Cu origine etimologică necunoscută

Sara desenează cu plăcere curcubee. Într-una din zile m-a întrebat:
– Tata, ce înseamnă curcubeu?
N-am știut și nici n-am aflat, pentru că are, spune DEX-ul, „origine etimologică necunoscută”. Uaaau! Cu sunet plăcut și din aceeași tagmă sunt, spre surprinderea noastră, și afin, buburuză, chiţibuş, fulg, gutui, înfofoli, lujer, muşeţel, nasture, prichindel, ţurţur și zmeură.
E plăcut să simți cuvintele ca pe o pojghiță superficială peste o apă profundă (Ludwig Wittgenstein).


Tags:

This entry was posted on January 04th, 2013 and is filed under Din gura copiilor, Mărturisiri, Meditaţii. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response or Trackback from your own site.

 
«
»
 
 

One Response to “Cu origine etimologică necunoscută”

  1. Gravatar of mari mari
    5. January 2013 at 14:41

    o posibila explicatie…
    …Scriban se gîndește la cocobelci, var. de la culbec, sau cubelc „melc”
    Si de aici…la Barbu-Dupa melci
    “Melc, melc,
    Cotobelc,
    Ploua soare
    Prin fâneturi si razoare,
    Lujerii te-asteapta-în crâng

    Dar n-ai corn
    Nici drept,
    Nici stâng;
    Sunt în sân la mosul Iene
    Din poiene:
    Cornul drept,
    Cornul stâng…

    – Iarna coarnele se frâng,
    Melc natâng,
    Melc natâng!”

Leave a Reply