Cu origine etimologică necunoscută
Sara desenează cu plăcere curcubee. Într-una din zile m-a întrebat:
– Tata, ce înseamnă curcubeu?
N-am știut și nici n-am aflat, pentru că are, spune DEX-ul, „origine etimologică necunoscută”. Uaaau! Cu sunet plăcut și din aceeași tagmă sunt, spre surprinderea noastră, și afin, buburuză, chiţibuş, fulg, gutui, înfofoli, lujer, muşeţel, nasture, prichindel, ţurţur și zmeură.
E plăcut să simți cuvintele ca pe o pojghiță superficială peste o apă profundă (Ludwig Wittgenstein).
Tags:
5. January 2013 at 14:41
o posibila explicatie…
…Scriban se gîndește la cocobelci, var. de la culbec, sau cubelc „melc”
Si de aici…la Barbu-Dupa melci
“Melc, melc,
Cotobelc,
Ploua soare
Prin fâneturi si razoare,
Lujerii te-asteapta-în crâng
Dar n-ai corn
Nici drept,
Nici stâng;
Sunt în sân la mosul Iene
Din poiene:
Cornul drept,
Cornul stâng…
– Iarna coarnele se frâng,
Melc natâng,
Melc natâng!”