Eugen Patachi, o cruce imensă

 

Pe 16 iunie 1940 s-a născut la Alba Iulia pictorul Eugen Patachi.
Am auzit pentru prima oară de domnia sa în 2009, când mi s-a încredințat organizarea unei expoziții retrospective și editarea, cu acest prilej, a unui album de artă. Tot atunci am aflat că Eugen Patachi murise cu un an în urmă. Soția lui, doamna Rodica Patachi, urma să ducă la bun sfârșit acest demers început de artist. Lucrând zile în șir împreună cu dânsa, pot spune că am atins adeseori crucea familiei, o crunce imensă, dureroasă, despre care se vorbea cu lacrimi în ochi. În 1988, la doar 20 de ani murise într-un accident tragic unicul lor fiu, Cristian Eugen Patachi, născut în aceiași zi și lună cu Eugen Patachi.
Cum aș putea uita această tragedie? Cum aș putea uita că Eugen Patachi a plecat din această viață înainte de a-și vedea expoziția retrospectivă pe simeze? Cum aș putea uita că mâinile mele au făcut ceea ce trebuiau sa facă mâinile regretatului pictor? Așa ceva nu se poate uita.

 

 

Albumul de artă din fotografia de mai sus, un mare şi preţios dar oferit nouă de Doamna Rodica Patachi, soţia artistului, cu prilejul Expoziţiei Retrospective Eugen Patachi organizată la Muzeul de Artă Cluj-Napoca, în perioada 25 iunie – 12 iulie 2009, a fost pentru mine, ca editor, designer și curator, poarta prin care am intrat în atelierul şi universul unui artist cu totul aparte. Nu ne-am întâlnit faţă către faţă niciodată – regret foarte mult faptul acesta – dar am învăţat de la Eugen Patachi câteva principii esenţiale pe care el însuşi le-a împlinit.
Să fim discreţi în suferinţă – avem parte de atâta bucurie câtă suferinţă putem îndura.
Să fim fiinţe vesele şi optimiste.
Să nu ne lăsăm biruiţi nici de ură, nici de dispreţ, nici de indiferenţă.
Să ne aducem aminte că puterea celor răi şi corupţi este efemeră.
Să lucrăm liniştiţi, să spunem ce avem de spus – în faţa frumosului au îngenuncheat şi marii tirani, spunea pe bună dreptate Ion Vlasiu (1908-1997).
Mă opresc aici cu această înşiruire, amintindu-vă că Eugen Patachi nu a realizat nici o lucrare utilă regimului comunist! A preferat să abordeze natura în pânzele sale, rostind prin culori, discret, dar răspicat: Vei găsi mai multe în păduri decât în cărţi; copacii şi florile te vor învăţa ceea ce nici un alt învăţător nu te poate învăţa.
Într-adevăr, marginile de sat, pădurile desfrunzite, grupurile de arbori, florile lui Eugen Patachi vorbesc. Depinde de fiecare dintre noi cât le ascultăm.


[Sălcii din Poieni, ulei pe pânză, 66 x 49 cm, nedatat]

 


[Scaieţi, ulei pe pânză, 49 x 43 cm, 1992]

 


[Lumină II, ulei pe carton, 29 x 29 cm, 2004]

 


[Poartă ferecată, ulei pe carton, 42 x 50 cm, 1993]

 

EUGEN PATACHI – scurtă biografie
Eugen Patachi s-a născut la 16 iunie 1940 în Alba Iulia.
Între anii 1962-1968 a urmat cursurile Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj cu profesorii: Petre Abrudan şi Aurel Ciupe.
Din 1961 până în 2007 participă la expoziţii colective, regionale, festive, bienale la Cluj-Napoca şi Bucureşti.
Din 1976 este prezent în tabăra de creaţie de la Lăzarea (Harghita) şi în 1995 la Nicula (Cluj).
Din 1979 participă la toate expoziţiile profesorilor din învăţământul artistic.
Lucrează din 1968, ca profesor de liceu şi apoi ca profesor de pictură la Liceul de Arte Plastice „Romul Ladea” – Cluj-Napoca, de unde în 2000 se va pensiona ca director.
Eugen Patachi are lucrări în colecţii de stat şi muzeale din România, Germania, Ungaria, Belgia, Olanda, Anglia, Suedia, Franţa, Israel, S.U.A., Canada, s.a.