Archive for the Category Touching

 
 

Nichita – Drawing Skills – Before and After

În martie 2016 eram uimit de progresul rapid pe care Nichita al nostru (8 ani) l-a făcut la desen. Vă spuneam atunci că postările altor artiști despre evoluția lor în desen l-au făcut să aibă și mai mult curaj. Cu foarte mici excepții, Nichita desenează și acum în fiecare zi. A trecut de la dimensiunile mici la dimensiuni mari, de la portrete mici cât o monedă la unele mari, care umplu o coală A3. De atunci, din martie adică, evoluția lui e surprinzătoare, priviți:

nichita-comparatie

 

Moș Nicolae i-a adus mai multe tipuri de cărbune de desen iar Nichita e absolut fascinat. Noi la fel! Am realizat pentru prieteni și apropiați un tiraj mic de calendare 2017 cu o selecție din portretele realizate în perioada septembrie-decembrie 2016.

 

 

DARURI, volumul 4, Crăciun 2016

CD-Daruri-Elf-2016---nr-4-web
[Cover: „Le Renard” - Ana Gherasim, clasa a III-a, Elf]

01. Bună seara boieri mari
Corul Claselor III-IV, dirijor: prof. Simona Țupa

02. Vine capra de la munte
Corul Claselor III-IV, dirijor: prof. Simona Țupa

03. Sus la poarta Raiului
Corul Claselor III-IV, dirijor: prof. Simona Țupa

04. Sculați, sculați boieri mari
Corul Claselor V-VIII, dirijor: prof. Simona Țupa

05. Puică neagră bagă-n sac
Corul Claselor V-VIII, dirijor: prof. Simona Țupa

06. Cu ciobul minţii – Virgil Maxim
Toma Vladimir Ioan Mihuț, Clasa Pregătitoare B

07. Cânt Osana
Marc Hanuseac, Clasa pregătitoare A

08. Comin’ down the chimney
Clasa a II-a A, clasa prof. Laura Dârloagă

09. D’où viens-tu bergère
Clasele a II-a A și a II-a B, clasa prof. Adriana Boilă

010. A natale puoi
Stefano Iusco, Clasa a III-a B

011. Rudolph mit der roten Nase
Clasa a III-a, clasa prof. Ruxandra Potra

012. Kling, Glöckchen, klingelingeling
Clasa a III-a A și B, clasa prof. Andreea Bandea

013. Komm, wir gehn nach Bethlehem
Clasa a III-a A și B, clasa prof. Andreea Bandea

014. Patte à patte – Le renard et l’enfant
Sara Ginscă-Nistea, Clasa a V-a, clasa prof. Adriana Boilă

015. La mulți ani surori și frați
Clasa a IV-a

016. Decembre (cu versuri de George Bacovia)
Corul Claselor V-VIII, dirijor: prof. Simona Țupa

017. Doamne, a Tale cuvinte (Înregistrare din concert)
Corul „Solaris” al profesorilor Școlii Gimnaziale Elf, dirijor: prof. Simona Țupa

018. Mare-i seara de-astă seară (Înregistrare din concert)
Corul „Solaris” al profesorilor Școlii Gimnaziale Elf, dirijor: prof. Simona Țupa

019. Joy To The World
Corul „Solaris” al profesorilor Școlii Gimnaziale Elf, dirijor: prof. Simona Țupa

020. Improvizație
Matei Costin și Andrei Rozor, marimba, clasa prof. Sorin Păcurariu

021. Ballade, op. 100 nr. 15 – F. Burgmüller – Înregistrare Concurs, Paris 2016
Ana Pop (pian), Clasa II B, Școala Gimnazială Elf, (clasa prof. Mara Pop)

022. New Day – Sveinn Eythorsson
Nichita Ginsca-Nistea, Clasa a II-a B, clasa prof. Octavia Sărătean

023. Maria Luisa – Julio Salvador Sagreras
Gloria Zaharie (chitară), Clasa a IIIB-a, Școala Gimnazială Elf, clasa prof. Ștefan Trifan

024. Baladă – Ciprian Porumbescu
Elena Nicule, vioară, Clasa a VII-a, clasa prof. Doina Todoruț

025. Prelude BWV 1006a – J.S. Bach
Alexandru Mare, chitară, Clasa a VII-a, clasa prof. Ștefan Trifan

026. Variations Op. 9 on a theme of Mozart’s Magic Flute – Fernando Sor
Alexandru Mare, chitară, Clasa a VII-a, clasa prof. Ștefan Trifan

027. Les Soirées d’Auteuil, Sérénade op. 23 – Napoleon Coste
Alecu Ciapi, chitară, absolvent Școala Gimnazială Elf, Clasa a XI-a, Colegiul de Muzică „Sigismund Toduță”, clasa prof. Eugen Mang

028. Blizzard Symphony
Compoziție și interpretare Tudor Costina, absolvent Școala Gimnazială Elf, Clasa a XI-a, Liceul „Emil Racoviță”

029. Sky And Earth
Compoziție și interpretare Tudor Costina, absolvent Școala Gimnazială Elf, Clasa a XI-a, Liceul Teoretic „Emil Racoviță”

030. Star Raises
Compoziție și interpretare Tudor Costina, absolvent Școala Gimnazială Elf, Clasa a XI-a, Liceul „Emil Racoviță”

031. Hallelujah
Iulia și Radu Fărcane, absolvenți ai Școalii Gimnaziale Elf

© Școala ELF, 2015
Realizator: prof. Ioan Gînscă; Cu sprijinul Catedrei de Muzică a Școlii Gimnaziale Elf, condusă de prof. Simona Țupa

ASCULTĂ ALBUMUL ONLINE AICI

Strigătul lui Salgado

Suntem niște animale foarte feroce. Suntem niște animale înspăimântătoare, noi, oamenii. Fie aici în Europa, fie în Africa, fie în America Latină, fie altundeva, suntem de o violență extremă. Istoria noastră este o istorie a războaielor. Este o istorie fără sfârșit, o istorie de represiuni, o istorie… o istorie nebună. (Sebastiăo Salgado – The Salt Of The Earth, min. 68)

the-salt-of-the-earth

Unul dintre cele mai puternice strigăte pe care l-am auzit în ultimii ani vine din pieptul fotografului Sebastiăo Salgado. L-am întâlnit pentru prima oară la Roma, în expoziția Genesis (15/05 – 22/09/2013, Muzeul Ara Pacis), iar în zilele trecute în documentarul lui Wim Wenders, The Salt Of The Earth (coregizat cu Juliano Ribeiro Salgado, fiul fotografului).

catalog-genesis

Dacă Wim Wenders lăcrima de fiecare dată când privea una dintre fotografiile lui Sebastiăo – portretul unei femei tuarege oarbe – vizionarea acestui film și a sfâșietoarelor imagini cuprinse în el ar trebui să schimbe fața pământului.

Salgado-1

[The opencast mine at Serra Pelada, Brazil, 1986. Photograph: Sebastião Salgado]

Am descoperit această fotografie într-o galerie acum mai bine de 20 de ani. Nu știam cine o făcuse și mi-am zis că trebuie să fie în același timp un mare fotograf și un aventurier. Pe spatele ei avea o ștampilă și o semnătură: Sebastiao Salgado. Am cumpărat exemplarul acela. Galeristul a scos dintr-un sertar alte lucrări ale aceluiași fotograf. Ceea ce am văzut m-a bulversat, în special această imagine: portretul unei femei tuarege oarbe. Îmi storcea mereu o lacrimă, chiar dacă o vedeam aproape în fiecare zi. Era atârnată deasupra biroului meu de scris. Aflasem deja un lucru despre acest Sebastiao Salgado: iubea cu adevărat ființele umane. Pentru mine era foarte important. La urma urmei, oamenii sunt sarea pământului. Am sfârșit prin a ne întâlni și a vorbi despre viața lui, despre opera lui și de unde venea toată aceasta. (Wim Wenders– The Salt Of The Earth, min. 5,42)

Salgado-2

[Blind Woman, Mali (Mujert cierga, Mali), Brazil, 1985. Photograph: Sebastião Salgado]

Privesc cu enormă admirație realizarea importantului cineast german și o recomand din toate puterile. Ce minunată este reverenţa pe care Wim Wenders o face cu delicatețe fotografului brazilian și cât de uluitoare este această odă vizuală dedicată frumuseţii pământului. Emoţionanta relaţie tată-fiu și incredibila susținere și dăruire a soției, Lélia Wanick Salgado, m-au lăsat fără cuvinte!

Și când te gândești că Sebastiăo Salgado era un leneș când era vorba de școală. Iată ce mărturisea tatăl celebrului fotograf: Cât despre studii, dacă nu erau colegii lui, nu le-ar fi terminat niciodată. Tiao (Sebastiao n.n.) era leneș când era vorba de studii. Era o pacoste, dar a reușit să-și ia diploma în economie.

Taților, avem de citit în vara asta

Scrisoarea de faţă e declanşată de o întrebare dezarmantă, aproape înduioşătoare, a tatălui, Hermann Kafka: 
„M-ai întrebat odată, acum de curând, de ce susţin că mi-e frică de tine”.
Explicaţia acoperă două vieţi şi reface o complicată relaţie între un tată puternic, extravertit şi un fiu sensibil, interiorizat. Franz preferă să-i înmâneze mamei scrisoarea, dar aceasta, probabil pentru a-i menaja pe amândoi, nu i-o dă destinatarului, care, aşadar, n-o va citi niciodată.

Citiți, taților, citiți! Luciditatea lui Franz Kafka are puterea să vă schimbe viața (de urlători și tirani)!

kafka-scrisoare-catre-tata

Cu toții ne simțim uneori invizibili…

Am călătorit împreună cu Sara și Nik aproape un an până să ne mai placă o carte ca cea a lui Luis SepúlvedaPovestea unei pescărușe și a motanului care a învățat-o să zboare. Pe cea de-acum am citit-o toți trei, zilele acestea, în hamace, în pauzele de badminton și e o carte despre puterea prieteniei și a imaginației: Confesiunile unui prieten imaginar. Memoriile lui Jacques Papier – de Michelle Cuevas (Editura Arthur, 2016).
Credeți-ne, nici nu vă puteți imagina ce vă așteaptă!

confesiunile-unui-prieten-imaginar-memoriile-lui-jacques-papier

Uneori e bine să fii înconjurat de semenii tăi. (…) Chiar și frunzele moarte se cuibăresc împreună sub covorul de zăpadă în timpul iernii. Chiar și particulele de întuneric se îngrămădesc una într-alta în zori și se ascund prin colțuri și prin adâncul sertarelor.

Am rămâne mască în fața oricui dacă i-am vedea acele părți din suflet pe care nimeni altcineva n-are ocazie să le vadă. Dacă l-am putea privi în timp ce inventează cântecele sau se strâmbă în fața oglinzii; dacă i-am vedea bătând palma cu o frunză din copac sau oprindu-se să privească un viermișor verde care atârnă în aer pe un fir invizibil, sau dacă ne-am da seama că este cu adevărat diferit sau singur și că plânge uneori noaptea. Dacă ne-am vedea, dacă ne-am vedea într-adevăr unii pe alții, n-am putea să nu credem că oricare și fiecare dintre noi este minunat. (…)

Dar ce am eu special? m-am întrebat. Presupun că nu poți să-ți dai întotdeauna seama de lucrurile astea de unul singur. Poate pentru că ești prea aproape, ca o floare care se uită în jos și crede că e doar o tulpină. Cred că cel mai important este să crezi că ești special. Și că oamenii apropiați văd asta în mult mai multe feluri decât ți-ai putea imagina tu vreodată.

Imaginar sau nu, sunt invizibil doar dacă mă simt invizibil.

X și 0

Pe epidermă
cineva joacă x și zero.
Nimeni nu știe sa joace x si zero.
Doar omul meu invizibil.
Cînd vine nu-l aud.
Ochii erau atenți in zborul care nu-mi depășea fruntea.
Ochii își închid ochii.

Omul mi-a luat epiderma.
Epiderma mea era o hartă.
Toate epidermele sunt hărți.
Și hărțile au fost epiderme.
Pe o bucată de piele se află harta oamenilor,
dar oamenii n-o pot citi.
Oamenii nu pot citi oameni.

(poem scris de Sara, mai 2016)

 

NICHITA, desenatorul

În căutările mele am dat peste acest articol: Artists Share “Before and After” Evolution of Their Drawing Skills with Years of Practice. Nichita (8 ani) a rămas impresionat de conținutul lui. S-a pus pe lucru mai serios decât până acum. Progresul e vizibil și la el. Iată cele mai recente lucrări, februarie-martie 2016.

nichita-maestrul-artificiilor
Nichita„Maestrul artificiilor”

nichita-fuji-large
nichita-fuji-detailNichita„Fuji”

nichita-lumea-tatalui-meu
Nichita„Lumea tatălui meu”

nichita-baiatul-detectiv-large
nichita-baiatul-detectiv-detail
Nichita – „Băiatul detectiv”

nichita-portretul-tatalui-meu-large nichita-portretul-tatlui-meu-detail
Nichita„Portretul tatălui meu”

Amintiri vesele (5)

Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte

Bartolomeu-Anania-la-manastirea-Sihastria
[Părintele Bartolomeu predicând la Mănăstirea Sihăstria. Fotografie inedită © ioan gînscă]

 

Nu este un merit să trăieşti mult, cel mult dacă ai ambiţia să te înscrii cumva în seria recordurilor. Important este să trăieşti cu folos, iar pentru aceasta trebuie să ai şi o educaţie de la părinţi, pe care eu am avut-o. De aceea, în ziua mea de naştere, mă rog întâi cu rugăciunea intimă de dimineaţă pentru părinţii mei care mi-au dat viaţă, dar nu numai viaţă, că aceasta încă n-ar fi mare lucru, dar pentru că mi-au dat o educaţie.

De la tatăl meu, care era un om plin de înţelepciune, am învăţat ca niciodată să nu iau nimic în tragic, iar de la mama mea, care era un tezaur de folclor, am învăţat credinţa în Dumnezeu, teama şi iubirea faţă de El, respectul faţă de propria mea demnitate, munca şi respectul faţă de demnitatea altora. Mama mea ne spunea nouă, copiilor, cu precădere un proverb pe care-l moştenise şi ea de la înaintaşii ei: Decât să întind în unt şi să mă uit în pământ, mai bine să întind în sare şi să mă uit la soare.

Dacă m-ar întreba cineva „Ce-ai învăţat de la mama dumitale?”, i-aş răspunde: Asta am învăţat: să mă uit la soare. Şi dacă Dumnezeu va hărăzi această lumină şi dincolo de mormânt, voi fi într-adevăr fericit.

Mitropolitul BARTOLOMEU

Bartolomeu Anania, pe numele de mirean Valeriu Anania (n. 18 martie 1921, comuna Glăvile, județul Vâlcea – d. 31 ianuarie 2011, Cluj-Napoca)

Un retour aux sources du cinématographe

maesta-la-passion-du-christ

 

Am tot văzut filme din 2015, cum am tot văzut și top 10-uri cu reușitele anului trecut, dar despre Maestà – La Passion du Christ, realizat de Andy Guérif, am aflat doar azi. Nu de la noi, nici nu mă așteptam, ci din „Connaissance des Arts”, cel mai recent număr, unde citesc curios și Les grandes expositions 2016.

După ce am fost foarte plăcut surprins de izbânzile directorilor Lech Majewski, cu The Mill and the Cross (2011) și Gustav Deutsch, cu Shirley: Visions of Reality (2013), care au tradus cu rafinament limbajul picturii în cel cinematografic, prezentarea din revista amintită și trailerul Maestà mă fac extrem de curios. Andy Guérif însuflețeste acum un altar poliptic celebru, de secol XIV, semnat de Duccio di Buoninsegna, pictor italian originar din Siena, Toscana.
 

maesta-la-passion-du-christ-2
 

Avec Maestà, la Passion du Christ, Andy Guérif ressuscite le chef-d’oeuvre de Duccio di Buoninsegna (1255 – 1318) en donnant vie à chacun de ses vingt-six panneaux. De l’Entrée dans Jérusalem au Chemin vers Emmaus, les acteurs défilent d’une scène à l’autre dans des cadres grandeur nature.
Tourné sur sept années, le film pousse l’exactitude à son paroxysme, allant jusqu’à reproduire les défauts de perspective en modifiant les angles des éléments de décor. Après un focus sur la crucifixion et une vue d’ensemble du polyptyque en mouvement, résultat d’un montage titanesque, c’est séquence par séquence que se reconstruit la Passion. Seul un vingt-sixième de l’écran se retrouve animé. Un effet saisissant qui amène le spectateur à poser son regard sur une image à la fois et à redécouvrir autrement l’oeuvre magistrale du Trecento italien.

Né en 1977, diplômé de l’École supérieure des beaux-arts d’Angers en 2001, Andy Guérif est un artiste, cinéaste et plasticien.

maesta-la-passion-du-christ-4[Maestà, photo de tournage © LE COURRIER DE L’OUEST]