Archive for the Category Despre arta si artist

 
 

Portretul lui El Greco

 

Vorba copiilor mei, cam așa ar trebui să arate un preot, ca acest presupus autoportret al lui El Greco: cu chip luminat, cu mâini frumoase și delicate, cu veșminte fără sclipici. Și cu sabie? Da, și cu sabie, zic eu. [Cu „sabia Duhului (adică metanierul), care este cuvântul lui Dumnezeu, spre rugăciunea din tot ceasul către Hristos.” ]

Tare am fi vrut să mergem în Spania anul acesta, la Madrid și Toledo, unde El Greco va fi omagiat cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la moartea sa. Nu s-a putut… Acum îl cinstim de la distanță: eu citesc despre misteriosul maestru din cartea lui Manuel B. Cossio, iar copiilor le arăt reproduceri după picturile lui.

Acest portret este preferatul nostru. L-am realizat azi de dimineață și noi (ideea am preluat-o de aici), folosind tehnici mixte. Rezultatele sunt încântătoare! Sunt foarte mândru de copiii mei!

wDSC_0147 wDSC_0148 wDSC_0154
wDSC_0164

wDSC_0177

wDSC_0179

Pomenirea lui Brâncuși

E frumos când oamenii sunt recunoscători.
On a day like today, Romanian sculptor Constantin Brâncusi, was born.

February 19, 1876. Constantin Brâncuși (February 19, 1876 – March 16, 1957) was a Romanian-born sculptor who made his career in France. As a child he displayed an aptitude for carving wooden farm tools. In this image: Three sculptures by Constantin Brancusi, “The Sorceress,” left; “The Muse,” center; and “King of Kings” are on display during a preview of the “From Picasso to Pollock: Classics of Modern Art” exhibit at New York’s Guggenheim Museum Tuesday, July 1, 2003.

Sursă text și imagine: http://artdaily.com/

BRÂNCUȘI – o sculptură necunoscută

BRANCUSI, ROSSO, MAN RAY – FRAMING SCULPTURE
8 februarie – 11 mai 2014
Muzeul Boijmans Van Beuningen, Rotterdam, Olanda

web-brancusi-2

Constantin Brancuși, Cap de copil adormit, 1906-1907. Ghips patinat, 10,8 x 13,6 x 15,2 cm. Colecție privată.

Sculptura Cap de copil adormit, din fotografia alăturată – descoperită foarte de curând -, a maestrului Constantin Brancuși (1876-1957) poate fi admirată de publicul larg în expoziția Brancusi, Rosso, Man Ray – Framing Sculpture, la Muzeul Boijmans Van Beuningen din Rotterdam, începând de azi, sâmbătă, 8 februarie 2014.

Expozițiile anului 2014 [1]

THE GREEK OF TOLEDO
14 martie – 14 iunie 2014
Toledo, Museo Santa Cruz
Curator: Fernando Marías
Coordinator: Casilda Ybarra

2014 va fi anul El Greco.
În fruntea marilor expoziții din 2014 vor sta, bineînțeles, cele două expoziții dedicate lui El Greco, de la Madrid și Toledo.

După cum știți, El Greco (Δομήνικος Θεοτοκόπουλος / Dominikos Theotokópoulos, 1541–1614) va fi omagiat în Spania, în 2014, la 400 de ani de la moartea sa. Programul comemorării va cuprinde – împreună cu expozițiile amintite – și concerte, reprezentații teatrale, precum și publicarea unor studii importante consacrate celebrului pictor.

Născut în insula Creta, în 1541, Domenikos Theotokopoulos, supranumit El Greco, s-a stabilit la Toledo după ce a studiat arta picturii în Italia. Autor a numeroase portrete de nobili, El Greco a realizat, de asemenea, picturi de inspirație religioasă, cum ar fi tablourile din Catedrala din Toledo, oraș în care a murit pe 7 aprilie 1614.

Mai multe detalii despre Anul El Greco:

http://elgreco2014.com/

http://www.elgreco2014.com/en/exposiciones.html

http://www.toledo-turismo.com/en/official-programme_1359


[El Greco, The Nobleman with his Hand on his Chest, Ca. 1580, Oil, Canvas, 82 x 66 cm, Museo del Prado, Madrid]

RECOMANDARE:
Puteți intra de pe acum în atmosfera marelui artist ascultând excepționalele albume compuse de Vangelis în 1998 și 2007.

Vangelis, El Greco, (1998)
Montserrat Caballé – soprano; Konstantinos Paliatsaras – tenor; Philippe Colonna – engineer, recording; Rob Dickins – art direction; Fredrick Rousseau – engineer, recording; Vangelis – synthesizer, arranger, producer, liner notes
Released: October 19, 1998; Recorded: 1998; Length: 72:36; Label: EastWest/Atlantic (U.S.); Producer: Vangelis

Vangelis, El Greco, (soundtrack) (2007)
Released: December 20, 2007; Recorded: 2007; Genre: Film score; Label: Universal Music Greece; Producer: Vangelis

El Greco Original Motion Picture Soundtrack is an audio CD featuring the music score for the 2007 film El Greco, by Greek electronic composer and artist Vangelis, released in Greece and Cyprus by Universal Music Greece. The film, directed by Yannis Smaragdis, follows the life of Greek painter, Doménicos Theotokópoulos, as he travels to Italy and Spain where he becomes known as El Greco (The Greek). Vangelis previously worked with Yannis Smaragdis on his 1996 movie about the Greek poet Kavafis (aka Cavafy).

The album has reached # 1 position in Greek Charts and kept the position for three weeks.

Crucerul din munți

Sus să avem inimile! Iar Teo a zis: nu numai inima, ci și familia, casa și atelierul. Totul. De aceea s-a așezat la munte. Cu 1000 de metri mai sus decât noi. Coboară doar când aduce la oraș crucile de binecuvântare pe care le sculptează în lemn împreună cu Ioana. Pentru a le dărui. Pentru a le expune. Pentru a le vinde.
Crucerii adevărați mănâncă pâine din cruci. Nu fac altceva. Doar cruci. Au mâinile curate și frumoase ca ale paraclisierilor din mănăstiri.
Câteodată Teo are ranița plină de cruci dalbe, iar când le ține pe palme e asemenea unui copil bucuros de fulgii de zăpadă presărați pe mănușile de lână.

Să ne ridicăm pentru o clipă vălul de pe ochi și să privim acest buchet de lemne înflorite.
Poeme în paltin, chiparos sau nuc.
Frumusețea lor nu pălește niciodată, strălucirea lor nu se stinge.
Binecuvântați cei ce le-au crescut în grădinile slavei.

Și cum a fost în expoziția cu cruci? În drum spre casă, cel întrebat răspunse:
Era ca și cum te-ai fi uitat în ochii lui Hristos.

[Expoziția crucerilor Ioana și Teo Bindea, „De la meștesug la mărturisire”, este deschisă în Librăria Predania din București, Str. Vulturilor nr. 8, în perioada 14-22 septembrie 2013]

Chatting with Henri Matisse

Chatting with Henri Matisse: The Lost 1941 Interview
Henri Matisse
Interview by Pierre Courthion
Translated by Chris Miller
Edited by Serge Guilbaut

 

În 1941 criticul de artă elvețian Pierre Courthion l-a intervievat pe Henri Matisse, în timp ce artistul era în pat și se recupera după o operație serioasă. A fost un interviu amplu (o evaluare importantă a carierei lui Matisse), plănuit spre publicare de către proaspăt înființata Albert Skira. După luni de discuții complicate între Courthion și Matisse, și la doar câteva săptămâni înainte de tipărire (artistul aprobase chiar și designul copertei), Matisse a refuzat brusc publicarea.
Interviul bătut la mașina de scris se află acum între documentele Courthion, la Getty Research Institute. Această conversație bogată, realizată în perioada ocupației naziste a Franței, este publicată pentru prima dată în acest volum, atât în traducere engleză cât și în versiunea originală franceză. Matisse dezvăluie amintiri din tinerețea lui și viața lui ca student boem în atelierul lui Gustave Moreau. Povestește experiența sa cu colecționarii de artă, inclusiv Albert C. Barnes. Discută despre faimă, scriitori, muzicieni, politicieni, și, cel mai fascinant, despre călătoriile sale.
Chatting with Henri Matisse e prefațată de Claude Duthuit, nepotul lui Matisse, și conține eseuri de Yve-Alain Bois și Laurence Bertrand Dorléac. De asemenea, cartea mai cuprinde corespondență nepublicată și documente originale legate de interviul lui Courthion.

Cartea poate fi comandată aici.

Horea Paștina – Ascult și privesc

În vara asta am descoperit în biblioteca unei prietene pictorițe din Alba Iulia o carte (lucrare de doctorat) excepțională: Horea Paștina – Ascult și privesc, Editura Reîntregirea, Alba Iulia 2010. O recomand tuturor artiștilor, mai ales acelora care sunt atrași de jugul unei teze de doctorat. Dar, atenție: „Cine va citi această lucrare fără a avea nici cea mai mică idee despre autor, va fi, inevitabil, contrariat, perplex, tulburat în habitudinile lui mentale” (Andrei Pleșu).

 

Pictura este o limbă veche.
De ce să vorbești, când poți desena, când poți să pictezi, spune pictorul.

Lucrul, lucrarea, desenul de zi cu zi, este cel mai bun doctorat.

Nu știu engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă, rusă, dar mă bucur de cei care știu; cu româna nu mă prea descurc; limbă veche, limba picturii o folosesc.

Dacă nu ai doctoratul, ți se desface contractul de muncă.

Dacă nu ai doctoratul, nu poți să stai în școală. Dacă dai doctoratul, poți să stai în școală. Îmi dau doctoratul și nu vreau să stau. Vreau să lucrez. Paradoxul este că în școală trebuie să stai. Să stai locului. Să lucrezi. Cu lucrul trăiești. Îl trăiești.

Doctor pentru un pictor, ceva atipic. Doctoratul ar trebui să fie și el ceva atipic. Se cere o lucrare originală, științifică, și să aducă o noutate. Ceea ce cunosc este că nu sunt un om al scrisului, nu știu să vorbesc, nu știu să scriu. Mă bucur de cei care pot să facă aceste lucruri. Îmi folosesc.

Mai multe date despre Horea Paştina găsiţi aici.

Proporții ciudate…

„Fruntea ei nobilă amintea, datorită liniilor ei foarte înalte, fraza lui Edgar Poe: Nu există frumusețe desăvârșită fără o anumită ciudățenie în proporții.” (Paul Gauguin, Noa-Noa)
Cât de bine se potrivește această afirmație și în cazul iconografiei răsăritene!

Nici aşa, nici altminteri

Am întâlnit de curând, la un vernisaj, o domnișoară iconar cu unghiile pictate în albastru canar și, tot atunci, un tânăr iconar trist. Nu știu de ce, dar tristețea mi s-a părut mai nepotrivită decât îndrăzneala tinerei artiste. Întotdeauna am crezut că iconarii trebuie să fie niște oameni veseli. „Cunoscute mi-ai făcut căile vieții; cu fața Ta, de veselie mă vei umple.” (Faptele Apostolilor 2, 28)

Interval de zbor

Ramona Novicov

„L’ oiseau c’ est moi” – aşa aş putea rezuma, bovarizând, povestea cu păsări spusă nouă acum de Ioan.
O şi fac, n-am rezistat tentaţiei. Dar, pentru Ioan, „le monde entier c’ est moi”.
Din acest motiv, o perspectivă direcţionată nu mai are suficient relief. E mai mult, în fotografiile sale, decât un paralelism metaforic, decât un autoportret prin ricoşeu.
E vorba, mai degrabă, de o experienţă existenţială difuză, dar crucială. De trecerea unor praguri ce par a fi cercuri de foc, acele cercuri prin care sar tigrii în arena circului, fără să-şi piardă din demnitate, frumuseţe şi graţie. Totuşi, nu e vorba doar de salturi şi treceri, ci şi de zboruri, deci de un mai mare efort antigravitaţional. La celălalt capăt e nebuna dragoste a lui Dumnezeu, ca în acel Psalm scris de Zacharias Lichter prin pana lui Matei Călinescu:

„Dumnezeu m-a pedepsit pentru nevinovăţia mea,
(fără s-o ştiu, poate eram mândru de ea):
Dumnezeu m-a mânjit cu noroi şi funingine,
Pentru că eram prea curat,
Mi-a spart dinţii şi mi-a sfâşiat limba,
Pentru că Îl lăudam cu prea frumoase şi prea dulci cuvinte.”

Acest celălalt capăt nu e încă vizibil în imaginile de acum, dar e acolo. De data aceasta, imaginile din Întrerupt doar ne aduc aminte că poetica înălţării e dublată de una a zbaterii, a lovirii de zăbrele, de acea bătaie de aripi de dinăuntru, piezişe, discontinue, la unii mereu treze. „Poezia ca o pasăre ce zboară invers” – spunea Nichita Stănescu. Cred că definiţia aceasta e o bună cheie de lectură a imaginilor lui Ioan, a întregii sale poetici şi atitudini interioare. Ambele stau sub puterea paradoxului, a lipsei de conformism, de obedienţă, de confort existenţial. Mai degrabă decât o pasăre, Ioan îmi evocă acum imaginea unui port-avion, (de) pe umerii căruia aterizează sau decolează păsări de argint. Între două zboruri, mai citeşte o carte, mai face un filmuleţ, o expoziţie, un text. Dar tot ce i se întâmplă sau ce face deliberat, ca om, preot şi artist, în intervalul de zbor, este făcut în numele şi slujindu-L pe El în fel şi chip. E felul lui de a unge cu miresme.

Astfel, împreună cu adevărul ei, expoziţia lui Ioan ne aduce şi acest dar: ne face să nu uităm uşor cuvintele Părintelui Teofil: „cel ce unge cu miresme pe altul, el, mai întâi, miroase frumos”!
Atunci, păsării din noi îi vor creşte din nou ciocuri, ghiare şi pene frumoase şi blânzi.