Horea Paștina – Ascult și privesc

În vara asta am descoperit în biblioteca unei prietene pictorițe din Alba Iulia o carte (lucrare de doctorat) excepțională: Horea Paștina – Ascult și privesc, Editura Reîntregirea, Alba Iulia 2010. O recomand tuturor artiștilor, mai ales acelora care sunt atrași de jugul unei teze de doctorat. Dar, atenție: „Cine va citi această lucrare fără a avea nici cea mai mică idee despre autor, va fi, inevitabil, contrariat, perplex, tulburat în habitudinile lui mentale” (Andrei Pleșu).

 

Pictura este o limbă veche.
De ce să vorbești, când poți desena, când poți să pictezi, spune pictorul.

Lucrul, lucrarea, desenul de zi cu zi, este cel mai bun doctorat.

Nu știu engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă, rusă, dar mă bucur de cei care știu; cu româna nu mă prea descurc; limbă veche, limba picturii o folosesc.

Dacă nu ai doctoratul, ți se desface contractul de muncă.

Dacă nu ai doctoratul, nu poți să stai în școală. Dacă dai doctoratul, poți să stai în școală. Îmi dau doctoratul și nu vreau să stau. Vreau să lucrez. Paradoxul este că în școală trebuie să stai. Să stai locului. Să lucrezi. Cu lucrul trăiești. Îl trăiești.

Doctor pentru un pictor, ceva atipic. Doctoratul ar trebui să fie și el ceva atipic. Se cere o lucrare originală, științifică, și să aducă o noutate. Ceea ce cunosc este că nu sunt un om al scrisului, nu știu să vorbesc, nu știu să scriu. Mă bucur de cei care pot să facă aceste lucruri. Îmi folosesc.

Mai multe date despre Horea Paştina găsiţi aici.