Crucerul din munți

Sus să avem inimile! Iar Teo a zis: nu numai inima, ci și familia, casa și atelierul. Totul. De aceea s-a așezat la munte. Cu 1000 de metri mai sus decât noi. Coboară doar când aduce la oraș crucile de binecuvântare pe care le sculptează în lemn împreună cu Ioana. Pentru a le dărui. Pentru a le expune. Pentru a le vinde.
Crucerii adevărați mănâncă pâine din cruci. Nu fac altceva. Doar cruci. Au mâinile curate și frumoase ca ale paraclisierilor din mănăstiri.
Câteodată Teo are ranița plină de cruci dalbe, iar când le ține pe palme e asemenea unui copil bucuros de fulgii de zăpadă presărați pe mănușile de lână.

Să ne ridicăm pentru o clipă vălul de pe ochi și să privim acest buchet de lemne înflorite.
Poeme în paltin, chiparos sau nuc.
Frumusețea lor nu pălește niciodată, strălucirea lor nu se stinge.
Binecuvântați cei ce le-au crescut în grădinile slavei.

Și cum a fost în expoziția cu cruci? În drum spre casă, cel întrebat răspunse:
Era ca și cum te-ai fi uitat în ochii lui Hristos.

[Expoziția crucerilor Ioana și Teo Bindea, „De la meștesug la mărturisire”, este deschisă în Librăria Predania din București, Str. Vulturilor nr. 8, în perioada 14-22 septembrie 2013]