Toamna este sezonul marilor expoziţii

Rembrandt and the Dutch Golden Age
31 Octombrie 2014 – 15 Februarie 2015
Museum of Fine Arts/Szépművészeti Múzeum,
1146 Budapest, Dózsa György út 41
In cooperation with the Nationalmuseum, Stockholm, the Rijksmuseum,
Amsterdam and the Kremer Collection

Rembrandt-and-the-Dutch-Golden-Age

 

Nițel frustrat că nu pot să merg la Londra pentru a vizita Rembrandt: The Late Works (15 October 2014 – 18 January 2015), deschisă la The National Gallery, mă gândesc acum la un weekend pentru Rembrandt, la Budapesta. Vă aduceți aminte, weekendul dedicat lui Caravaggio a fost foarte reușit, iar expoziția Caravaggio to Canaletto – The Glory of Italian Baroque and Rococo Painting (26 October 2013 – 16 February 2014) surprinzătoare!
Sunt emoționat și nerăbdător, am aflat că expoziția găzduită acum de Szépművészeti Múzeum cuprinde cele două picturi recunoscute ca fiind primul și ultimul autoportret al genialului Rembrandt! (Primul autoportret l-a pictat în 1625, când nu împlinise 20 de ani, continuând această tradiţie în tot cursul vieţii, până la moarte.)

Cei care s-au bucurat de evenimentul organizat în 2014 la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Rembrandt – Apogeul Artei Gravurii, au acum șansa să-i cunoască și paleta cromatică, să intre „în universul pâlpâind ca un tăciune” al singurului pictor care și-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenușa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis (Élie Faure).

Rembrandt-van-Rijn-Self-Portrait-1659-detail
[Rembrandt van Rijn - Autoportret, 1659, detaliu]

Rembrandt Harmenszoon van Rijn (15 iulie 1606, Leiden – 4 octombrie 1669, Amsterdam) a fost un pictor și gravor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru și pentru desenele și gravurile sale. A trăit în „vârsta de aur olandeză”, timp în care cultura, știința, comerțul și influența politică a Olandei au atins apogeul. Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri și peste 2000 desene.
Pictorul REMBRANDT VAN RIJN a fost căsătorit cu Saskia van Uylenburgh, verişoara negustorului de artă, din 1634. Prin căsătorie, Rembrandt a pătruns în cercurile marii burghezii din Amsterdam. Cei doi s-au stabilit într-un cartier din vecinătatea celui evreiesc, într-o zonă a oraşului Amsterdam pulsând de viaţă, ceea ce a influenţat paleta de culori a maestrului.
Soţii Rembrandt au fost extrem de afectaţi de moartea primilor trei copii ai lor. După ce în 1641 Saskia naşte un copil sănătos, starea ei se deteriorează. Se îmbolnăveşte de tuberculoză şi moare la 14 iunie 1642. Succesele sale în pictură sunt întunecate de moartea femeii iubite, pe care a eternizat-o de atâtea ori în tablourile sale.
Rămas văduv, Rembrandt se îndrăgosteşte de educatoarea pe care o angajează pentru fiul său, Titus, Hendrickje Stoffels. Cei doi trăiesc ca soţ şi soţie, dar nu se căsătoresc oficial. Justiţia ecleziastică îi acuză de imoralitate, creditorii îl urmăresc tot mai insistent, relaţiile artistului cu beneficiarii se deteriorează şi ele.
În 1656 REMBRANDT VAN RIJN este ruinat. Colecţia sa de artă este scoasă la licitaţie şi vândută, operele îi sunt împrăştiate, dar el îşi continuă munca de creaţie. Din această ultimă perioadă datează “Sindicii postăvarilor” (1662), o serie de autoportrete şi “Logodnica evreică” (1665). Hendickje moare în 1663, urmată, cinci ani mai târziu, de fiul lui Rembrandt, Titus.
REMBRANDT VAN RIJN se stinge din viaţă la 14 octombrie 1669 într-o casă mică din cartierul Rozengracht. Este înmormântat în Westerkerk, într-un mormânt nemarcat.

De curând, un portret realizat de Rembrandt a fost adjudecat pentru 22 de milioane de euro, la o licitaţie organizată la Londra de Casa Christie’s, acesta constituind un nou record mondial de preţ pentru artist.

 

Hungarian House of Photography

MAGNUM’s First
Expoziție de fotografie
27 mai – 24 August, 2014
Hungarian House of Photography
Budapesta, Nagymezõ utca 20
Luni-Duminică 11.00-19.00

Mai-Mano-House-1

 

În cea mai recentă călătorie la Budapesta am descoperit, din întâmplare!, o clădire fabuloasă – casa și atelierul fotografului curții regale, Mai Manó (1855-1917). Aflată pe Nagymezõ utca 20, ea găzduiește acum Hungarian House of Photography, o instituție creată în 1998 de Hungarian Foundation of Photography și MÚOSZ – Society of Hungarian Press Photographers.
În interior ne aștepta o surpriză uriașă despre care, la fel, nu știam nimic: expoziția de fotografie MAGNUM’s First (27 mai – 24 August, 2014). Povestea ei e incredibilă. Cei care aveți drum prin Budapesta e musai să o vedeți, mai ales că programul de vizită este de luni până duminică, între 11.00-19.00, așadar, cum nu se poate mai bine!

Mai-Mano-House-2

 

The story of the legendary crates

The original (vintage) prints came in six cases – they were shown at exhibitions in five Austrian cities, Innsbruck, Vienna, Bregenz, Graz and Linz between June 1955 and February 1956. The photographs were accompanied by two empty suitcases which stored them for more than 50 years in a cellar of the French Institute in Innsbruck.

Mai-Mano-House-3

 

The exhibition entitled THE FACE OF TIME showcases the photo reports made in different continents and regions by eight members of Magnum Photos – the first independent photo agency founded in 1947 after the proposal of Robert Capa with a joint intention by Henri Cartier-Bresson, George Rodger and David “Chim” Seymour. The black-and-white photographs of Werner Bischof, Henri Cartier-Bresson, Robert Capa, Ernst Haas, Erich Lessing, Jean Marquis, Inge Morath and Marc Riboud, mounted on fibreboard of different colours, take the observers from India through Egypt, Hungary, and Dalmatia to England, France and the Andes. There are coherent series and also individual pictures among them.

Magnum’s First is a very important exhibition as it allows us to gain insight into another activity of the agency, i.e. exhibiting works that are usually published by the press. This exhibition was the first stage in the process which proves that the individual activities, the unique way of seeing things and the exceptional talent of Magnum photographers also functions in a joint photographic vision about man and the world.

The first decade in the history of the photographic cooperative was marked by several tragedies. Two founding members were already dead at the time of the Austrian show: in 1954, Robert Capa stepped on a landmine in Indochina, while nine days earlier Werner Bischof lost his life in a car accident in the Andes. Therefore, the exhibition intended to prove that Magnum existed, aiming to confirm that it was able to carry on the legacy of its founding members and that the activities of the agency were of primary importance. Knowing the personality of the founders and due to their exceptional talent, one could already guess at that time how true this would be later on.

Sursă text: www.maimano.hu
Fotografii: ignus