Spectacolul vieţii – un joc al umbrelor şi al luminii

Nu de multă vreme, locuitorii orașului au observat, și asta datorită copiilor, că umbrele celor mai vechi clădiri au contururi neașteptate, de oameni sau de animale. Ai putea zice că ingenioșii arhitecți au dorit să transmită prin intermediul umbrelor un fel de parabolă, sau că toate umbrele sunt personaje dintr-o poveste…

 

Chiar acum când vă scriu, copiii privesc fascinaţi umbra imensului căluț de mare de pe fațada marii catedrale construită din piatră.
Având în vedere ineditul „ecran” pe care e proiectat și știind ce tătici speciali sunt căluții de mare (sunt dotaţi cu un fel de buzunar în care femelele îşi depun ouăle și se mai spune că ei resimt chiar şi contracţii în timpul naşterii puilor), nu pot să nu mă gândesc la paternitatea spirituală. Părintele duhovnicesc are rostul de a-l naște întru duh pe ucenic, de a-l face să se nască „de sus”, de a-l ajuta să crească până la măsura bărbatului desăvârșit în Hristos, așa cum le spune Apostolul fiilor săi duhovnicești: „O, copiii mei, pentru care sufăr iarăși durerile nașterii, până ce Hristos va lua chip în voi !” (Galateni 4, 19).

Niște gânduri…


Tags:

 
 
 

Leave a Reply