Archive for the Category Touching

 
 

Cu toții ne simțim uneori invizibili…

Am călătorit împreună cu Sara și Nik aproape un an până să ne mai placă o carte ca cea a lui Luis SepúlvedaPovestea unei pescărușe și a motanului care a învățat-o să zboare. Pe cea de-acum am citit-o toți trei, zilele acestea, în hamace, în pauzele de badminton și e o carte despre puterea prieteniei și a imaginației: Confesiunile unui prieten imaginar. Memoriile lui Jacques Papier – de Michelle Cuevas (Editura Arthur, 2016).
Credeți-ne, nici nu vă puteți imagina ce vă așteaptă!

confesiunile-unui-prieten-imaginar-memoriile-lui-jacques-papier

Uneori e bine să fii înconjurat de semenii tăi. (…) Chiar și frunzele moarte se cuibăresc împreună sub covorul de zăpadă în timpul iernii. Chiar și particulele de întuneric se îngrămădesc una într-alta în zori și se ascund prin colțuri și prin adâncul sertarelor.

Am rămâne mască în fața oricui dacă i-am vedea acele părți din suflet pe care nimeni altcineva n-are ocazie să le vadă. Dacă l-am putea privi în timp ce inventează cântecele sau se strâmbă în fața oglinzii; dacă i-am vedea bătând palma cu o frunză din copac sau oprindu-se să privească un viermișor verde care atârnă în aer pe un fir invizibil, sau dacă ne-am da seama că este cu adevărat diferit sau singur și că plânge uneori noaptea. Dacă ne-am vedea, dacă ne-am vedea într-adevăr unii pe alții, n-am putea să nu credem că oricare și fiecare dintre noi este minunat. (…)

Dar ce am eu special? m-am întrebat. Presupun că nu poți să-ți dai întotdeauna seama de lucrurile astea de unul singur. Poate pentru că ești prea aproape, ca o floare care se uită în jos și crede că e doar o tulpină. Cred că cel mai important este să crezi că ești special. Și că oamenii apropiați văd asta în mult mai multe feluri decât ți-ai putea imagina tu vreodată.

Imaginar sau nu, sunt invizibil doar dacă mă simt invizibil.

X și 0

Pe epidermă
cineva joacă x și zero.
Nimeni nu știe sa joace x si zero.
Doar omul meu invizibil.
Cînd vine nu-l aud.
Ochii erau atenți in zborul care nu-mi depășea fruntea.
Ochii își închid ochii.

Omul mi-a luat epiderma.
Epiderma mea era o hartă.
Toate epidermele sunt hărți.
Și hărțile au fost epiderme.
Pe o bucată de piele se află harta oamenilor,
dar oamenii n-o pot citi.
Oamenii nu pot citi oameni.

(poem scris de Sara, mai 2016)

 

NICHITA, desenatorul

În căutările mele am dat peste acest articol: Artists Share “Before and After” Evolution of Their Drawing Skills with Years of Practice. Nichita (8 ani) a rămas impresionat de conținutul lui. S-a pus pe lucru mai serios decât până acum. Progresul e vizibil și la el. Iată cele mai recente lucrări, februarie-martie 2016.

nichita-maestrul-artificiilor
Nichita„Maestrul artificiilor”

nichita-fuji-large
nichita-fuji-detailNichita„Fuji”

nichita-lumea-tatalui-meu
Nichita„Lumea tatălui meu”

nichita-baiatul-detectiv-large
nichita-baiatul-detectiv-detail
Nichita – „Băiatul detectiv”

nichita-portretul-tatalui-meu-large nichita-portretul-tatlui-meu-detail
Nichita„Portretul tatălui meu”

Amintiri vesele (5)

Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte

Bartolomeu-Anania-la-manastirea-Sihastria
[Părintele Bartolomeu predicând la Mănăstirea Sihăstria. Fotografie inedită © ioan gînscă]

 

Nu este un merit să trăieşti mult, cel mult dacă ai ambiţia să te înscrii cumva în seria recordurilor. Important este să trăieşti cu folos, iar pentru aceasta trebuie să ai şi o educaţie de la părinţi, pe care eu am avut-o. De aceea, în ziua mea de naştere, mă rog întâi cu rugăciunea intimă de dimineaţă pentru părinţii mei care mi-au dat viaţă, dar nu numai viaţă, că aceasta încă n-ar fi mare lucru, dar pentru că mi-au dat o educaţie.

De la tatăl meu, care era un om plin de înţelepciune, am învăţat ca niciodată să nu iau nimic în tragic, iar de la mama mea, care era un tezaur de folclor, am învăţat credinţa în Dumnezeu, teama şi iubirea faţă de El, respectul faţă de propria mea demnitate, munca şi respectul faţă de demnitatea altora. Mama mea ne spunea nouă, copiilor, cu precădere un proverb pe care-l moştenise şi ea de la înaintaşii ei: Decât să întind în unt şi să mă uit în pământ, mai bine să întind în sare şi să mă uit la soare.

Dacă m-ar întreba cineva „Ce-ai învăţat de la mama dumitale?”, i-aş răspunde: Asta am învăţat: să mă uit la soare. Şi dacă Dumnezeu va hărăzi această lumină şi dincolo de mormânt, voi fi într-adevăr fericit.

Mitropolitul BARTOLOMEU

Bartolomeu Anania, pe numele de mirean Valeriu Anania (n. 18 martie 1921, comuna Glăvile, județul Vâlcea – d. 31 ianuarie 2011, Cluj-Napoca)

Un retour aux sources du cinématographe

maesta-la-passion-du-christ

 

Am tot văzut filme din 2015, cum am tot văzut și top 10-uri cu reușitele anului trecut, dar despre Maestà – La Passion du Christ, realizat de Andy Guérif, am aflat doar azi. Nu de la noi, nici nu mă așteptam, ci din „Connaissance des Arts”, cel mai recent număr, unde citesc curios și Les grandes expositions 2016.

După ce am fost foarte plăcut surprins de izbânzile directorilor Lech Majewski, cu The Mill and the Cross (2011) și Gustav Deutsch, cu Shirley: Visions of Reality (2013), care au tradus cu rafinament limbajul picturii în cel cinematografic, prezentarea din revista amintită și trailerul Maestà mă fac extrem de curios. Andy Guérif însuflețeste acum un altar poliptic celebru, de secol XIV, semnat de Duccio di Buoninsegna, pictor italian originar din Siena, Toscana.
 

maesta-la-passion-du-christ-2
 

Avec Maestà, la Passion du Christ, Andy Guérif ressuscite le chef-d’oeuvre de Duccio di Buoninsegna (1255 – 1318) en donnant vie à chacun de ses vingt-six panneaux. De l’Entrée dans Jérusalem au Chemin vers Emmaus, les acteurs défilent d’une scène à l’autre dans des cadres grandeur nature.
Tourné sur sept années, le film pousse l’exactitude à son paroxysme, allant jusqu’à reproduire les défauts de perspective en modifiant les angles des éléments de décor. Après un focus sur la crucifixion et une vue d’ensemble du polyptyque en mouvement, résultat d’un montage titanesque, c’est séquence par séquence que se reconstruit la Passion. Seul un vingt-sixième de l’écran se retrouve animé. Un effet saisissant qui amène le spectateur à poser son regard sur une image à la fois et à redécouvrir autrement l’oeuvre magistrale du Trecento italien.

Né en 1977, diplômé de l’École supérieure des beaux-arts d’Angers en 2001, Andy Guérif est un artiste, cinéaste et plasticien.

maesta-la-passion-du-christ-4[Maestà, photo de tournage © LE COURRIER DE L’OUEST]

Părintele Teofil – COLINDE

Amintiri vesele (4)

 

Gustul de viață

Inspirat de poemele lui Marius Iordăchioaia, am realizat împreună cu elevii clasei a 8-a (Școala Gimnazială Elf) acest poem meditație intitulat „Gustul de viață”:

De ceva vreme…

Familia nu mai are gust de familie
și trecem peste asta…

Copilăria nu mai are gust de copilărie
și trecem peste asta…

Prietenia nu mai are gust de prietenie
și trecem peste asta…

Cultura nu mai are gust de cultură
și trecem peste asta…

Iar acum, de Crăciun,

Zăpada nu mai are gust de zăpadă
și trecem peste asta…

Bradul nu mai are gust de brad
și trecem peste asta…

Colinda nu mai are gust de colindă
și trecem peste asta.

Cozonacul nu mai are gust de cozonac
și trecem peste asta…

Dacă iarna asta ar ninge cu lumină,
ar fi viscole de bucurie
și viața și-ar putea recăpăta…
gustul de viață.

Dumnezeu nu te întreabă de Crăciun …

Niște meditații, numai bune pentru seara de Crăciun, realizate de elevii mei din clasele a 5-a și a 6-a de la Școala Gimnazială Elf. Să luăm aminte!

Dumnezeu nu te întreabă unde vei petrece Crăciunul, dar te întreabă dacă ai fost de Crăciun la biserică. (Teodora Pop, clasa a 5-a)

Dumnezeu nu te întreabă câte cărți ai citit, dar te întreabă dacă ai citit Biblia. (Teodora Pop, clasa a 5-a)

Dumnezeu nu te întreabă cât stai la serviciu, dar te întreabă cât ai stat împreună cu copilul tău. (anonim, clasa a 5-a)

Dumnezeu nu te întreabă de ce nu ai ajuns o stea, dar te întreabă dacă ți-ai înălțat copilul ca să pună steaua în vârful bradului. (Alin Suciu, clasa a 5-a)

Dumnezeu nu te întreabă dacă le-ai luat un cadou scump copiilor tăi, dar te întreabă dacă copiii tăi se bucură de prezența ta. (Iris Ostroveanu, clasa a 5-a)

Dumnezeu nu te întreabă câte note mari ai, dar te întreabă dacă notele mari le-ai obținut corect. (Szekely Alessia, clasa a 5-a)

Dumnezeu nu te întreabă dacă ai pus podoabe de Crăciun prin casă, dar te întreabă dacă ai împodobit inima vreunei persoane dragi. (Ilinca Frățilă, clasa a  5-a)

Dumnezeu nu te întreabă de ce ești fericit, dar te întreabă dacă cei din jurul tău sunt fericiți împreună cu tine. (Pop Alexandru, clasa a 5-a)

Dumnezeu nu te întreabă câte cadouri ai primit, dar te întreabă câte cadouri ai dăruit. (Mateo Smereciuc, clasa a 5-a)

Dumnezeu nu te întreabă câte globuri ai pus pe brad, dar te întreabă câte persoane dragi ai avut în suflet când le-ai pus. (Almira Moldovan, clasa a 5-a)

Dumnezeu nu te întreabă câți bani ai cheltuit pentru jocurile de pe telefon, dar te întreabă dacă ai cheltuit tot atâția bani pentru săraci. (Cuc Rareș, clasa a 6-a)

Dumnezeu nu te întreabă câte telefoane ai, dar te întreabă cui i-ai acordat mai mult timp: Lui, sau telefonului? (Mureșan Ema, clasa a 6-a)

Dumnezeu nu te întreabă câte concursuri ai pierdut, dar te întreabă câte concursuri ai câștigat după cele pierdute. (Mureșan Ema, clasa a 6-a)

Dumnezeu nu te întreabă dacă ai avut încredere în cineva, dar te întreabă dacă cineva a avut încredere în tine. (Nicule Elena, clasa a 6-a)

Dumnezeu nu te întreabă ce face celălalt, dar te întreabă ce faci tu. (Costin Lisa, clasa a 6-a)

Dumnezeu nu te întreabă dacă îți iubești aproapele, dar te întreabă dacă el observă acest lucru. (Costin Lisa, clasa a 6-a)

Dumnezeu nu te întreabă câte greșeli ai făcut, dar te întreabă dacă ai învățat ceva din ele. (Costin Lisa, clasa a 6-a)

Dumnezeu nu te întreabă cât de bogat ești, dar te întreabă dacă banii te fac mai fericit. (Leonte Briana, clasa a 6-a)

Dumnezeu nu te întreabă dacă ai o slujbă bine plătită, dar te întreabă dacă îți place ceea ce faci. (Leonte Briana, clasa a 6-a)

Dumnezeu nu te întreabă nu te întreabă dacă ești obosit, dar te întreabă dacă ceea ce te-a făcut obosit te-a făcut și fericit. (Câmpean Ana, clasa a 6-a)

Dumnezeu nu te întreabă câți bani ai, dar te întreabă cum îi cheltuiești. (Crișan Alex, clasa a 6-a)

Dumnezeu nu te întreabă de câte ori te-ai certat cu cineva, dar te întreabă de câte ori l-ai iertat. (anonim, clasa a 6-a )

Dumnezeu nu te întreabă dacă vezi bine cu ochii, dar te întreabă dacă vezi bine cu inima. (Hăpăianu Dragoș, clasa a 6-a)

Dumnezeu nu te întreabă cât timp ți-ai petrecut cu cel mai bun prieten, dar te întreabă câți oameni ai dat uitării. (Georoceanu Mircea, clasa a 6-a)

Dumnezeu nu te întreabă cât de bine te înțelegi cu colegii de servici, dar te întreabă de câte ori ai râs împreună cu familia. (Georoceanu Mircea, clasa a 6-a)

Dumnezeu nu te întreabă cât de mult lucrezi, dar te întreabă ce rezultate ai. (Lupșan Ștefan, clasa a 5-a)

Dumnezeu nu te întreabă cum sunt cei din jurul tău, dar te întreabă cum ești tu. (Lupșan Ștefan, clasa a 5-a)