Archive for the Category Din gura copiilor

 
 

Nu scoateți copiii din Grecia Antică!

– Tata, a ce miros eu?
– Sara …, nu îmi dau seama …
– A Homer tata, a Homer!
De câteva zile Sara citește, super încântată, „Iliada” și într-una ne povestește de Ahile, Hector, Agamemnon, Patrocle, Elena, Paris…
Iar alaltăieri, când am întrerupt-o din lectură și am trimis-o să aducă o căciulă pe care Nik și-a uitat-o în cameră, mi-a reproșat pe un ton apăsat:
– Mă scoateți din Grecia Antică pentru o căciulă! Nu-i corect!

Din ţipetele măslinilor

După debutul literar în Revista de cultură „Discobolul” la finele anului trecut, („Copii poeți”, Discobolul, Serie nouă, Anul XVII, nr. 202-203-204, oct.-nov.-dec., 2014, pp. 228-229.), publicația albaiuliană (apărută sub egida Uniunii Scriitorilor din România) „captează” în patru pagini (pp. 231-234, nr. 208-209-210, aprilie-mai-iunie 2015) izvorul surprinzător (și neatins!) al poemelor Sarei.
Suntem recunoscători, uimiți și fericiți!

GLASUL NUCILOR

lacătul legat de frânghie a uitat de seara mea
toate drumurile le priveam în creier
în acea miere nu a mai rămas urma de iubire
pe lunile tocite se ascund gândurile din care se împrăştie
picturile din marea  candelabrului care nu a mai ars pe peisajul
din palma ta
merg întruna fără să mai pot simţi că inima mea locuieşte în liniştea stelelor
nopţile dormeau cu mine pe farfurii vechi  albastre dar cu sufletul norilor
aripa caldă mă face să mă simt în largul mărilor care îmi vorbesc
despre acea iubire care sta doar înconjurată de altă iubire în care locuiesc casele iubirii
oameni care se iubesc cu adevărata iubire care creşte din alte şi alte iubiri
care veniră din iubirea iubirilor ce se termină în borcanul fără iubire care privise
spre dragostea din apele cascadei ascultând  glasul nucilor
(Alba Iulia, 15 decembrie 2014)

***

POEME ÎNTR-UN VERS

Feţele copacilor privesc neliniştite ochii obosiţi ai lacului.
*
Lacrima durerilor mele atinse cerul oceanelor.
*
Sub nuanţele verzi se leagănă stelele pierdute în amintirile mele.
*
Nisipul clepsidrei îmi adună gândurile ce ard aripa întâmplării.
*
Enorma citire plângea potecile din ţipetele măslinilor.
*
În tomul ideilor cântă armăsarii de veacuri.
*
Malul alb din discuţiile albe creşte peste bulbucii albaştri ai cerului.
*
Moda stă ascunsă în capsula imaginară a râului.
(Alba Iulia, 21 decembrie 2014)

***

Sub şiragul munţilor stă vara albastră care călătoreşte peste lumile potecilor.
*
La sălcile ce plâng mereu se oprise râul pe care îl rostisem.
*
Regele istoriei este sculptat în întregul apus al mărilor care mor pe rând.
*
Întreaga piatră pe care dorm ciorile fusese dusă de fântânile câmpiilor.
*
Berea stătuse pe colinele leoparzilor care îmi albiseră minţile.
*
Palmierii îşi întind oglinzile transparente peste galaxia ta.
*
Albinele vieţii îşi construiesc stupul în bulele de sub mierea ceasului.
*
Perucile planetelor mă privesc prin ochii stelelor.
*
Caii nuferilor suferă de mireasma lavandei.
*
Lupa celor vii poate vedea gândurile de sub pământ, sămânţa neaflată şi neauzită.
*
Turnul unde nu poate intra nimeni îmi întinde mie norocul?

(Alba Iulia, 22 decembrie 2014)

***

O pădure din arbore în arbore.
Sunt în ea de mult timp în cel mai ruginit copac cu crengile stângace.
Privesc prin mii de scorburi întâmplările care se apropie.
Acum florile albastre de la sfârşit vin fără să îmi povestească despre stânca aceea.
În noaptea asta fug cu ochii norilor acolo.
Dar totul se împrăştie prin alte palme şi nu mai apuc
să ţin în mână o bucată de apă din râul cu secretul gol.

(Cluj-Napoca, 17 ianuarie 2015)

***

Gustul unei furii îmi scapă mintea
Halatul nopţilor mă ascunde în lacul verde
Este amar tot ce îmi zice el
Aceea poate fi palma pe care o aştept
Raiul s-a dus de lângă mine
Aroma naturii e a mea.

Tu îmi ceri sfoara turnului meu
Acum universul trăirii mele e o ruină albă
Îmi sparg capul în cioburi deja sparte
Nucul îl am
Cercelul respiră în persoana lui amară
E o lacrimă pierdută
Pelerina, venin
(Cluj-Napoca, 24 ianuarie 2015)

***

Urletul şopteşte spre inimile scufundate
Râurile închinate mă duc spre muntele transparent
Misterul de sub vânturile înguste mă împrejurează
Asta este viaţa plecând din solzi adânci
Turnul îl construiesc în fiecare bucată de pace
Acesta este ajunsul meu pe o faţă albă şi scrisă de nervi
Din venele stâncilor boala neagră se răspândeşte
Eu am o mie de ani
Totul s-a schimbat
Răspunsul primit din frunză în frunză
Irisul din ochiul meu leagă tragediile
Sursa e şansa mea
Tristul loc închis care oboseşte geamul
Este un sfârşit care îmi bagă colţii în apă
Ţurţurii gheţurilor mi se topesc şi văd lumea cea întunecată
(Cluj-Napoca, 24 ianuarie 2015)

***

Dealurile le simt sub mine
Este un ceas întregul vulture înverzit
Sus stă cu picioarele prinse în gând
Peste tot se aud urlete şi vin aproape de mine
Restul naturii se varsă în paharul meu de piatră
Eu stau departe de toţi
Mergând încet vulpile mă înghit în lanţul lor fierbinte
Intrarea în acea gaură în care cad şi armonia o urăsc
Nasturii vii stau croiţi pe haina unui albastru cu rădăcini care coboară şi dispar
Edenul pentru mine este o singurătate umedă fără să mă despart de uscat.
(Cluj-Napoca, 24 ianuarie 2015)

un poem mic pentru o inimă mare

Eu sunt mică, voi sunteți mari.
Prin fereastra mare mă uit cu ochiul mic.
Sunt mică. Cei mari mă privesc cu ochii lor mari.
Umblu cu picioarele mele mici.
Mă ciocnesc de forța magnetică a celor mari.
Scârțâi clanța mică și intru într-o cameră mare.
Mă culc pe podeaua cu scânduri mici.
Am un vis mare.
În vis sunt doar oameni mici.
În oamenii mici există o inimă mare.
În inimă se află patru camere mici.
În camere este o iubire mare.
În iubirea mare e loc și pentru cei mici.
Cei mici se vor trezi când vor crește mari.

Sara, 22 iulie 2015, Cluj-Napoca
(un poem mic pentru o inimă mare – Marinela Scripcariu)

Timporetzete

Timporețete este surpriza literară pregătită de elevii clasei a III-a de la Școala Gimnazială Elf (Cluj-Napoca) – la finalul anului școlar 2014-2015 –, sub îndrumarea excepționalelor profesoare Marinela Scripcariu (coordonatoarea proiectului) și Ludmila Frătescu (desen). Lansată deocamdată doar în sala de clasă, cartea are toate șansele să devină un succes editorial dacă va fi preluată de o editură cu oameni luminați. Designul îmi aparține și sunt tare mulțumit de rezultat. Așa arată coperta 1 (personajul ăsta simpatic e mascota clasei, Tic-Man), pagina de titlu și desenul & textul Sarei. Așa, era să uit: ideea titlului îi aparține Sarei.

M-am trezit azi dimineaţă. Timpul curgea pe acoperişul meu. Ceasul cânta. Păsările alunecau în cheia sol şi mama striga: „Trezeşte-te!”. Eu am sărit din pat. În dimineaţa aceea m-am întrebat cum e timpul, ce conţine, ce mănâncă… M-am dus la mama şi i-am pus această întrebare. Ea a spus: „Imaginează-ţi!”
(Anya Adam, clasa a III-a)

 

coperta-1-si-4-timporetete-1

Page_01

desen-24

text-25

Merită să-i cunoaştem!

În ediţia de sâmbătă, 9 mai, a emisiunii „Sesam deschide-te” la Radio Cluj, invitata rubricii „Merită să-i cunoaştem” a fost Sara, elevă în clasa a III-a la Şcoala Gimnazială Elf „sau mai bine zis micuţa poetă care la vârsta ei uimeşte prin maturitatea versului”.
Foarte pricepută doamna Rodica Tulbure la abordat copiii. Ascultă interviul aici (10 minute).

SGN-la-Radio

Surâsuri de primăvară, ediția a 2-a

Surasuri-de-primavara-editia-2-2015

 

Astăzi, arhimandritul Teofil, părintele nostru drag, ar fi împlinit 86 de ani.
În 3 martie, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, de ziua părintelui, prietenii sfinției sale se adunau din toată țara ca să îi cânte La mulți ani!
După aproape 6 ani de la plecarea părintelui la cele veșnice, cei care îl ascultau și îi urmau sfaturile continuă să-l sărbătorească, continuă să-l asculte, să-l citească și să-i urmeze sfaturile ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, pentru că părintele Teofil a rămas prezent în inimile noastre. „Nu ne mai strânge în brațe cu putere, nu mai auzim vocea lui gravă zicând „Dragă!”, dar ne poartă în rugăciunea lui în fața tronului lui Dumnezeu – iar aceasta tot o îmbrățișare a iubirii este.
De-acum, venim la evenimentele care îi sunt dedicate, și facem aceasta în mod natural, cu bucurie, fără nici un fel de efort interior special. Și acesta este miracolul nostru, de la și pentru Părintele Teofil!”

Ca și cum ar fi de față, ca și cum ne-ar întâmpina cu surâsul lui minunat, noi i-am pregătit părintelui, și în această primăvară, un dar. Știm că i se potrivește, pentru că Părintele Teofil era un mare iubitor de muzică. De aceea suntem și foarte bucuroși, și foarte emoționați!
După cum ați aflat, și la această ediție a Surâsurilor de primăvară, darul îl va primi direct din mâinile unor copii pe care părintele i-a ținut în brațe, i-a îmbrățisat sau i-a binecuvântat. Ei sunt: Ioan și Maria Coleșa, Sara și Nichita Gînscă-Nistea, Ioana și Ilinca Ilieș, Luca Scripcariu și Daria Ioana Tămășan.

Adunați în jurul acestor copii talentați, vă propun să ne aducem aminte de un cuvânt care ni se adresează în primul rând nouă, celor tineri. Este vorba despre tâlcuirea minunii înmulțirii pâinilor. Iată ce spunea Părintele Teofil:

Sfânta Evanghelie de la Ioan ne prezintă o minune făcută de Domnul Hristos, când a săturat cu cinci pâini şi doi peşti o mare mulţime de oameni. În relatarea acestei minuni, Sfântul Ioan are o afirmaţie pe care nu o găsim în celelate Evanghelii, şi anume, unul dintre apostoli a spus către Domnul Hristos – când era vorba să sature mulţimea care era acolo: „Este aici un tânăr care are cinci pâini şi doi peşti”. Deci nu apostolii aveau cele cinci pâini şi doi peşti, ci un tânăr. E foarte frumos când te gândeşti că un tânăr avea ceva de oferit pentru mulţime.
Ceea ce îmi place mie să pun în evidenţă – spunea Părintele Teofil – este faptul că un tânăr a avut ceva de oferit. Așadar, ar trebui ca toţi tinerii să aibă ceva de oferit!

Cu gândul la aceste cuvinte, le suntem recunoscători tinerilor interpreți din această seară, pentru că au ceva minunat de oferit părintelui nostru drag, Teofil Părăian! Îi vom asculta cu mare atenție și bucurie. [Cuvântul de deschidere rostit de Ioana Maria Precup]

 

De ce nu ne fluieră nimeni?

În trenul de dimineață se aude vocea unei fetițe:
– Tati, tati! De ce nenea ăla cu chipiu a fluierat?
– Pentru că a pornit trenul, îi răspunde tatăl.
– Dar nouă, când ne pornim mașina dimineața, de ce nu ne fluieră nimeni?

În tot acest timp:
- pe scaunul din față un tânăr mănâncă Bake Rolls-uri cu usturoi;
- pe scaunul din spate cineva sparge în dinți semințe de floarea soarelui;
- pe scaunul din stânga o domnișoară își taie unghiile de la mâini cu o unghieră uriașă, destinată unghiilor de la picioare. Materialul cornos e colectat pe fusta roșie, iar de acolo e aruncat pe jos;
- peste toate plutește un miros plăcut de portocală proaspăt desfăcută;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;

DE CRĂCIUN: Ca să fii Rege

Recită: Nichita Gînscă-Nistea, clasa Pregătitoare.
(O variantă puțin modificată a poeziei „Ca să fii Rege” – Benone Burtescu)

DE CRĂCIUN: Așteptare – Zorica Lațcu

Recită: Sara Gînscă-Nistea, clasa a III-a.
(O variantă puțin modificată a poeziei „Așteptare”)

lorsque je passe par dessus cette terre si mure

Poemul Sarei, pentru Marie Lavie, nașa ei pariziană, în traducerea prietenului Virgil Mleșniță. Mulțumim Virgil!

le soleil a le visage plein d’ombres amers
ils lui ont casse le chandelier de la chambre bleue
la ou je perds mon espoir
la carte s’emmele
dans les lianes qui ont des racines profondes en moi
l’univers est rempli par les spheres
ou chante le choeur des merles
un arbre cache sous les pieds des nuages
me tire par le col
lorsque je passe par dessus cette terre
si mure
un eclat pique ma pensee