Archive for the Category Mărturisiri

 
 

Ludmila Frătescu – Șipote

Ludmila Frătescu – Șipote
Expoziție de grafică, pictură și textile
29 mai – 20 iunie 2015
Vernisaj: Vineri, 29 mai, 18.00
Librăria Grace’s Home
Str. Samuil Micu nr. 1A
Cluj-Napoca

Ludmila-Fratescu-Sipote

 

Cum foarte adesea rostirile în public îmi sunt deshidratate și cum m-am cam săturat de vernisajele cu mâinile pe piept și privirea în tavan, m-am decis ca la astfel de ocazii să le citesc celor prezenți o poveste. Aprecierile critice nu interesează sau sunt considerate măgulitoare și, cel mai adesea, se uită imediat. În schimb o poveste nu se uită și chiar e recitită cu plăcere, ești întrebat despre ea unde e de găsit, etc. De data asta am citit Izbăvirea lui Wang-Fo (Marguerite Yourcenar – Povestiri orientale, Editura Humanitas, traducere Petru Creția). Asta și pentru ca să se întrebe fiecare dacă sunt pregătiți „să se piardă înlăuntrul unui tablou”.

După vernisaj, tot fotografiind în stânga și-n dreapta, m-am întrebat: Cum e mai bine să fii? Ca piatra, care reține pe termen lung toate impresiile primite? Ca apa, care nu reține nimic? Sau ca nisipul, care reține orice urmă, dar o pierde foarte repede? Răspunsul pe care l-am găsit în expoziția Ludmilei este: ca apa. A oglindi totul. A nu te lasa confiscat de nimic. A avea o direcție. A ști încotro curgi. A ajunge izvor de apă săltătoare întru viaţa veşnică.

De ce nu ne fluieră nimeni?

În trenul de dimineață se aude vocea unei fetițe:
– Tati, tati! De ce nenea ăla cu chipiu a fluierat?
– Pentru că a pornit trenul, îi răspunde tatăl.
– Dar nouă, când ne pornim mașina dimineața, de ce nu ne fluieră nimeni?

În tot acest timp:
- pe scaunul din față un tânăr mănâncă Bake Rolls-uri cu usturoi;
- pe scaunul din spate cineva sparge în dinți semințe de floarea soarelui;
- pe scaunul din stânga o domnișoară își taie unghiile de la mâini cu o unghieră uriașă, destinată unghiilor de la picioare. Materialul cornos e colectat pe fusta roșie, iar de acolo e aruncat pe jos;
- peste toate plutește un miros plăcut de portocală proaspăt desfăcută;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;
- Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, Υἱέ τοῦ Θεοῦ, ἐλέησόν με;

Ești ceea ce mănânci!

Mă întorc de la cumpărături. Pe ușa de la intrare, în locul obișnuit, o nouă listă. Oare ce a uitat soția să îmi spună să cumpăr? Citesc:
- Platon
- miere
- cârnaț

Evident, combinația mă distrează, dar și mă nedumerește. Cu sprânceana stângă bine arcuită, întreb. Aflu că lista nu e pentru mine (e pentru socrul meu). Zâmbesc.

Sprânceana se arcuiește din nou. Oare unde am mai întâlnit eu un „triolet” la fel de surprinzător? Știu, îmi amintesc bine. Pe una din băncile faculății de teologie erau scrijelite următoarele nume: Michael Jackson, Origen și Zorro!

Din însemnările unui nikonar de cartier

Un prieten adevărat – m-am convins de atâtea ori –, nu se supără când îi propui să-i înlocuiești tablourile (de o calitate îndoielnică), pe care le ține de ani de zile pe pereți, cu altele nebăgate în seamă de el, dosite după mobilă, pentru motivul că sunt făcute de copii și sunt „prea” naive.

Mă simt mai aproape de pictura unui copil decât de icoana „perfectă” realizată de un absolvent de Teologie, așa cum mă simt mai aproape de un ateu cult și cu bun simț decât de un credincios tipicar și insensibil.

Dor de Costel

Am descoperit azi, în arhiva mea, această fotografie frumoasă în care eu (în stânga) și Costel (în dreapta) ne odihneam în pridvorul bisericii de lemn din Bucea. Era, cred, prin 1996. Îmi plăcea tare mult să cercetez și să fotografiez astfel de biserici, iar Costel avea multă răbdare cu mine.

biserica de lemn din bucea

Picturi după filme / Filme după picturi

Picturi după filme? Da. Se știe că există. După filme, după fotografii… Pictura contemporană este, în general,  foarte influențată de … ecran.

Filme după picturi? Da. Nu se prea știe că există. Și e păcat, pentru că rezultatele pot fi spectaculoase, cel puțin din punct de vedere estetic. Vă propun două „modelaje” foarte picturale, ca să vă convingeți.

 

THE MILL AND THE CROSS (2011)
Director: Lech Majewski
92 min – Drama | History – 18 March 2011 (Poland)

The Mill and the Cross e o coproducție polonezo-suedeză fascinantă. Regizorul Lech Majewski însuflețește tabloul Calvarul, realizat de Pieter Bruegel cel Bătrân (c. 1525-1569) în 1564, traducând limbajul picturii în cel cinematografic cu inspiraţia și talentul unui artist școlit îndelung în atelierele marilor maeștri din evul mediu.

 

 

SHIRLEY: VISIONS OF REALITY (2013)
Director: Gustav Deutsch
92 min – 26 December 2013 (South Korea)

Shirley: Visions of Reality este o pictură vie, o încântare atât pentru iubitorii artelor plastice, cât și pentru cinefili.
Un număr de 13 lucrări ale pictorului american Edward Hopper (1882-1967) prind viață pentru a spune povestea unei femei care nu poate să se identifice cu modelul tradițional de soție, care nu acceptă realitatea Marii Crize Economice a celui de-al Doilea Război Mondial, care nu …
Eclerajul și cromatica te amuțesc!

 

Muzee cu program de supermarket?

La sfârșitul lunii iulie am descoperit, în Budapesta, Hungarian House of Photography. Super locație! Am rămas surprins că instituția era deschisă publicului 7 zile pe săptămână! Uaaau! Cică e o tendință generală ca instituțiile muzeale să aibă acest program.
Ministerul Culturii din Franța a declarat, tot pe la sfârșitul lunii iulie, că va lua în considerare posibilitatea de a deschide șapte zile pe săptămână mari muzee, cum ar fi Louvre, Orsay și Versailles. Unul din scopurile declarate este creșterea veniturilor, pentru a compensa declinul de subvenții de la stat. (Ce nu facem pentru bani?!)
În 2013, numărul vizitatorilor din muzee a crescut. Louvre a primit 9,2 milioane de vizitatori, Palatul de la Versailles 7 milioane, iar Musée d’Orsay 3 milioane.
Ideea a fost preluată de la americani. MoMA din New York a renunțat la ziua liberă pentru a satisface numărul de vizitatori, care s-a dublat de la renovarea din 2004, de la 1,5 la 3 milioane de vizitatori pe an. Chiar și Londra și-a deschis toate colecțiile sale majore publicului, șapte zile pe săptămână. Prado din Madrid face la fel, încă din 2011.
Ei bine, cred că nu tot ce vine de la americani trebuie musai preluat imediat. Pe termen lung, măsura se va lăsa cu cântec. Patrimoniul va avea de suferit. Cercetarea la fel. Alergătura asta după bani nu sună prea cool! În munca de curator am învățat că muzeul este un organism viu care trebuie și să respire, și să se odihnească. „Somnul de frumusețe” este esențial.

O menajeră pictoriță și o dădacă fotograf

În vara aceasta am făcut cunoștință cu Séraphine de Senlis (1864-1942) – o simplă femeie care şi-a câştigat existenţa din menaj şi alte slujbe plătite simbolic – și Vivian Maier (1926-2009) – o dădacă singuratică, săracă, fără studii, care a îngrijit copiii altor familii –, două artiste despre existența cărora nu știam nimic până nu am văzut filmele dedicate lor. Așa mi s-a întâmplat și cu Frida Kahlo în 2003 (Director: Julie Taymor). Nu îmi pare rău că lucrurile s-au petrecut așa, întrucât filmele sunt bune și te îndeamnă să mergi mai departe, să citești, să vezi expoziții …
După vizionarea lor mulți își vor aminti acest adevăr: Dacă Dumnezeu dorește să se împlinească un lucru – în cazul celor două artiste speciale, descoperirea și promovarea lor –, toată făptura va ajuta să se împlinească acel lucru!

Séraphine (2008)
125 min – Biography | Drama – 1 October 2008 (France)
Director: Martin Provost
Seraphine de Senlis

 

Finding Vivian Maier (2013)
83 min – Documentary | Biography | Mystery – 17 April 2014 (Italy)
Directors: John Maloof, Charlie Siskel
Finding Vivian Maier

31 iulie, pomenirea lui Saint-Exupéry

Astăzi se împlinesc 70 de ani de la dispariția lui Antoine de Saint-Exupéry.
La 31 iulie 1944, autorul Micului Prinț a dispărut fără urmă. Trupul său nu a fost niciodată găsit. Ani de zile nimeni nu a știut unde s-a prăbușit avionul său.

Le Figaro

Revista Le Figaro din 18-19 iulie 2014 aduce lămuriri în ceea ce privește dispariția lui Antoine de Saint-Exupéry. Fotografiile care ilustrează articolul sunt excepționale. În amintirea lui Antoine de Saint-Exupéry, manufactura de ceasuri IWC a închiriat una din ultimele P-38 Lightning navigabile, exact același dispozitiv cu care scriitorul a zburat în ultima sa misiune de război. Articolul lămuritor este semnat de Cyril Hofstein. Fotografii: Thomas Coisque

Înaintea rămășișelor aparatului Lightning P-38 pilotat de Saint-Exupéry, scafandrul și arheologul Luc Vanrell examinează, în luna mai 2000, unul din turbocompresoarele dispozitivului. O piesă importantă care, după o muncă atentă, a ajutat la procesul de autentificarea oficială a epavei. Resturile avionului au fost împrăștiate în Mediterana, la peste 70 de metri adâncime în zona Marsiliei.

După ce vestea descoperirii epavei avionului marelui scriitor a ajuns la toate agenţiile de presă, Horst Rippert, un veteran din cel de-al doilea Război Mondial şi fost pilot de interceptare şi vânătoare în cadrul celebrei Luftwaffe, a declarat că el este cel care a doborât avionul lui Saint-Exupéry. Aflăm cu surpindere că în acele vremuri se număra printre tinerii care citeau cu aviditate cărţile lui Saint-Exupéry. Dacă ar fi ştiut cine pilota avionul de recunoaştere, sub nicio formă nu ar fi deschis focul asupra avionului scriitorului. Evidenţele militare din acea zi, precum şi interviurile ulterioare cu alţi piloţi supravieţuitori din Luftwaffe, pun sub semnul întrebării declaraţiile lui Rippert. În anul 2003, o echipă de scafandri a reuşit să aducă la suprafaţă resturile avionului lui Saint-Exupéry. Examinările detaliate au confirmat identitatea avionului după numărul şi seria sa. Examinatorii nu au găsit urme de gloanţe pe fuselajul acestuia. Scafandrul Luc Vanrell are propria sa ipoteză, conform căreia Antoine de Saint-Exupéry s-ar fi prăbuşit intenţionat cu avionul în Mediterana. Câteva rânduri dintr-o scrisoare adresată de Antoine de Saint-Exupéry lui Pierre Dalloz, cu puțin timp înainte de 31 iulie 1944, sunt folosite ca argument în susținerea acestei ipoteze: Si je suis descendu, je ne regretterai absolument rien. La termitière future m’épouvante. Etje hais leur vertu de robots. Moi, j’étais fait pour être jardinier.
Cu toate aceste descoperiri, adevărata cauză a morţii scriitorului pilot rămâne în continuare o taină.

Sursă text și imagini:
Le Figaro,18-19 iulie 2014

Un text părăsit…

Tatița, bunicul scriitor al Sarei, are o colecție întreagă de texte pe care Sara le-a așternut pe hârtie cât timp a stat în vacanțe la Alba Iulia. Despre textul de mai jos, Sara mi-a spus că e un „text părăsit”, că nu a mai vrut să îl continue… Ei nu i se pare „așa de bun” și se uită mirată la mine cât de încântat sunt!

SECRETUL
Cum nu se știe nimic despre nimic nimicul a rămas nimic. Nimeni nu s-a gândit ce să însemne cuvântul nimic. Nimeni nu știe cu ce să înlocuiască ceea ce e egal cu nimic. Pentru ei nimicul înseamnă nimic. Dar ce este acel nimic? Ce e nimicul? Nu există cuvântul nimic dacă el înseamnă nimic. Poate că nimicul e o stea invizibilă care pe viitor va fi o comoară. În spațiu am văzut o stea care strălucea. Ea avea o ușă prin care am intrat. Am văzut ceva mic ceva mic mic și mov. Semăna cu o bomboană. Așa că am mâncat-o. Am mai zărit și o carte veche și prăfuită care era goală. În ea era un singur cuvânt special.