Din însemnările unui nikonar de cartier

Un prieten adevărat – m-am convins de atâtea ori –, nu se supără când îi propui să-i înlocuiești tablourile (de o calitate îndoielnică), pe care le ține de ani de zile pe pereți, cu altele nebăgate în seamă de el, dosite după mobilă, pentru motivul că sunt făcute de copii și sunt „prea” naive.

Mă simt mai aproape de pictura unui copil decât de icoana „perfectă” realizată de un absolvent de Teologie, așa cum mă simt mai aproape de un ateu cult și cu bun simț decât de un credincios tipicar și insensibil.


Tags:

 
 
 

Leave a Reply