De văzut!

„Îngeri, pietre, ape”
2 – 20 octombrie 2014
Expoziție semnată de Andrada Damian și Angela Hanc
Galeria de Artă Delta, str. Mihai Eminescu nr. 2, Arad

ingeri.pietre.ape-web

 

Expoziţia „Îngeri, pietre, ape”, organizată sub egida Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Arad şi cu sprijinul Primăriei Municipiului Arad, se desfăşoară în perioada 2 – 20 octombrie 2014 la Galeria Naţională de Artă Delta. Realizată de artistele arădene Andrada Damian şi Angela Hanc, expoziția cuprinde lucrări de pictură în ulei pe pânză şi fotografie argentică (clasică) cu intervenţii picturale.

Evenimentul îşi propune evidenţierea unor alternative stilistice distincte în peisajul artistic contemporan, care urmăresc „iconicizarea” spaţiului concret prin mijloace tehnice cvasi-tradiţionale. În altă ordine de idei, proiectul celor două artiste, situat sub semnul „angoasei meşteşugului pierdut”, e un demers de reconstituire a unor elemente de forţă din matricea artistică şi spirituală creştin ortodoxă.

Angela Hanc – Ceruri

ANGELA HANC
CERURI
Expoziție de pictură
Galeria 28 Timișoara, str. Brâncoveanu 28
15 decembrie 2012 – 15 ianuarie 2013
Vernisaj 15 decembrie 2012, ora 18.00

 


Angela merge mai departe

Până la expoziția Angelei Hanc (ICONOGRAFII, Muzeul de Artă Arad, 3-30 octombrie 2012) nu cred că am văzut o expoziție cu icoane recente care să se compare cu cele mai bune expoziții de pictură contemporană. Adevărul este că din zecile de expoziții cu icoane recente pe care le-am văzut în ultimii ani, doar câteva au meritat efortul. În plus, nu îmi amintesc să fi fost la o expoziție personală a unui unui iconar contemporan care să fie găzduită și girată de un muzeu de artă.

Cum s-a ajuns aici?
Din totala lipsă de înțelegere a icoanei și a meșteșugului ei, atât din partea pictorilor cât și din partea organizatorilor. Se uită (sau nu se știe) că legile iconografiei sunt legile vieții duhovnicești. În lumea icoanei intri, iar limbajul ei îl înveți prin pocăință și prin smerită închinare, nu doar prin observație și simplă educație artistică (Arhimandritul Vasilios). Nu poți deveni iconar doar aspirând să fii unul ori învățând tot ceea ce trebuie știut despre icoană. Pe de altă parte, trebuie renunțat și la ipostaza iconarului neșcolit, incult teologic, fără cunoștințe temeinice de desen și de culoare.

Când eram student la arte foarte mulți colegi, din dorința de-a fi băgați în seamă, se „aruncau” din prima la picassisme, uitând că până să ajungă la acel stil, Picasso știa să deseneze perfect corpul uman. Cam la fel se întâmplă și cu icoana de azi, mulți, prea mulți doresc să imite un Rubliov sau un alt iconar din vechime, uitând să împlinească buna rânduială de zi cu zi a acestora, cu nesfârșită trudă, cu nesfârșită cumințenie, cu nesfârșită mânuire a penelului și cu o groază de foi cu desene și schițe.

De aceea sunt astăzi atât de multe expoziții modeste și atât de puține expoziții remarcabile, proiectate din timp și cu dăruire, cum este cea de la Arad.

Este foarte adevărat și frumos când se spune despre expoziții că sunt popasuri la marginea drumului, ca să putem merge mai departe. Da, Angela merge mai departe, pentru că ea a învățat cum se intră în lumea icoanei și a înțeles că execuția rece și exactă nu este artă! Expoziția ICONOGRAFII, o foarte izbutită lecție de concentrare și compoziție, este o dovadă în acest sens.

Nu uita bucuria

 

Icoana este o carte deschisă a Împărăției. În ea este tot și pentru toți. Trebuie doar să știi să o citești, așa cum trebuie să știi să o scrii. Încet, cu răbdare, cu evlavie, dar și cu bucurie. Dacă se întâmplă așa, cititorul și scriitorul ei vor putea rosti cu toată inima cuvintele: „Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; umplea-mă-vei de veselie cu faţa Ta, şi la dreapta Ta de frumuseţi veşnice mă vei sătura” (Psalmul 15, 11).
Când însă nu mai ştim să recunoaștem și să înţelegem această carte, vom fi incapabili să pătrundem sensul lumii şi al propriei persoane, simţindu-ne triști și rătăciți într-o lume în care, deși Dumnezeu este pretudindeni, nu mai știm comunica cu El.
Așadar, oamenii trebuie să aibă cărți, ca să aibă bucurie! Pentru că, spunea Părintele Teofil Părăian, „cine nu are pace şi nu are bucurie în suflet, să ştie că nu are nici Împărăţia lui Dumnezeu în suflet”!

Cum este și firesc, există cărți pe care, de la prima întâlnire, le simți apropiate. Pentru mine, cele ale iconografului Angela Hanc sunt din această categorie. Dacă privesc în ele, mă desfată îndelung, mă hrănesc fără să mă satur, știind că ceea ce mă hrănește acum nu va lipsi vreodată și că Cel ce mă hrănește acum nu va trece niciodată (Arhimadritul Vasilios).
Așa se întâmplă cu orice carte bună, scrisă cu iubire și har: ea nu îți oferă doar un divertisment artistic, ci oferă viață și sfințire, te ajută să privești în tine însuți și îți dăruiește prietenia celui zugrăvit în ea.
Să ne deprindem să citim încet, cu răbdare, cu evlavie și cu bucurie.

preot Ioan Gînscă

[text cuprins în catalogul expoziției ICONOGRAFII - Angela Hanc, Muzeul de Artă Arad, 3-30 octombrie 2012]