Părintele Teofil – gândul pentru călugărie

Acum 60 de ani, în Duminica a II-a din Postul Mare (a Sfântului Grigorie Palama), Părintele Teofil Părăian (1929-2009) a luat hotărârea să se facă… „bătrân frumos” (cuvântul „călugăr” vine de la grecescul „kalos gheron” şi înseamnă „bătrân frumos”).

Ascultați o mărturie a Părintelui Teofil – 02:35 min.

 

Hotărârea pentru călugărie mi-a venit în felul următor: Era în Duminica a doua a Postului Mare din 1953. Mă găseam în biserică, la Utrenie. Tocmai se citea icosul Sfântului Grigorie Palama. Mie mi-a venit atunci în minte ideea că Biserica preţuieşte, mai presus de orice, stilul de viaţă monahală. Mi-am dat atunci seama că eu nu am nici o piedică pentru a realiza, pentru a trăi acest stil de viaţă şi m-am hotărât să pornesc pe calea călugăriei. Odată cu acest gând mi s-a umplut inima de o negrăită bucurie care m-a urmărit mai multă vreme. Am pornit deci la împlinirea celor de trebuinţă pentru a mă putea încadra într-o mănăstire. Preferam Sâmbăta.

Mitropolitul Nicolae Bălan, după cum mi-a spus el însuşi, aştepta această hotărâre aşa că totul a mers repede şi cu succes. La 1 aprilie 1953, în miercurea săptămânii celei mari, m-am prezentat la mănăstire, unde mă găsesc şi acum, după 48 de ani. În acelaşi an am fost tuns în monahism de către Mitropolitul Nicolae, în ziua de 15 august, la hramul mănăstirii.

Eu mai şi glumesc câteodată, că m-am aşezat la mănăstire odată cu păcălelile, că m-am dus la mănăstire la 1 aprilie. Acuma nu ştiu, cred că a fost o păcăleală cam lungă, că au trecut de atunci 48 de ani, dacă a fost o păcăleală… Păcăleala, dacă-i păcăleală, a ţinut 48 de ani până acuma şi să vedem cât va mai ţine. Că oamenii când le spun câţi ani am ei spun „mulţi înainte!”, şi eu zic: „mulţi îs în urmă!”.

[Fragment din cartea Arhimandritul TEOFIL PĂRĂIAN - Veniţi de luaţi bucurie - O sinteză a gîndirii Părintelui Teofil în 1270 de capete; Ediţie realizată de Pr. Ioan Gînscă, Editura Teognost, 2007, Cluj-Napoca]