Archive for the Category Din gura copiilor

 
 

un poem mic pentru o inimă mare

Eu sunt mică, voi sunteți mari.
Prin fereastra mare mă uit cu ochiul mic.
Sunt mică. Cei mari mă privesc cu ochii lor mari.
Umblu cu picioarele mele mici.
Mă ciocnesc de forța magnetică a celor mari.
Scârțâi clanța mică și intru într-o cameră mare.
Mă culc pe podeaua cu scânduri mici.
Am un vis mare.
În vis sunt doar oameni mici.
În oamenii mici există o inimă mare.
În inimă se află patru camere mici.
În camere este o iubire mare.
În iubirea mare e loc și pentru cei mici.
Cei mici se vor trezi când vor crește mari.

Sara, 22 iulie 2015, Cluj-Napoca
(un poem mic pentru o inimă mare – Marinela Scripcariu)

Timporetzete

Timporețete este surpriza literară pregătită de elevii clasei a III-a de la Școala Gimnazială Elf (Cluj-Napoca) – la finalul anului școlar 2014-2015 –, sub îndrumarea excepționalelor profesoare Marinela Scripcariu (coordonatoarea proiectului) și Ludmila Frătescu (desen). Lansată deocamdată doar în sala de clasă, cartea are toate șansele să devină un succes editorial dacă va fi preluată de o editură cu oameni luminați. Designul îmi aparține și sunt tare mulțumit de rezultat. Așa arată coperta 1 (personajul ăsta simpatic e mascota clasei, Tic-Man), pagina de titlu și desenul & textul Sarei. Așa, era să uit: ideea titlului îi aparține Sarei.

M-am trezit azi dimineaţă. Timpul curgea pe acoperişul meu. Ceasul cânta. Păsările alunecau în cheia sol şi mama striga: „Trezeşte-te!”. Eu am sărit din pat. În dimineaţa aceea m-am întrebat cum e timpul, ce conţine, ce mănâncă… M-am dus la mama şi i-am pus această întrebare. Ea a spus: „Imaginează-ţi!”
(Anya Adam, clasa a III-a)

 

coperta-1-si-4-timporetete-1

Page_01

desen-24

text-25

Merită să-i cunoaştem!

În ediţia de sâmbătă, 9 mai, a emisiunii „Sesam deschide-te” la Radio Cluj, invitata rubricii „Merită să-i cunoaştem” a fost Sara, elevă în clasa a III-a la Şcoala Gimnazială Elf „sau mai bine zis micuţa poetă care la vârsta ei uimeşte prin maturitatea versului”.
Foarte pricepută doamna Rodica Tulbure la abordat copiii. Ascultă interviul aici (10 minute).

SGN-la-Radio

Surâsuri de primăvară, ediția a 2-a

Surasuri-de-primavara-editia-2-2015

 

Astăzi, arhimandritul Teofil, părintele nostru drag, ar fi împlinit 86 de ani.
În 3 martie, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, de ziua părintelui, prietenii sfinției sale se adunau din toată țara ca să îi cânte La mulți ani!
După aproape 6 ani de la plecarea părintelui la cele veșnice, cei care îl ascultau și îi urmau sfaturile continuă să-l sărbătorească, continuă să-l asculte, să-l citească și să-i urmeze sfaturile ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, pentru că părintele Teofil a rămas prezent în inimile noastre. „Nu ne mai strânge în brațe cu putere, nu mai auzim vocea lui gravă zicând „Dragă!”, dar ne poartă în rugăciunea lui în fața tronului lui Dumnezeu – iar aceasta tot o îmbrățișare a iubirii este.
De-acum, venim la evenimentele care îi sunt dedicate, și facem aceasta în mod natural, cu bucurie, fără nici un fel de efort interior special. Și acesta este miracolul nostru, de la și pentru Părintele Teofil!”

Ca și cum ar fi de față, ca și cum ne-ar întâmpina cu surâsul lui minunat, noi i-am pregătit părintelui, și în această primăvară, un dar. Știm că i se potrivește, pentru că Părintele Teofil era un mare iubitor de muzică. De aceea suntem și foarte bucuroși, și foarte emoționați!
După cum ați aflat, și la această ediție a Surâsurilor de primăvară, darul îl va primi direct din mâinile unor copii pe care părintele i-a ținut în brațe, i-a îmbrățisat sau i-a binecuvântat. Ei sunt: Ioan și Maria Coleșa, Sara și Nichita Gînscă-Nistea, Ioana și Ilinca Ilieș, Luca Scripcariu și Daria Ioana Tămășan.

Adunați în jurul acestor copii talentați, vă propun să ne aducem aminte de un cuvânt care ni se adresează în primul rând nouă, celor tineri. Este vorba despre tâlcuirea minunii înmulțirii pâinilor. Iată ce spunea Părintele Teofil:

Sfânta Evanghelie de la Ioan ne prezintă o minune făcută de Domnul Hristos, când a săturat cu cinci pâini şi doi peşti o mare mulţime de oameni. În relatarea acestei minuni, Sfântul Ioan are o afirmaţie pe care nu o găsim în celelate Evanghelii, şi anume, unul dintre apostoli a spus către Domnul Hristos – când era vorba să sature mulţimea care era acolo: „Este aici un tânăr care are cinci pâini şi doi peşti”. Deci nu apostolii aveau cele cinci pâini şi doi peşti, ci un tânăr. E foarte frumos când te gândeşti că un tânăr avea ceva de oferit pentru mulţime.
Ceea ce îmi place mie să pun în evidenţă – spunea Părintele Teofil – este faptul că un tânăr a avut ceva de oferit. Așadar, ar trebui ca toţi tinerii să aibă ceva de oferit!

Cu gândul la aceste cuvinte, le suntem recunoscători tinerilor interpreți din această seară, pentru că au ceva minunat de oferit părintelui nostru drag, Teofil Părăian! Îi vom asculta cu mare atenție și bucurie. [Cuvântul de deschidere rostit de Ioana Maria Precup]

 

De ce nu ne fluieră nimeni?

În trenul de dimineață se aude vocea unei fetițe:
– Tati, tati! De ce nenea ăla cu chipiu a fluierat?
– Pentru că a pornit trenul, îi răspunde tatăl.
– Dar nouă, când ne pornim mașina dimineața, de ce nu ne fluieră nimeni?

În tot acest timp:
- pe scaunul din față un tânăr mănâncă Bake Rolls-uri cu usturoi;
- pe scaunul din spate cineva sparge în dinți semințe de floarea soarelui;
- pe scaunul din stânga o domnișoară își taie unghiile de la mâini cu o unghieră uriașă, destinată unghiilor de la picioare. Materialul cornos e colectat pe fusta roșie, iar de acolo e aruncat pe jos;
- peste toate plutește un miros plăcut de portocală proaspăt desfăcută;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;

DE CRĂCIUN: Ca să fii Rege

Recită: Nichita Gînscă-Nistea, clasa Pregătitoare.
(O variantă puțin modificată a poeziei „Ca să fii Rege” – Benone Burtescu)

DE CRĂCIUN: Așteptare – Zorica Lațcu

Recită: Sara Gînscă-Nistea, clasa a III-a.
(O variantă puțin modificată a poeziei „Așteptare”)

lorsque je passe par dessus cette terre si mure

Poemul Sarei, pentru Marie Lavie, nașa ei pariziană, în traducerea prietenului Virgil Mleșniță. Mulțumim Virgil!

le soleil a le visage plein d’ombres amers
ils lui ont casse le chandelier de la chambre bleue
la ou je perds mon espoir
la carte s’emmele
dans les lianes qui ont des racines profondes en moi
l’univers est rempli par les spheres
ou chante le choeur des merles
un arbre cache sous les pieds des nuages
me tire par le col
lorsque je passe par dessus cette terre
si mure
un eclat pique ma pensee

Culoarea scrisului

sub pleoape
găsesc un obstacol
care nu mă lasă
să închid ochii
și să renunț
la culoarea scrisului
când cânt pe clape
găsite sub iarbă
anii îmi trec mai ușor
în picurul meu de cerneală

(Pentru Iulian Nistea, unchiul meu interesant. Sara, 6 noiembrie 2014)

când trec peste pământul acesta atât de matur

soarele are fața plină de umbre amare
i-au spart candelabrul din camera albastră
acolo unde eu îmi pierd speranța
harta se încâlcește
în lianele care au rădăcini adânci în mine
universul e plin cu sferele
în care cântă corul de mierle
un copac ascuns sub picioarele norilor
mă trage de guler
când trec peste pământul acesta
atât de matur
o așchie mă înțeapă în minte

(Sara – 4 noiembrie 2014, pentru Marie Lavie)