Archive for the Category Carti

 
 

Chatting with Henri Matisse

Chatting with Henri Matisse: The Lost 1941 Interview
Henri Matisse
Interview by Pierre Courthion
Translated by Chris Miller
Edited by Serge Guilbaut

 

În 1941 criticul de artă elvețian Pierre Courthion l-a intervievat pe Henri Matisse, în timp ce artistul era în pat și se recupera după o operație serioasă. A fost un interviu amplu (o evaluare importantă a carierei lui Matisse), plănuit spre publicare de către proaspăt înființata Albert Skira. După luni de discuții complicate între Courthion și Matisse, și la doar câteva săptămâni înainte de tipărire (artistul aprobase chiar și designul copertei), Matisse a refuzat brusc publicarea.
Interviul bătut la mașina de scris se află acum între documentele Courthion, la Getty Research Institute. Această conversație bogată, realizată în perioada ocupației naziste a Franței, este publicată pentru prima dată în acest volum, atât în traducere engleză cât și în versiunea originală franceză. Matisse dezvăluie amintiri din tinerețea lui și viața lui ca student boem în atelierul lui Gustave Moreau. Povestește experiența sa cu colecționarii de artă, inclusiv Albert C. Barnes. Discută despre faimă, scriitori, muzicieni, politicieni, și, cel mai fascinant, despre călătoriile sale.
Chatting with Henri Matisse e prefațată de Claude Duthuit, nepotul lui Matisse, și conține eseuri de Yve-Alain Bois și Laurence Bertrand Dorléac. De asemenea, cartea mai cuprinde corespondență nepublicată și documente originale legate de interviul lui Courthion.

Cartea poate fi comandată aici.

André Kertész – Paris, Autumn 1963

ANDRE KERTESZ: PARIS, AUTUMN 1963
Written by Andre Kertesz, Introduction by Matthieu Rivallin
Pub Date: October 1, 2013
Format: Hardcover
Category: Photography – Individual Photographer
Publisher: Flammarion
Trim Size: 7 x 9-1/2
US Price: $39.95
CAN Price: $39.95
ISBN: 978-2-08-020155-3

kertesz

 

André Kertész – Paris, Autumn 1963 este un album ce cuprinde o colecție de fotografii nepublicate, care surprinde farmecul aparte al Parisului, într-o viziune intimă și nostalgică.
În timpul unei perioade scurte, de doar două luni, Kertész a folosit mai mult de 1.500 de negative și 313 diapozitive color. Ele dezvăluie adevărata esență a orașului, de la Montmartre la malurile Senei, cu grădinile, parcurile și cafenele sale. Aceste cincizeci și nouă de fotografii, atent selectate, legate în formă de carte, au fost descoperite în arhive după douăzeci de ani de la moartea artistului. Tipărite acum la Flammarion, așa cum Kertész le paginase inițial, volumul de față este completat cu documente de arhivă și un eseu critic.

Horea Paștina – Ascult și privesc

În vara asta am descoperit în biblioteca unei prietene pictorițe din Alba Iulia o carte (lucrare de doctorat) excepțională: Horea Paștina – Ascult și privesc, Editura Reîntregirea, Alba Iulia 2010. O recomand tuturor artiștilor, mai ales acelora care sunt atrași de jugul unei teze de doctorat. Dar, atenție: „Cine va citi această lucrare fără a avea nici cea mai mică idee despre autor, va fi, inevitabil, contrariat, perplex, tulburat în habitudinile lui mentale” (Andrei Pleșu).

 

Pictura este o limbă veche.
De ce să vorbești, când poți desena, când poți să pictezi, spune pictorul.

Lucrul, lucrarea, desenul de zi cu zi, este cel mai bun doctorat.

Nu știu engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă, rusă, dar mă bucur de cei care știu; cu româna nu mă prea descurc; limbă veche, limba picturii o folosesc.

Dacă nu ai doctoratul, ți se desface contractul de muncă.

Dacă nu ai doctoratul, nu poți să stai în școală. Dacă dai doctoratul, poți să stai în școală. Îmi dau doctoratul și nu vreau să stau. Vreau să lucrez. Paradoxul este că în școală trebuie să stai. Să stai locului. Să lucrezi. Cu lucrul trăiești. Îl trăiești.

Doctor pentru un pictor, ceva atipic. Doctoratul ar trebui să fie și el ceva atipic. Se cere o lucrare originală, științifică, și să aducă o noutate. Ceea ce cunosc este că nu sunt un om al scrisului, nu știu să vorbesc, nu știu să scriu. Mă bucur de cei care pot să facă aceste lucruri. Îmi folosesc.

Mai multe date despre Horea Paştina găsiţi aici.

Veselie duhovnicească

Vă amintiți? Din 2001 am lansat pe piață NEUROFENUL DUHOVNICESC (Editura Teognost), o serie de medicamente ideale pentru zile negre, frumos ambalate, cu posologie inclusă, câte 20 de tablete în fiecare cutie (de fapt o carte în format liliput).


Întâmplările culese și prezentate mai jos ar putea foarte bine face parte din seria cu numărul 4. Chiar mă gândesc că e cazul să pregătesc pentru tipar și cea de-a patra cutie. La ce vremuri trăim…

În timpul unei slujbe un preot a zis în altar:
– Ceva nu e în regulă cu microfonul ăsta!
Iar strana a răspuns:
– Și cu duhul tău.

Un cântăreț la strană se lăuda că îl va face pe preot să latre:
– Mă credeți că îl voi face pe părinte să latre?
– Nu credem, i se răspunse.
Apoi se citi o lectură despre Noe cu fiii săi Sem, „Hem” și Iafet.
La care părintele a replicat cu glas ridicat:
– „Ham, măi! Ham! Ham! Ham!”

Niște călugări i-au spus de curând unui părinte episcop:
– Ne îngrozim de câte vedem în lumea asta!
La care părintele episcop a replicat:
– Pe mine voi mă îngroziți!

Casa pictorului Henri

Henri (pictorul) îşi construise o corabie, o corabie micuţă şi cochetă, cu o cabină, confortabilă, dar o construise în pădure, deoarece îi era teamă de ocean. Corabia lui era aşezată pe un postament de ciment şi Henri trăia în ea fericit. Într-o zi, pe cînd n-aveau nimic altceva de făcut şi se plictiseau, Mack şi ai săi îi jucară o farsă. Coborîră pe malul mării, umplură un sac cu scoici şi le lipiră cu ciment pe chila corăbiei. Henri fu tare emoţionat, mai ales că nu putea povesti nimănui întîmplarea. Doc ar fi putut să-l liniştească, dar Doc era în armată. Henri răzui chila corabiei şi o vopsi din nou, dar numai ce se uscase vopseaua că poznaşii reîncepură, adăugînd de această dată şi cîteva alge. Cînd au văzut rezultatul, le-a fost tare ruşine. Henri îşi vîndu corabia şi părăsi oraşul în douăzeci şi patru de ore. Nu putea să suporte ideea groaznică şi persistentă că, în timp ce el dormea, corabia sa ieşea în larg.

[John Steinbeck - Joia dulce, Editura Univers, Bucureşti, 1970]

Lecturi pentru Postul Mare

- Protos. Petroniu Tanase – Ușile pocăinței. Meditații duhovnicești la vremea Triodului, Editura Trinitas, 1994
- Ieromonah Makarios Simonopetritul – Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic, Editura Deisis, Sibiu, 2008
- Alexander Schmemann – Postul Mare. Pași spre Înviere, Editura Sophia, 2013
- Sfântul Ioan de Kronstadt – Cuvinte la Postul Mare, Editura Sophia, 2013
- Sfântul Ignatie Briancianinov – Predici la Triod şi Penticostar, Editura Sophia, 2003
- Sfântul Nectarie de Eghina – Zece cuvântari la Postul Mare, Editura Sophia, 2010
- Sfântul Ioan Gură de Aur – Omilii la Postul Mare, Editura Anastasia, 1997
- Părintele John Mack – Cale către cer. O tâlcuire pentru cei din lume a „Scării” Sfântului Ioan Scărarul, Editura Teognost, 2002

3 Must-Reads for March

1. Arhim. Teofil Părăian – Veniți de luați bucurie!, O sinteză a gândirii Părintelui Teofil în 1270 de capete, Ediția a 2-a, Editura Teognost, 2007; 2. Valeriu Anania – Cartea deschisă a Împărăției. De la Betleemul Nașterii la Ierusalimul Învierii, Editura Polirom, 2011; 3. Thornton Wilder – Ziua a opta, Editura Curtea Veche, 2007.

Înaintea mării, apele

FELEKI ISTVÁN
Ante mare, undæ / Înaintea mării, apele
Expoziţie de fotografie
Galeria Quadro, Cluj-Napoca, str. Napoca nr. 2–4, etaj I, 64
15 februarie-8 martie 2013
Vernisaj, prezentare de carte: Joi, 14 februarie 2013, ora 18:00
Prezintă: Pavel Şuşară

 

Albumul ANTE MARE, UNDÆ – Feleki István, Editura Exit, Cluj-Napoca, 2012, prezentat și de mine aici, a fost nominalizat la Premiul Cărţii de Fotografie al Salonului de Fotografie de la Strasbourg în 2013.

 

 

3 Must-Reads for February

1. Valeriu Anania – Memorii, Editura Polirom, 2008 (Premiul Special al Uniunii Scriitorilor Români în 2008)
2. Marius Iordăchioaia – Jurnal de tresăriri, Editura Theosis, Oradea, 2011
3. Bill Jay – Confesiuni fotografice, Editura Aqua Forte, Cluj-Napoca, 2012

Rostul inimii

de moarte
fugind prin întuneric
un om a întâlnit
un om:

s-au prăbuşit
unul în braţele
celuilalt
urlând
de spaimă singurătate
şi frig…

apoi
liniştindu-se şi
încălzindu-se
au început să
se târâie
căutând
o ieşire:

fiecare
prin
inima
celuilalt…

……………………

oare
prin inima mea
unde-ar
ajunge?

[Marius Iordăchioaia - Jurnal de tresăriri, Editura Theosis, Oradea, 2011]