De ce omoară Blaga un balaur?

Ieri am auzit că mai marii urbei ar fi fost gata-gata să aprobe o nouă statuie a lui Blaga. Propunerea a venit din partea Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, care prin președinta ei a sugerat Primăriei Cluj-Napoca să realizeze o statuie a poetului Lucian Blaga în alt stil față de cele existente (două la număr): citind pe o bancă din oraș.

Se zice că planurile s-au schimbat când un om luminat a rostit următoarea povestire:
Un tătic se plimbă cu băiețelul lui prin oraș. Ajunși în fața Bibliotecii Universitare, copilul întreabă: A’ cui e portretul ăsta? A’ lui Blaga, răspunde tatăl. Mai merg ce mai merg, trec prin fața teatrului și copilul întreabă din nou: Dar statuia domnului cu cartea în mână a cui e? A lui Blaga, răspunde tatăl. La întoarcerea spre casă, pe strada Kogălniceanu, în proximitatea statuii Sfântului Gheorghe, copilul mai are o întrebare: Tata, de ce omoară Blaga un balaur? 

Încotro?

Oare câți clujeni și-au amintit ieri (23 aprilie, în ziua de pomenire a Sfântului Gheorghe) că în orașul lor au o replică a primei statui ecvestre de for public realizată din bronz în perioada medievală (în anul 1373, de către meșterii clujeni Martin și Gheorghe) – Statuia Sfântului Gheorghe de pe strada Mihail Kogălniceanu?

Dacă treceți cumva pe-acolo, să căutați neapărat cu privirea și varianta contemporană a purtătorului de biruință, pictată de un street artist anonim pe o poartă ruginită. Descălecat și neînarmat, cu o aureolă imensă, pare a fi umbra firavă a viteazului de pe soclu. Priviți-l cu atenție. Are umerii și brațele nițel ridicate, de parcă ne-ar întreba: încotro?

(Cine are balauri și are nevoie de ajutor, să-l cheme, nu cred că va fi refuzat)


[Foto: ioan gînscă]