Cu origine etimologică necunoscută

Sara desenează cu plăcere curcubee. Într-una din zile m-a întrebat:
- Tata, ce înseamnă curcubeu?
N-am știut și nici n-am aflat, pentru că are, spune DEX-ul, „origine etimologică necunoscută”. Uaaau! Cu sunet plăcut și din aceeași tagmă sunt, spre surprinderea noastră, și afin, buburuză, chiţibuş, fulg, gutui, înfofoli, lujer, muşeţel, nasture, prichindel, ţurţur și zmeură.
E plăcut să simți cuvintele ca pe o pojghiță superficială peste o apă profundă (Ludwig Wittgenstein).


Tags:

 
 
 

One Response to “Cu origine etimologică necunoscută”

  1. Gravatar of mari mari
    5. January 2013 at 14:41

    o posibila explicatie…
    …Scriban se gîndește la cocobelci, var. de la culbec, sau cubelc „melc”
    Si de aici…la Barbu-Dupa melci
    “Melc, melc,
    Cotobelc,
    Ploua soare
    Prin fâneturi si razoare,
    Lujerii te-asteapta-în crâng

    Dar n-ai corn
    Nici drept,
    Nici stâng;
    Sunt în sân la mosul Iene
    Din poiene:
    Cornul drept,
    Cornul stâng…

    - Iarna coarnele se frâng,
    Melc natâng,
    Melc natâng!”

Leave a Reply