Archive for the Category Despre arta si artist

 
 

7 iulie, pomenirea lui Chagall

marc_chagall

 

Când evaluez o operă de artă, o aşez lângă un obiect creat de Dumnezeu precum un copac sau o floare. Dacă nu se potrivesc împreună, nu e artă. (Marc Chagall)

 

Marc Zakharovich Chagall (n. 7 iulie 1887, Vitebsk, Belarus – d. 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence, Franța) a fost un pictor modern, recunoscut prin stilul pictural deosebit de original și poetic, sub influența fanteziei și a melancoliei, și strâns legat de cultura ebraică.

De-a lungul unei vieţi aproape centenare, Chagall a cunoscut o revoluţie, două războaie mondiale şi exilul şi a produs o operă în care se poate citi această experienţă a timpurilor de război şi de pace, de fericire şi de nenorocire, dar şi îndoielile sale, amintirea întâlnirilor, călătoriilor şi cunoaşterea artei timpului său.

Îmi amintesc cu bucurie cum am așteptat două ore la rând, împreună cu oameni de toată mâna – mămici cu bebeluși în cărucior, copii, tineri, adulți, vârstnici, oameni foarte modest îmbrăcați –, pentru a putea intra în expoziția Marc Chagall, Entre guerre et paix/Chagall Between War and Peace, deschisă la Musée du Luxembourg, Paris, 21 februarie – 22 iulie 2013.
Călătoria în lumea pictorului zborului a meritat! Fie-i țărâna ușoară!

Merită să-i cunoaştem!

În ediţia de sâmbătă, 9 mai, a emisiunii „Sesam deschide-te” la Radio Cluj, invitata rubricii „Merită să-i cunoaştem” a fost Sara, elevă în clasa a III-a la Şcoala Gimnazială Elf „sau mai bine zis micuţa poetă care la vârsta ei uimeşte prin maturitatea versului”.
Foarte pricepută doamna Rodica Tulbure la abordat copiii. Ascultă interviul aici (10 minute).

SGN-la-Radio

Moments de clarté – Ramona Novicov

« Si vous ne croyez pas, vous ne subsisterez pas. » (Isaïe 7, 9)

Le moment où nous comprenons ce que l’on voit est le moment où tout est transfiguré autour de nous et l’on ne fait plus qu’un avec ce tout. L’exposition de deux jeunes prêtres, Ioan Gînscă et Iulian Nistea, est un carrousel d’images qui évoque cette recherche continue et irrépressible d’un sens plus profond, quelquefois essentiel, caché par des images du quotidien, sans importance, fuyantes, bribes du spectre visible. C’est une recherche continue et irrépressible, car elle est éclairée par la foi. Comme dans un portrait d’Arcimboldo, le livre du monde recueille des adnotations dans le registre mineur de l’existence, les deux photographes étant convaincus que l’humilité des petites choses mène à la compréhension du vrai sens qu’elles abritent. Cette exposition ne manquera pas de nous faire penser à ce passage des Corinthiens : « Aujourd’hui nous voyons au moyen d’un miroir, de manière peu claire, mais alors nous verrons face à face; aujourd’hui je connais partiellement, mais alors je connaîtrai complètement, tout comme j’ai été connu. » Chaque image est un filtre, une approximation, un miroir, une hésitation, une joie, une surprise, une attente fébrile de ce « face à face » promis dans l’épître. Recomposées, unies, ces images suggèrent un double portrait des deux chercheurs de lumière, Ioan et Iulian.

Chaque image de l’exposition surprend ou attend le moment qui abrite le miracle de l’existence dans sa totalité, à l’image de la goutte d’eau qui recèle en elle tout l’océan. On est invités à ne pas considérer cette comparaison comme un truisme, car, si l’on peut regarder le monde à travers le filtre de son humble humanité, et en même temps, croire qu’il est la création merveilleuse de Dieu, alors nous pourrons le voir vraiment. Mais les moments de grâce du regard sont rares. Pourquoi donc ? Car nous sommes toujours en mouvement, abouliques, au rythme du monde. Si nous ralentissions le rythme de nos pas, de notre respiration, de nos désirs, de nos peurs, si nous nous arrêtions un instant, nous pourrions voir combien est précieuse la beauté de l’anonymat et combien on est bien assortis avec le tissu de cette beauté cachée.

Toutes ces images parlent de la compréhension par la foi, et chacune d’entre elles enregistre la surprise de ceux qui les regardent. Leur but n’est pas de toucher le regard, mais la connaissance par le regard, la compréhension par le regard, le ressenti et la révélation engendrés par le regard qu’on pose autour de nous, sur les gens, les oiseaux, les cathédrales ou les noyaux de cerises. Chaque moment est un miracle, et chaque moment pare ce miracle afin de le révéler à un regard constant et attentif. Au-delà de la pluralité, de la diversité, et de la séduction des filtres interposés, tout autour de nous parle de la joie d’être au monde et de communier avec son Créateur et de lui être reconnaissants, de la joie de notre existence fugitive, mais qui, une fois comprise dans sa cohérence et sa plénitude, nous amène au-delà, à la rencontre fulgurante entre notre face et la Sienne.

Ramona NOVICOV
critique d’art

MOMENTS DE CLARTÉ

Ioan Gînscă & Iulian Nistea
MOMENTS DE CLARTÉ
Exposition de photographie
Commissaire de l’exposition : Ramona Novicov
Vernissage : Jeudi, 14 Mai 2015, 18h00
Institut Culturel Roumain
1 rue de l’Exposition, 75007 Paris
14 – 30 mai 2015
Programme : Lundi – Vendredi 10h00-18h00

 

ICR-2015---afis-Moments-of-clarity

 

„Dacă nu veţi crede, nu veţi înţelege” (Isaia 7, 9)

Clipa în care poţi să înţelegi ce vezi e clipa de lumină când totul se transfigurează în jurul tău şi tu devii una cu acest tot. Expoziţia celor doi tineri preoţi, Ioan Gînscă şi Iulian Nistea, e un carusel de imagini care vorbesc despre această căutare continuă şi irepresibilă a unui înţeles mai adânc, uneori esenţial, ascuns în imagini cotidiene, neînsemnate, fugare, frânturi ale spectrului vizibil. E o căutare continuă şi irepresibilă pentru că e luminată de credinţă. Pentru ei, asemeni unui portret al lui Arcimboldo, textul lumii e compus din notaţii în registrul minor al existenţei, convinşi fiind că tocmai umilitatea acestora conduce la înţelegerea sensului adevărat aflat dincolo de ele.

Parcurgând expoziţia, e imposibil să nu te gândeşti la pasajul din Corinteni: „Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă: acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin”. Fiecare imagine e un filtru, o ghicitură, o aproximare, o oglindire, o ezitare, o bucurie, o mirare, o aşteptare fremătătoare a acestei întâlniri „faţă către faţă” promise în epistolă. Împreună, recompuse, ele lasă să se întrevadă un dublu portret cu chipurile celor doi căutători de limpezime, Ioan şi Iulian. Fiecare imagine a expoziţiei surprinde sau doar aşteaptă clipa ce conţine în ea miracolul existenţei în totalitatea ei, aşa cum o picătură de apă conţine oceanul. Suntem îndemnaţi să nu vedem în această comparaţie doar un truism, pentru că, dacă putem să privim lumea prin filtrul umilei sale umanităţi şi, simultan, să credem ca ea este creaţia minunată a lui Dumnezeu, atunci am avea şansa să o vedem cu limpezime. Dar clipele de graţie ale privirii clare sunt rare. De ce? Pentru că ne mişcăm şi noi, abulici, în ritmul lumii. Dacă am încetini ritmul paşilor, al respiraţiei, al dorinţelor, al temerilor, dacă am sta locului o clipă, am putea vedea cât de preţioasă e frumuseţea anonimatului şi cât de bine ne potrivim şi noi în ţesătura acestei frumuseţi ascunse.

Despre înţelegerea prin credinţă vorbesc toate aceste imagini, fiecare înregistrând câte o uimire în faţa tuturor celor ce ne cad sub priviri. Nu doar atingerea prin privire e miza lor, ci şi cunoaşterea prin privire, înţelegerea prin privire, simţirea şi revelaţia prin actul de a privi în jurul nostru, oameni, păsări, catedrale sau sâmburi de cireşe. Fiecare clipă ascunde un miracol, îl îmbracă pentru a-l revela la o privire un pic mai statornică şi mai atentă. Dincolo de multitudinea, diversitatea şi seducţia filtrelor interpuse, totul în jurul nostru ne vorbeşte despre bucuria de a fi în lume şi de a ne împărtăşi cu Creatorul ei şi de a-i fi recunoscători – în fond, despre bucuria fiinţării noastre fugitive, dar care, dacă o înţelegem în coerenţa ei şi plenitudinea ei, ne duce dincolo de ea, la întâlnirea fulgurantă a feţei noastre cu faţa Lui.

Ramona NOVICOV
critic de artă

O aplicație gratuită, care permite explorarea inedită a operelor lui Van Gogh, a primit Heritage in Motion Award 2014

Aplicația Touch Van Gogh permite utilizatorilor să descopere detalii fascinante în picturile lui Vincent van Gogh (1853-1890). Aplicația a fost acum extinsă cu încă trei lucrări: The Cottage, Seascape near Les Saintes-Maries-de-la-Mer și Garden of the Asylum.
Axel Rüger, directorul Muzeului Van Gogh:
Prin intermediul celei de a doua versiuni a acestei aplicații premiate oamenii pot descoperi acum șase tablouri iconice ale celui mai faimos artist olandez, ajungând să cunoască secretele tehnicii picturii lui Van Gogh și metoda lui de lucru. Aplicația, făcută pentru tabletă, folosește funcțiile multi-touch, astfel încât utilizatorii pot descoperi la domiciliu ceea ce este ascuns în și sub vopsea. Am făcut astfel accesibile unui public larg rezultatele multor ani de de cercetare complexă în metoda de lucru a lui Van Gogh.
De exemplu, puteți descoperi acum că Cottage a fost pictată pe o pânză care Van Gogh a folosit-o anterior pentru a picta un cioban cu turma sa de oi. În Seascape near Les Saintes-Maries-de-la-Mer, o pictură făcută în aer liber (plein air), puteți detecta încă fire de nisip în vopsea. În pictura Garden of the Asylum puteți descoperi toate straturile de pastă tipică, groasă, aplicată de Van Gogh și, printr-o lupă, puteți arunca o privire sub cadru, astfel încât să puteți înțelege efectul de decolorare a pigmentului roșu din vopsea.
Aplicația, în limba engleză, este compatibilă cu iOS 6 și Android și poate fi descărcată gratuit prin intermediul Apple Store și Google Play.
Touch Van Gogh a primit Heritage in Motion Award 2014 – un concurs multimedia organizat bianual, care se concentrează pe promovarea patrimoniului european.

van gogh

O menajeră pictoriță și o dădacă fotograf

În vara aceasta am făcut cunoștință cu Séraphine de Senlis (1864-1942) – o simplă femeie care şi-a câştigat existenţa din menaj şi alte slujbe plătite simbolic – și Vivian Maier (1926-2009) – o dădacă singuratică, săracă, fără studii, care a îngrijit copiii altor familii –, două artiste despre existența cărora nu știam nimic până nu am văzut filmele dedicate lor. Așa mi s-a întâmplat și cu Frida Kahlo în 2003 (Director: Julie Taymor). Nu îmi pare rău că lucrurile s-au petrecut așa, întrucât filmele sunt bune și te îndeamnă să mergi mai departe, să citești, să vezi expoziții …
După vizionarea lor mulți își vor aminti acest adevăr: Dacă Dumnezeu dorește să se împlinească un lucru – în cazul celor două artiste speciale, descoperirea și promovarea lor –, toată făptura va ajuta să se împlinească acel lucru!

Séraphine (2008)
125 min – Biography | Drama – 1 October 2008 (France)
Director: Martin Provost
Seraphine de Senlis

 

Finding Vivian Maier (2013)
83 min – Documentary | Biography | Mystery – 17 April 2014 (Italy)
Directors: John Maloof, Charlie Siskel
Finding Vivian Maier

18 iulie, pomenirea lui Caravaggio

Pentru că azi e pomenirea lui Caravaggio (29 septembrie 1571 Milano – 18 iulie 1610 Porto Ercole), vă propun un citat impresionant din romanul La course a l’abîme, de Dominique Fernandez (Grasset, 2002):

Trupul meu n-a fost găsit niciodată. Ars pe plajă? Mâncat de furnici? Devorat de lupi? Răpit de vulturi? Vegheat şi ridicat de vreun suflet pios? Îngropat pe ascuns şi apoi uitat ca un câine? Să fi venit să mă caute pentru a mă ridica la ceruri golanii pe care i-am pictat deghizaţi în îngeri? Altul, în locul meu, s-ar lamenta (…) Eu mă consider, dimpotrivă, norocos că n-am nici mormânt, nici piatră funerară (…) Dat fiind că moartea mi-a fost la fel de misterioasă ca viaţa, enigma destinului meu rămâne întreagă.

Caravaggio - The Calling of St. Mathew - Christ detail
[The Calling of St. Mathew - Christ detail, 1599-02 Caravaggio]

10 iulie, pomenirea lui Camille Pissarro

Încep această postare cu 3 ziceri absolut remarcabile, culese de aici, de mare folos pentru cei din breaslă :

Blessed are they who see beautiful things in humble places where other people see nothing.

God takes care of imbeciles, little children and artists.

I began to understand my sensations, to know what I wanted, at around the age of forty – but only vaguely. 

camille-pissaro-village-church [Camille Pissaro - Village Church, 1868]

Camille Pissarro (n. 10 iulie 1830, Charlotte-Amalie, astăzi în Insulele Virgine Americane – d. 13 noiembrie 1903, Paris) a fost un pictor francez care a jucat un rol decisiv în unificarea mișcării impresioniste și în schimbările ce au avut loc în arta celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, rol recunoscut ca atare cu mult mai târziu decât cel al altor pictori contemporani cu el. Prin contribuția pe care a avut-o la formarea artistică a lui Paul Cézanne, Vincent Van Gogh, Paul Gauguin, Georges Seurat și alții a influențat, deși mai puțin remarcat, apariția picturii moderne din secolul al XX-lea.

Horea Paştina – „Grădini”

Horea Paștina
Grădini
Expoziție de pictură
4 iunie – 13 iulie 2014
Muzeul de Artă
Cluj-Napoca
Piața Unirii nr. 30

Ca urmare a solicitărilor pentru prelungirea duratei expoziţiei Horea Paştina „Grădini”, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca anunţă că expoziţia va putea fi vizitată până duminică 13 iulie 2014.
ÎPS Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului a acordat duminică 6 iulie 2014 pictorului Horea Paştina, la finalul Sfintei Liturghii din catedrala mitropolitană clujeană, una din cele mai înalte distincţii ale Bisericii Ortodoxe Române, Crucea Transilvană.

Muzeul de Artă Cluj-Napoca prezintă în perioada 4 iunie – 13 iulie 2014 o expoziţie de sinteză, definitorie pentru creaţia pictorului Horea Paştina şi semnificativă pentru aportul său de originalitate la configurarea artei româneşti contemporane.

„Grădini” este prima expoziţie a artistului la Cluj-Napoca şi prezintă o selecţie de peste 120 de lucrări a căror substanţă este definită de curatorul expoziţiei, Oliv Mircea, astfel: „Grădinile lui Horea Paştina marchează în felul lor «subtil» trecerea de la peisajul formal geometric la aparenţa naturală a dezordinii. Naturaleţea devine o însuşire «indusă» mai mult decât căutată şi construită. A picta şi a cultiva o grădină implică – o simţim din plin – în cazul lui Horea Paştina, o participare într-un proces în care natura este aranjată şi remodelată pentru a putea fi citită”.

Horea Paştina (n. 1946) a absolvit în anul 1973 Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, la clasa profesorului Alexandru Ciucurencu. În anul 1985 a fondat împreună cu pictorii Paul Gherasim, Constantin Flondor, Cristian Paraschiv şi Mihai Sârbulescu grupul Prolog care a generat, într-o perioadă de revenire a dogmatismului comunist, o mişcare artistică orientată spre revalorizarea naturii şi reconsiderarea prin aceasta a spritualităţii româneşti din perspectivă creştină.

Creaţia lui Horea Paştina a fost caracterizată exemplar de Andrei Pleşu: „Răbdarea cu care artistul inventariază – pe suprafeţe uneori monumentale – recuzita fundamentală a vieţii (pâine, fruct, peşte, casă, grădină, cană, floare, pom, masă) e o specie a evlaviei. Şi a speranţei. Graalul e pe masa fiecăruia, centrul lumii e peste tot. Forţa cu care Paştina atacă muntele dur al picturii e umilitatea. Lent, tăcut, dar tenace, el opune complicatului mister al lumii văzute curăţenia – disciplinat întreţinută – a privirii sale”.

Expoziţiile sale au fost elogiate de critica de artă românească şi recompensate în anul 2007 cu premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române.

Expoziţia „Grădini” este realizată cu sprijinul Muzeului Naţional de Artă Contemporană Bucureşti.

Vernisajul va fi urmat de o conferinţă sub genericul „Lecţie deschisă” susţinută de Horea Paştina şi Oliv Mircea.

Sursă text aici.

Gheorghe Ilea – Povestea mutării

Gheorghe ILEA
Povestea mutării / The Relocation Story
29 Mai – 13 Iulie 2014
Galeria Plan B
în „Fabrica de Pensule”
Str. Henri Barbusse 59–61
Cluj-Napoca
program de vizită: marți-sâmbătă, între orele 16-20

Bisericuța de lemn de la Ciucea – în care slujesc cu bucurie de un deceniu -, este de câțiva ani unul dintre subiectele de cercetare ale bunului meu prieten, artistul Gheorghe Ilea.
Povestea mutării de la Gălpâia (jud. Sălaj) la Ciucea (jud. Cluj) a acestei biserici de lemn este prezentată acum de Gheorghe ILEA într-o expoziție surprinzătoare, deschisă în Cluj-Napoca la Galeria Plan B,  Str. Henri Barbusse 59–61.

Proiectul Povestea mutării a fost prezentată într-o primă etapă în noiembrie 2012; artistul a expus atunci pictura Ciucea-Galpâia pe fațada Fabricii de Pensule din Cluj timp de cinci luni de zile, testându-i astfel rezistența și, în același timp, fragilitatea în relație cu spațiul expunerii – foarte diferit de contextul protector al atelierul – și cu schimbările termice. Lucrarea reproducea în marime naturală ramașițele picturii originale din interiorul bisericii de lemn de la Ciucea, realizate de Ioan Pop din Românași acum două sute de ani, și descria astfel felul în care timpul și-a lăsat urmele asupra ei.

Partea a doua a expoziției, Povestea mutării, extinde tema proiectului și reconstituie din fragmente de imagini și texte relația construită în timp de artist cu istoria acestei biserici; lucrarea centrală a expoziției, Biserica de hârtie, este un frotaj de mari dimensiuni (șaizeci și cinci de metri pătrați de hârtie) care preia direct, prin hașurare, amprenta exteriorului bisericii de la Ciucea.

„Încerc să descifrez în rândurile următoare tema acestor expoziții. Conturul pare să fie destul de permisiv, uneori neclar, șovăitor, în încercarea de a desena căile de contact între zone aparent diferite. Cuvintele cheie sunt: suprafață, text, desen, scriere, haină, țesere, hârtie, pictură, pânză, mutare. Mă preocupă de mult fiecare din acești termeni, iar expozițiile sunt un bun prilej de a-i pune împreună, în dialog. Ce legatură pot avea aceste cuvinte cheie și obiectele – lucrările unele cu altele? Mă străduiesc să pricep ce înseamnă suprafață, haină, text, mutare, nu dupa explicațiile din dicționar, ci mai degrabă mă preocupă legatura dintre substanța lor materială și încărcătura spirituală pe care o au. [...] Desenul și hârtia – toată lumea le cunoaște. Ce putem căuta dincolo de un desen pe hârtie? Poate dincoace de suprafaţă. Dar ce e suprafaţa, cu ce unitaţi o măsurăm: milimetri, microni, cuante? Sunt desene, dar mai ales picturi, care anulează suprafaţa și te duc cu ochiul și mintea dincolo de ea. Cele realiste și suprarealiste.

Desenele și picturile copiilor și ale începuturilor de civilizaţii ajung direct în gând fără mediatori. Ochii noștri însă nu sunt atât de limpezi și le vedem prin toate depunerile istoriei artei. [...] Ne-a mai ramas mutarea. De «mutarea» finală nimeni nu scapă. E vorba desigur de moarte, pe care bunicul meu o numea «singura dreptate pe lumea asta». Poate ca în termeni radicali spunea un adevăr. Dar până atunci trăim cu mutările mici. Biserica veche din Gălpâia nu a mai fost utilă în satul ei, se construise alta și poate ca s-ar fi distrus, cum au paţit atâtea, daca nu era mutată la Ciucea.” (Gheorghe Ilea)

Expoziția personală a artistului Gheorghe Ilea este însoțită de o publicație (ziar) care conține documentarea proiectului Povestea mutării, precum și o intervenție a artistului pe o pagină a fiecarui exemplar al publicației. Design-ul expoziției a fost realizat în colaborare cu arhitectul Attila Kim.

Gheorghe ILEA
(n. 1958, Bucea, România) traiește și lucrează în Zalău.
Printre cele mai recente expoziții se numără:
2013
• Utopies automobiles et ferroviaires 1913-2013, Tour 46, Belfort & Musée du Chateau des ducs de Wurtemberg, Montbéliard, FR
• Ciucea-Galpâia, Plan B Cluj, RO (solo),
2012
• Tronicart 1300, Sala Dalles / MNAC București, RO
2011
• Ceaţa/ Fog/ Brouillard, Muzeul de Artă Cluj, RO
2010
Figurative Painting in România 1970 – 2010, Romanian Cultural Resolution, Spinnerei, Leipzig, DE / Club Electroputere, Craiova, RO
2009
• Excelsior – 10 Romanian Painters, Sol & Bartolomé Gallery, Santiago de Compostela, SP
2007
• Păușa, Muzeul de Artă Cluj, RO

Sursă text și imagini.