Archive for the Category Parintele Teofil Paraian

 
 

Amintiri vesele (5)

Mulțumesc prietenilor pentru așa Cer

În urmă cu câteva zile îi scriam unui înger de prieten, de ziua lui, „Mulțumesc Cerului pentru așa prieten!”. Răspunsul lui m-a copleșit: „Mulțumesc prietenilor pentru așa Cer!”.

Părintele Teofil Părăian (3 martie 1929 – 29 octombrie 2009), sunt convins, ar zice: Nu-i așa că-i fain?!
Da, Părinte, e tare fain! Și omul la fel! E din același neam cu dumneavoastră, al celor liberi, luminoși, veseli, cumsecade, cinstiți, harnici, calofili.

Pentru neamul acesta mai ține Dumnezeu lumea! Și totuși, Părinte drag, nu pot să nu mă tot întreb: de ce sunt uitați sau marginalizați cei care îi aparțin? Știți la ce mă gândesc. Curatoriul „Părintele Teofil Părăian” (înființat în octombrie 2012) s-a dizolvat treptat, în liniște. Părintele Mihail, ucenicul dumneavoastră de chilie, nu mai e la Sâmbăta…  Ce va urma?

Eu nu am avut puterea să vin azi la Sâmbăta. Oare cum ați fost sărbătorit? Cine a deschis chilia dumneavostră vizitatorilor? Cine le-a vorbit? Ce le-a spus despre absența Părintelui Mihail? Ce le-a spus despre Curatoriu?

Până să primesc niște vești, răsfoiesc nedumerit revista elvețiană Prestige Home – The Luxury Way of Life, pe a cărei copertă apare o imagine din incinta mănăstirii de la Sâmbăta!
LUXURY!
Înțelege fiecare ce vrea!

Prestige-Home-Band-2016---cover1
Prestige-Home-Band-2016

Părintele Teofil – COLINDE

Amintiri vesele (4)

 

Părintele Teofil Părăian – SFÂNTUL NICOLAE

Cei mai mulți sfinți sunt ai „oamenilor mari”, care le înțeleg mărețiile. Sfântul Nicolae  este și al „oamenilor mici” și, prin aceasta, al tuturor. La el se gândesc toți cei care-l așteaptă ca aducător de daruri. Îndreptător credinței și chip blândeților, de când a propovăduit în Mira Lichiei – unde a fost episcop – s-a impus în conștiința credincioșilor contemporani cu el și a rămas contemporan cu toate generațiile de credincioși. A câștigat cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate. A fost sărac pentru că n-a vrut să fie bogat. A fost sărac pentru că i-a ajutat pe cei săraci. I-a ajutat din prisosul lui pe semeni, pentru că a știut că prin milostenia sa se apropie de Cel ce a spus: „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.” A fost doritor de înmulțire a binelui și a bucuriei și a intervenit pentru ajutorarea celor ce erau să piară în păcat.

Este firesc să ne întrebăm:
Dacă Sfântul Nicolae – care, după numele sau înseamnă „Biruitor de popoare” – ar fi în vremea noastră și ar birui răutățile din sufletul nostru și gândurile cele rele din mintea noastră cu mijlocirile sale sfinte, dacă ar fi, deci, contemporanul nostru, oare ce ne-ar îndemna el mai mult să facem?

Fără îndoială că, fiind el milostiv, ne-ar îndemna să fim milostivi. Fiind dătător de daruri, ne-ar îndemna s-avem și noi ceva de dat. De dat Mântuitorului prin frații săi cei mici. Să avem și noi ceva de oferit Domnului nostru Iisus Hristos din ceea ce am agonisit noi prin munca noastră cinstită. Ne-ar îndemna să avem ceva, dar nu pentru noi, ci să avem pentru alții, pentru frații nostri care au trebuință de ajutorul nostru. Să facem în așa fel încât ceea ce la noi este de prisos să fie de ajutor celor care au lipsă. Sfântul Nicolae cel Milostiv ne-ar îndemna să fim ca el. Sfântul Nicolae cel dătător de daruri ne-ar îndemna să fim și noi oferitori de daruri. Și să facem aceasta cu inima curată, cu dorința de a împlini lipsurile celor lipsiți. Să o facem cu inimă de părinte, de frate, de fiu, de prieten, cu inimă care aduce mulțumire, aduce seninătate. Pentru că, zice Isaac Sirul, atunci când oferi ceva, cuiva, veselia feței tale să fie mai mare decât darul pe care-l oferi. Dacă am putea face și noi așa, sigur s-ar bucura și Nicolae, a cărui sfântă pomenire o facem astăzi. Căci el ne e apropiat de suflet și-l putem cinsti numai dacă suntem și noi milostivi și buni și iertători și îndurători cum a fost el, sau cum putem fi noi, la măsurile noastre, îndrumați de el.

 sfantul-nicolae-DSC_0205-modif1

Amintiri vesele (3)

 

Părintele Teofil – Amintiri vesele (2)

 

Amintiri vesele cu Părintele Teofil

După pregătirea celor trei serii de medicamente pentru zile negre (ambalate ingenios, cu posologie inclusă, câte 20 de tablete în fiecare cutie), printre primii prieteni care s-au bucurat de ele a fost și Părintele Teofil. Mi-a spus atunci (2002) că și dânsul ar putea alcătui o astfel de colecție, cu amintiri și istorisiri amuzante, numai bune pentru volumul 4 al acestei serii. Când ne-am reîntâlnit, părintele avea deja scrise în braille întâmplările promise, iar eu l-am înregistrat cu reportofonul în timp ce mi le citea, tare plăcut surpins de acest dar special!
Zilele astea am dat peste acea înregistrare – nu știu cum de am rătăcit-o –  și am decis că voi posta, rând pe rând, câte o „pastilă” din amintirile vesele ale părintelui. De dragul lui și al vostru!

 

29 octombrie, pomenirea Părintelui Teofil

m1web-61160016

 

Părinte drag, au trecut șase ani de când nu ne-am văzut, de când ne-am îmbrățișat pentru ultima oară. Totuși, te văd din când în când în vis. Și ești atât de frumos! Și e atât de bine să fim împreună!

Surâsuri de primăvară, ediția a 2-a

Surasuri-de-primavara-editia-2-2015

 

Astăzi, arhimandritul Teofil, părintele nostru drag, ar fi împlinit 86 de ani.
În 3 martie, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, de ziua părintelui, prietenii sfinției sale se adunau din toată țara ca să îi cânte La mulți ani!
După aproape 6 ani de la plecarea părintelui la cele veșnice, cei care îl ascultau și îi urmau sfaturile continuă să-l sărbătorească, continuă să-l asculte, să-l citească și să-i urmeze sfaturile ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, pentru că părintele Teofil a rămas prezent în inimile noastre. „Nu ne mai strânge în brațe cu putere, nu mai auzim vocea lui gravă zicând „Dragă!”, dar ne poartă în rugăciunea lui în fața tronului lui Dumnezeu – iar aceasta tot o îmbrățișare a iubirii este.
De-acum, venim la evenimentele care îi sunt dedicate, și facem aceasta în mod natural, cu bucurie, fără nici un fel de efort interior special. Și acesta este miracolul nostru, de la și pentru Părintele Teofil!”

Ca și cum ar fi de față, ca și cum ne-ar întâmpina cu surâsul lui minunat, noi i-am pregătit părintelui, și în această primăvară, un dar. Știm că i se potrivește, pentru că Părintele Teofil era un mare iubitor de muzică. De aceea suntem și foarte bucuroși, și foarte emoționați!
După cum ați aflat, și la această ediție a Surâsurilor de primăvară, darul îl va primi direct din mâinile unor copii pe care părintele i-a ținut în brațe, i-a îmbrățisat sau i-a binecuvântat. Ei sunt: Ioan și Maria Coleșa, Sara și Nichita Gînscă-Nistea, Ioana și Ilinca Ilieș, Luca Scripcariu și Daria Ioana Tămășan.

Adunați în jurul acestor copii talentați, vă propun să ne aducem aminte de un cuvânt care ni se adresează în primul rând nouă, celor tineri. Este vorba despre tâlcuirea minunii înmulțirii pâinilor. Iată ce spunea Părintele Teofil:

Sfânta Evanghelie de la Ioan ne prezintă o minune făcută de Domnul Hristos, când a săturat cu cinci pâini şi doi peşti o mare mulţime de oameni. În relatarea acestei minuni, Sfântul Ioan are o afirmaţie pe care nu o găsim în celelate Evanghelii, şi anume, unul dintre apostoli a spus către Domnul Hristos – când era vorba să sature mulţimea care era acolo: „Este aici un tânăr care are cinci pâini şi doi peşti”. Deci nu apostolii aveau cele cinci pâini şi doi peşti, ci un tânăr. E foarte frumos când te gândeşti că un tânăr avea ceva de oferit pentru mulţime.
Ceea ce îmi place mie să pun în evidenţă – spunea Părintele Teofil – este faptul că un tânăr a avut ceva de oferit. Așadar, ar trebui ca toţi tinerii să aibă ceva de oferit!

Cu gândul la aceste cuvinte, le suntem recunoscători tinerilor interpreți din această seară, pentru că au ceva minunat de oferit părintelui nostru drag, Teofil Părăian! Îi vom asculta cu mare atenție și bucurie. [Cuvântul de deschidere rostit de Ioana Maria Precup]