Archive for the Category Flashback

 
 

Amintiri vesele (5)

Mulțumesc prietenilor pentru așa Cer

În urmă cu câteva zile îi scriam unui înger de prieten, de ziua lui, „Mulțumesc Cerului pentru așa prieten!”. Răspunsul lui m-a copleșit: „Mulțumesc prietenilor pentru așa Cer!”.

Părintele Teofil Părăian (3 martie 1929 – 29 octombrie 2009), sunt convins, ar zice: Nu-i așa că-i fain?!
Da, Părinte, e tare fain! Și omul la fel! E din același neam cu dumneavoastră, al celor liberi, luminoși, veseli, cumsecade, cinstiți, harnici, calofili.

Pentru neamul acesta mai ține Dumnezeu lumea! Și totuși, Părinte drag, nu pot să nu mă tot întreb: de ce sunt uitați sau marginalizați cei care îi aparțin? Știți la ce mă gândesc. Curatoriul „Părintele Teofil Părăian” (înființat în octombrie 2012) s-a dizolvat treptat, în liniște. Părintele Mihail, ucenicul dumneavoastră de chilie, nu mai e la Sâmbăta…  Ce va urma?

Eu nu am avut puterea să vin azi la Sâmbăta. Oare cum ați fost sărbătorit? Cine a deschis chilia dumneavostră vizitatorilor? Cine le-a vorbit? Ce le-a spus despre absența Părintelui Mihail? Ce le-a spus despre Curatoriu?

Până să primesc niște vești, răsfoiesc nedumerit revista elvețiană Prestige Home – The Luxury Way of Life, pe a cărei copertă apare o imagine din incinta mănăstirii de la Sâmbăta!
LUXURY!
Înțelege fiecare ce vrea!

Prestige-Home-Band-2016---cover1
Prestige-Home-Band-2016

Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte

Bartolomeu-Anania-la-manastirea-Sihastria
[Părintele Bartolomeu predicând la Mănăstirea Sihăstria. Fotografie inedită © ioan gînscă]

 

Nu este un merit să trăieşti mult, cel mult dacă ai ambiţia să te înscrii cumva în seria recordurilor. Important este să trăieşti cu folos, iar pentru aceasta trebuie să ai şi o educaţie de la părinţi, pe care eu am avut-o. De aceea, în ziua mea de naştere, mă rog întâi cu rugăciunea intimă de dimineaţă pentru părinţii mei care mi-au dat viaţă, dar nu numai viaţă, că aceasta încă n-ar fi mare lucru, dar pentru că mi-au dat o educaţie.

De la tatăl meu, care era un om plin de înţelepciune, am învăţat ca niciodată să nu iau nimic în tragic, iar de la mama mea, care era un tezaur de folclor, am învăţat credinţa în Dumnezeu, teama şi iubirea faţă de El, respectul faţă de propria mea demnitate, munca şi respectul faţă de demnitatea altora. Mama mea ne spunea nouă, copiilor, cu precădere un proverb pe care-l moştenise şi ea de la înaintaşii ei: Decât să întind în unt şi să mă uit în pământ, mai bine să întind în sare şi să mă uit la soare.

Dacă m-ar întreba cineva „Ce-ai învăţat de la mama dumitale?”, i-aş răspunde: Asta am învăţat: să mă uit la soare. Şi dacă Dumnezeu va hărăzi această lumină şi dincolo de mormânt, voi fi într-adevăr fericit.

Mitropolitul BARTOLOMEU

Bartolomeu Anania, pe numele de mirean Valeriu Anania (n. 18 martie 1921, comuna Glăvile, județul Vâlcea – d. 31 ianuarie 2011, Cluj-Napoca)

Amintiri vesele (3)

 

29 octombrie, pomenirea Părintelui Teofil

m1web-61160016

 

Părinte drag, au trecut șase ani de când nu ne-am văzut, de când ne-am îmbrățișat pentru ultima oară. Totuși, te văd din când în când în vis. Și ești atât de frumos! Și e atât de bine să fim împreună!

Palma lui Vincent by Nik

palma-lui-van-gogh-by-nik

Vincent Van Gogh by Sara

van-gogh-by-sara

29 iulie – pomenirea lui Vincent Van Gogh

29 iulie, pomenirea lui Vincent Van Gogh. Astăzi se împlinesc 125 de ani de la plecarea lui la cele veșnice!

vincent van gogh

7 iulie, pomenirea lui Chagall

marc_chagall

 

Când evaluez o operă de artă, o aşez lângă un obiect creat de Dumnezeu precum un copac sau o floare. Dacă nu se potrivesc împreună, nu e artă. (Marc Chagall)

 

Marc Zakharovich Chagall (n. 7 iulie 1887, Vitebsk, Belarus – d. 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence, Franța) a fost un pictor modern, recunoscut prin stilul pictural deosebit de original și poetic, sub influența fanteziei și a melancoliei, și strâns legat de cultura ebraică.

De-a lungul unei vieţi aproape centenare, Chagall a cunoscut o revoluţie, două războaie mondiale şi exilul şi a produs o operă în care se poate citi această experienţă a timpurilor de război şi de pace, de fericire şi de nenorocire, dar şi îndoielile sale, amintirea întâlnirilor, călătoriilor şi cunoaşterea artei timpului său.

Îmi amintesc cu bucurie cum am așteptat două ore la rând, împreună cu oameni de toată mâna – mămici cu bebeluși în cărucior, copii, tineri, adulți, vârstnici, oameni foarte modest îmbrăcați –, pentru a putea intra în expoziția Marc Chagall, Entre guerre et paix/Chagall Between War and Peace, deschisă la Musée du Luxembourg, Paris, 21 februarie – 22 iulie 2013.
Călătoria în lumea pictorului zborului a meritat! Fie-i țărâna ușoară!

31 iulie, pomenirea lui Saint-Exupéry

Astăzi se împlinesc 70 de ani de la dispariția lui Antoine de Saint-Exupéry.
La 31 iulie 1944, autorul Micului Prinț a dispărut fără urmă. Trupul său nu a fost niciodată găsit. Ani de zile nimeni nu a știut unde s-a prăbușit avionul său.

Le Figaro

Revista Le Figaro din 18-19 iulie 2014 aduce lămuriri în ceea ce privește dispariția lui Antoine de Saint-Exupéry. Fotografiile care ilustrează articolul sunt excepționale. În amintirea lui Antoine de Saint-Exupéry, manufactura de ceasuri IWC a închiriat una din ultimele P-38 Lightning navigabile, exact același dispozitiv cu care scriitorul a zburat în ultima sa misiune de război. Articolul lămuritor este semnat de Cyril Hofstein. Fotografii: Thomas Coisque

Înaintea rămășișelor aparatului Lightning P-38 pilotat de Saint-Exupéry, scafandrul și arheologul Luc Vanrell examinează, în luna mai 2000, unul din turbocompresoarele dispozitivului. O piesă importantă care, după o muncă atentă, a ajutat la procesul de autentificarea oficială a epavei. Resturile avionului au fost împrăștiate în Mediterana, la peste 70 de metri adâncime în zona Marsiliei.

După ce vestea descoperirii epavei avionului marelui scriitor a ajuns la toate agenţiile de presă, Horst Rippert, un veteran din cel de-al doilea Război Mondial şi fost pilot de interceptare şi vânătoare în cadrul celebrei Luftwaffe, a declarat că el este cel care a doborât avionul lui Saint-Exupéry. Aflăm cu surpindere că în acele vremuri se număra printre tinerii care citeau cu aviditate cărţile lui Saint-Exupéry. Dacă ar fi ştiut cine pilota avionul de recunoaştere, sub nicio formă nu ar fi deschis focul asupra avionului scriitorului. Evidenţele militare din acea zi, precum şi interviurile ulterioare cu alţi piloţi supravieţuitori din Luftwaffe, pun sub semnul întrebării declaraţiile lui Rippert. În anul 2003, o echipă de scafandri a reuşit să aducă la suprafaţă resturile avionului lui Saint-Exupéry. Examinările detaliate au confirmat identitatea avionului după numărul şi seria sa. Examinatorii nu au găsit urme de gloanţe pe fuselajul acestuia. Scafandrul Luc Vanrell are propria sa ipoteză, conform căreia Antoine de Saint-Exupéry s-ar fi prăbuşit intenţionat cu avionul în Mediterana. Câteva rânduri dintr-o scrisoare adresată de Antoine de Saint-Exupéry lui Pierre Dalloz, cu puțin timp înainte de 31 iulie 1944, sunt folosite ca argument în susținerea acestei ipoteze: Si je suis descendu, je ne regretterai absolument rien. La termitière future m’épouvante. Etje hais leur vertu de robots. Moi, j’étais fait pour être jardinier.
Cu toate aceste descoperiri, adevărata cauză a morţii scriitorului pilot rămâne în continuare o taină.

Sursă text și imagini:
Le Figaro,18-19 iulie 2014