, însă tare m-am mâhnit când am văzut că ușile de la cripta catedralei, acolo unde sunt mormintele vlădicilor, erau închise. Am intrat în catedrală, am întrebat-o pe doamna de la pangar de ce nu e deschisă cripta, că doar azi se împlinesc cei doi ani de la mutarea Părintelui Mitropolit la Domnul, însă mi s-a spus că abia duminică e parastasul. Cum slujba nu se terminase am așteptat, gândindu-mă că, poate-poate, se vor deschide ușile după aceea. Nu s-a întâmplat așa. Am plecat acasă, cu florile în brațe. Se făcuse deja ora 10. Am accesat siteul Radio Renașterea (post de radio înființat de Părintele Bartolomeu), și iarăși m-am întristat. Nicăieri vreo știre sau măcar o singură fotografie în legătură cu ziua de pomenire a Părintelui Mitropolit. Am scris imediat un email redacției Radio Renașterea, pe adresa din web-site, de la secțiunea „Contact”, redactie@radiorenasterea.ro, exprimându-mi tristețea pentru această neglijență din partea celor care lucrează într-o instituție înființată de IPS Părinte Bartolomeu. După aceasta am luat din nou florile și m-am îndreptat cu ele spre catedrală. Ușile de la criptă erau deschise. Desigur, m-am bucurat când am văzut și alte buchete de flori la mormânt.

În seara aceasta mi-am verificat emailul, să văd dacă am primit un răspuns din partea redacției Radio Renașterea, însă surpriză, again:
Sorry, we were unable to deliver your message to the following address.
<redactie@radiorenasterea.ro>: Remote host said: 550 5.1.1 <redactie@radiorenasterea.ro>: Recipient address rejected: radiorenasterea.ro [RCPT_TO]
Accesez apoi și siteul radioului. Între timp apăruse la categoria „Ultimele știri” un link ce duce către o singură pagină dedicată pomenirii Părintelui Mitropolit Bartolomeu. De aici am aflat că duminică, 3 februarie, „după Sfânta Liturghie, în Catedrala mitropolitană din Cluj-Napoca va fi oficiată o slujbă de parastas în care va fi pomenit și arhiepiscopul Nicolae Ivan. Slujba va fi oficiată de ÎPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei şi PS Vasile Someşanul, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. În același timp Arhiepiscopia Clujului a pregătit în luna februarie o serie de evenimente dedicate memoriei vrednicului de pomenire Mitropolitul Bartolomeu. Primul eveniment va avea loc în 7 februarie de la ora 17 în sala mitropoliților a Muzeului Arhiepiscopiei Clujului. În cadrul întâlnirii prof. Vasile Dâncu va face o evocare a Mitropolitului Bartolomeu. Actori de la Teatrul Național din Cluj si din Turda vor lectura câteva fragmente din piesa de teatru «Meșterul Manole» semnată de Valeriu Anania.”

Biserici monument vandalizate în Albania

În această fotografie putem vedea frescele deteriorate din biserica ortodoxă de secol 16, Sfânta Parascheva, din localitatea Vlash – Albania, pictate de celebrul pictor medieval Onufrie. Considerată o bijuterie a culturii Albaniei și parte a patrimoniului său național, biserica a fost vandalizată, iar unele părți din frescă au fost furate, a declarat un oficial albanez pe 16 ianuarie, 2013.

 

„Mai multe fresce au fost distruse sălbatic cu topoare și cuțite în timp ce unele fragmente au fost furate”, a declarat Arber Kadija, un oficial  ministerului culturii albaneze. Poliția investighează dacă incidentul a fost legat de traficul ilegal de artă sau a fost „un act extremist”, a adăugat el. Biserica monument a fost vandalizată de două ori, pe 30 decembrie și 4 ianuarie, a spus Kadija. Este însă neclar de ce prejudiciul nu a fost raportat mai devreme. Istoricul de artă Auron Tare a numit distrugerea frescelor o „crimă gravă”. Cele mai multe dintre fresce, create de cel mai cunoscut pictor albanez, Onufrie – renumit pentru intensitatea culorilor și scenele sale umaniste -, au fost „grav avariate”, a spus el. Auron Tare a remarcat faptul că autorii faptelor amintite nu au furat cea mai impunătoare frescă a bisericii care o reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus.

În ultimii doi ani, mai mult de 20 de biserici și mănăstiri ortodoxe albaneze au fost jefuite, în conformitate cu declarațiile lui Gențian Stratoberdha, un oficial al Bisericii Ortodoxe din Albania. El a insistat că autoritățile ar trebui să facă mai mult pentru a proteja aproximativ 170 de altare ortodoxe din Albania. De la căderea comunismului, în anii 1990, mai mult de 2.000 de icoane și sute de opere de artă au fost furate din muzee, situri arheologice și biserici din Albania. De exemplu, în 2008, 18 icoane au fost luate de la biserica bizantină Sfânta Maria, în orașul sudic Labova. Făptașii nu au fost găsiți niciodată. În 2011, guvernul a alocat aproximativ 200.000 de euro (266.000 dolari) pentru protecția patrimoniului cultural al țării, spre disperarea experților care au spus că suma a fost evident insuficentă.

Cei mai mulți dintre locuitorii Albaniei, 2,8 milioane, sunt musulmani. Creștinii ortodocși și cei catolici ajung până în jurul valorii de 17 la sută din populație.

Acatistul Părintelui Teofil (condacul și icosul 2)

 

Posibil

Cum se întâmplă adesea la școală, o învățătoare îi întrebă pe elevi ce vor să devină când vor crește mari. Un cor de răspunsuri veni dinspre clasă: un fotbalist, un doctor, un profesor… Toți răspunseră cu exceptia lui Andrei. Învățătoarea observă tăcerea lui și spuse: Dar tu Andrei, tu ce vrei să fi când vei crește mare? Posibil, răspunse Andrei. Posibil?! întrebă nedumerită învațătoarea. Da, răspunse Andrei. Mama mea mereu îmi spune că sunt imposibil, așa că atunci când voi crește mare vreau să fiu… POSIBIL!

Acatistul Părintelui Teofil

Cel mai frumos cadou pe care l-am primit anul trecut a fost un acatist scris pentru Părintele Teofil Părăian. Nici nu vă pot spune ce bucuros am fost când l-am citit. Este cel de-al treilea acatist dedicat Părintelui Teofil care a ajuns și la mine, dar acesta îmi place foarte mult pentru că este structurat pe viața părintelui.
Începând de azi voi posta câte un condac și un icos din acest acatist, spre bucuria prietenilor părintelui nostru drag.


Van Gogh la fotograf



“REVEALING THE TRUTH”

Long long time ago a stranger asked me to make his portrait… So I did.
I sent him the image and I never heard back from him again since that moment.
Not long ago I saw one painting and I felt that it was very familiar to me.
And then I got it – It was a copy of my photo!
I did a little research on that and it seem that the guy who draw(copied) it is quite well known around…
His name is Vincent Van Gogh and I was lucky enough to make his portrait.
Pity that he never mentioned me and I can’t find his contact now…

Explanation for people who got confused: text above is just a joke. This image is a digital recreation of the artist’s most iconic self-portraits using photography and digital retouching. The video is a comparison of a painting and my image.

Sursă: www.tadaocern.com

Jocurile preferate

M-a întrebat Sara, înainte de culcare:
Tata, tu când erai mic, cu ce te jucai cel mai des?
Am stat puțin să mă gândesc…
- Cu o claviatură făcută din hârtie (niciodată nu am avut un pian, deși plângeam în fiecare zi pentru asta).
- Cu un arc, făcut de tata din lemn de alun, cu săgeți subțiri din trestie.
- Cu fascinantele zmee colorate confecționate de Moșu’ Lala, bunicul meu, și cu multe, multe avioane de hârtie.
Mai erau și altele, dar ăstea erau preferatele mele.
Și zice Sara: Tati, eu cred că nu te-ai schimbat prea mult.

Rostul inimii

de moarte
fugind prin întuneric
un om a întâlnit
un om:

s-au prăbuşit
unul în braţele
celuilalt
urlând
de spaimă singurătate
şi frig…

apoi
liniştindu-se şi
încălzindu-se
au început să
se târâie
căutând
o ieşire:

fiecare
prin
inima
celuilalt…

……………………

oare
prin inima mea
unde-ar
ajunge?

[Marius Iordăchioaia - Jurnal de tresăriri, Editura Theosis, Oradea, 2011]

Sfinţilor mucenici

Am auzit un stareț spunând: odată intrat în viața de mănăstire ești asemenea unui înghițitor de săbii!
Dar, mă întreb, intrat în viața de familie cum e?
Îmi aduc aminte că Părintele Teofil (Părăian) mi-a povestit cum a întrebat-o odată pe o femeie, aflând că aceasta s-a măritat de curând: Cum e măritată? Iar ea a răspuns: Părinte, un pic mai bine decât spânzurată.
(Am râs eu atunci, dar cu timpul am înțeles mai bine că nu întâmplător se cântă la Cununie: Sfinţilor mucenici, care bine v-aţi nevoit şi v-aţi încununat, rugaţi-vă Domnului să se mântuiască sufletele noastre.)

Regele copacilor

S’au dus cândva copacii să-şi ungă un rege. Şi i-au zis măslinului: Domneşte peste noi! Dar măslinul le-a răspuns: Oare-mi voi lăsa eu grăsimea cu care oamenii Îl preamăresc pe Dumnezeu, ca să mă duc să domnesc peste copaci? Şi au zis copacii către smochin: Vino şi domneşte peste noi! Dar smochinul le-a răspuns: Oare-mi voi lăsa eu dulceaţa şi roada mea cea bună, ca să mă duc să domnesc peste copaci? Şi au zis copacii către viţă: Vino şi domneşte peste noi! Dar viţa le-a răspuns: Oare-mi voi lăsa eu vinul – veselia lui Dumnezeu şi a oamenilor – ca să mă duc să domnesc peste copaci? Apoi copacii toţi au zis către mărăcine: Vino şi domneşte peste noi! Iar mărăcinele le-a zis copacilor: Dacă’ntr’adevăr mă ungeţi rege peste voi, veniţi, şedeţi la umbra mea!; dacă nu, să iasă foc din mine şi să mistuie cedrii Libanului!

[Biblia Bartolomeu, Cartea Judecătorilor, capitolul 9, versetele 8-15]