Ca un timbru decolorat

De sub marginea cerului, din apropierea stelelor date cu var, o palmă aruncă pe pământ un meteorit. Se agită el o vreme în aer dar, într-un final, căzu pe o urmă de șoșoni. Speriați, aceștia o luară la fugă până când ajunseră mai departe de mintea mea, în locul acela unde se afla torța care lumina o gutuie. Despre gutuie pot să vă spun că privea ceva cu atâta interes, încât mă făcea să arăt ca un timbru decolorat. Era un flaut flămând de muzică. Am luat flautul și am început să cânt. M-am simțit atât de fericită, încât o idee cu miros de oțet îmi mutase gândul aici unde sunt. (Sara – 3 noiembrie, 2014)

(Pentru Scripcariu Marinela, pe care nu am văzut-o de două săptămâni)


Tags:

 
 
 

Leave a Reply