Caro amico …

Pe branhiile merluciului!, cea mai frumoasă carte pe care am citit-o în vara asta împreună cu Sara este Povestea unei pescărușe și a motanului care a învățat-o să zboare de Luis Sepúlveda.
Pe mustățile calcanului!, rar mai vezi o carte atât de bine scrisă pentru copii între 7 și 12 ani! Îți pare totuși rău că se termină atât de repede și că superbele ilustrații ale lui Chris Sheban nu sunt reproduse color – Porca miseria!, ar zice Colonelul supărat.

Te iubim așa cum ești. Simțim că și tu ne iubești pe noi, că suntem prietenii tăi, familia ta, și e bine să știi că alături de tine învățăm ceva care ne umple de mândrie: învățăm să apreciem, să respectăm și să iubim o ființă diferită. E foarte ușor să-i acceptăm și să-i iubim pe cei care sunt la fel ca noi, dar să simți asta față de cineva diferit e foarte greu, or noi am reușit împreună cu tine.
(Fragment din dialogul motanului Zorbas cu pescărușa Afortunada, p. 99)

povestea-unei-pescaruse-si-a-motanului-care-a-invatat-o-sa-zboare


Tags:

 
 
 

One Response to “Caro amico …”

  1. Gravatar of ignus » Cu toții ne simțim uneori invizibili… ignus » Cu toții ne simțim uneori invizibili…
    5. June 2016 at 23:44

    […] călătorit împreună cu Sara și Nik aproape un an până să ne mai placă o carte ca cea a lui Luis Sepúlveda – Povestea unei pescărușe și a motanului care a învățat-o să zboare. Pe cea de-acum am […]

Leave a Reply