Mi-ar plăcea să văd

Romualdas Požerskis
LARGE SCALE
Expoziție de fotografie
13 August – 5 Octombrie 2014
The Lumiere Brothers Center for Photography
119072, Moscow, Bolotnaya embankment

Romualdas Požerskis

The Lumiere Brothers Center for Photography presents a solo exhibition of a famous Lithuanian photographer Romualdas Požerskis. Moscow has not hosted yet such a vast selection of Požerskis oevre. The exhibition LARGE SCALE features over seventy author’s black-and-white prints from seven major series created from 1974 to 2005.

The Lumiere Brothers Center for Photography continues to introduce Muscovites to the Lithuanian school of photography which in the 1950s revolutionized the minds of the soviet photographers by bringing in the fresh Baltic breeze of freedom to the oppressively official soviet photography of the time. Pozerskis’ works are deeply and irreversibly rooted in the Lithuanian school and the basis laid by its founding fathers – presently internationally renowned masters of photography – A. Sutkus, A. Macijauskas, R. Rakauskas, etc. These are the humanistic approach, admiration of the native soil and its people, penetrating lyricism, adherence to the artistic reportage genre originating from Magnum agency’s reports.

Following the major impetus of the Lithuanian photography school, an electrical engineering student of the Kaunas Polytechnic Institute Romualdas Požerskis reveals his individual world view and ambitious striving for the unique style in his very first series Victories and Defeats (1974-1976). Požerskis turns a seemingly youthful motor racing theme in a serious and thoughtful narrative, penetrating into the secret of man’s individual psychological experience of victories and defeats and the way the collective emotion is formed. The combination of reportage with psychological portrait enables the photographer to draw generalization of a greater depth that one may expect from the sports subject. Požerskis focuses not on the motor racing as a physical action with all its drive, but rather on a human (racer and spectator), immersed in a complex lump of diverse feelings and moods.

Romualdas Požerskis thinks in terms of large scale photo projects, each being an aesthetically and documentally integral narration. Employing literary terminology, Požerskis is said to favour “long narrative”, epic stories, large scale generalization. The choice of subject, its deep coverage, the visual language of his documentary prose is virtually epic. His extensive photo cycles, each being continuously photographed for years, claim to be comprehensive stories on the subject with a human as their permanent focus. “Art is an ability to come nearer to a man and not an external effect or uncontrolled self-expression”, – Požerskis says.

In the series Lithuania’s Old Towns (1974-1982) the author sets a highly ambitious goal to show the relations of people and town in the genre of street photography rather rare in Lithuania and Soviet Union of the time. With all due aesthetic precision, impressive foreshortening and accentuated geometry his photographs possess, Požerskis concentrates on the subject matter: “A fact of concrete life is more interesting to me than effective abstract composition”. The series Lithuanian Pilgrimages (1974-1994), censored during the soviet time, addresses in an attentive and sensitive manner the internal – spiritual life of village dwellers. Another aspect of the same subject is observed in the series Memory Gardens (1977–2004).

Romualdas Požerskis 2

Romualdas does not hurry to global visual culture. His photography exists as a kind of counterbalance to the new photographic aesthetics dominated by cool documentary style where human is not the most important object anymore and exists only as an object being photographed. The peculiarity of R. Požerskis’ works is in the special empathy he feels to his heroes: to children populating all his cycles (Children Hospital, 1976–1982); to elderly people in the series The Last Home (1983–1990); to those who are less lucky are unfairly rejected by the society (series Woes and Joys of Little Alphonse, 1992–2005).

Irving Penn – pentru prima dată în Europa!

IRVING PENN (1917–2009)
Résonance
Expoziție retrospectivă
13 aprilie – 31 decembrie 2014
Palazzo Grassi, Veneția
Campo Manuele 3231
www.palazzograssi.it

poster

The exhibition “Irving Penn, Resonance”, curated by Pierre Apraxine and Matthieu Humery, brings together on the second floor of Palazzo Grassi 130 photographs, taken between the end of the 1940s and the mid-1980s. The exhibition is a collection of 90 platinum prints, 30 gelatin silver prints, 4 colorful dye transfer prints and 17 internegatives, which will be shown to the public for the first time.

[Sursă text aici. Dosarul de presă aici]


[Irving Penn - Truman Capote, New York, 1965]

150 de zile

Am 40 de ani. Sunt un om fericit, însă de multe ori s-a întâmplat să fiu „ca o pasăre singuratică pe acoperiş”, „ca bufniţa din dărâmături” sau ca vulturul pleșuv, de la care cei de vârsta mea au o lecție importantă de învățat.

Vulturul pleșuv poate atinge vârsta de 70 de ani. Dar pentru a ajunge la acest punct, el trebuie sa ia o decizie grea. În jurul a 40 de ani ghearele lui lungi și flexibile nu mai sunt capabile să-i care prada. Ciocul puternic și ascuțit i se încovoaie. Aripile-i grele și îmbătrânite de ani și de grosimea penelor îi înfrânează și-i nădușesc mușchii pieptului, îngreunându-i astfel zborul. Și atunci vulturul are 2 opțiuni: să moară, sau să treacă printr-un dureros proces de transformare timp de 150 de zile. Procesul îi cere vulturului să zboare în vârf de munte într-un nou cuib. Acolo el își lovește continuu ciocul încovoiat până acesta se rupe. După ce își rupe ciocul, așteaptă să îi crească cel nou, apoi își smulge ghearele. Când noile
gheare apar, începe să-și smulgă penele îmbătrânite. După 5 luni, vulturul își reia falnicul zbor pentru care a fost creat și pentru care trăiește. Încă 30 de ani!

Am amintit de toate acestea, pentru că doresc ca vizitatorii expoziției mele să știe că fotografiile au fost realizate în decursul celor 150 de zile.

 


[foto: ioan gînscă]

 

J’ai 40 ans. Je suis un homme heureux, mais il m’est souvent arrivé d’être « comme un passereau solitaire sur le toit », « comme le hibou parmi les décombres » ou comme un aigle, qui peut enseigner une leçon importante à ceux de mon âge.

L’aigle à tête blanche peut vivre jusqu’à 70 ans. Mais pour atteindre cet âge, il doit prendre une décision très difficile. Vers 40 ans, ses longues serres devenues flexibles ne sont plus capables de saisir la proie. Son bec fort et pointu se courbe. Ses ailes devenues trop lourdes en raison des nombreuses vieilles plumes épaissies, le freinent et le font suer, en rendant difficile son vol. Alors, l’aigle fait face à un choix difficile : mourir ou passer par un processus douloureux de transformation qui durera 150 jours. Le processus exige que l’aigle vole jusqu’en haut de la montagne dans un nouveau nid. Là, l’aigle va frotter et frapper son bec contre une roche jusqu’à ce qu’elle l’érode. Après cela, il attendra la repousse d’un nouveau bec. Ensuite, il tentera d’arracher et d’user ses serres. Après cela, de nouvelles serres se développeront et alors l’aigle commencera à plumer ses plumes âgées. Enfin, après ces cinq mois, l’aigle reprendra son vol magnifique pour lequel il a été créé et pour lequel il vivra. 30 années supplémentaires.

J’ai raconté cette histoire parce que je désire que les visiteurs de mon exposition sachent que les photos ont été réalisées au cours des 150 jours.

ÎNTRERUPT – expoziţie de fotografie

Ioan Gînscă
ÎNTRERUPT
Expoziţie de fotografie
17 iunie – 17 iulie 2013
Piano Cazola Vizual
Str. Fulicea nr. 3 (lângă Casa Matei Corvin)
Vernisaj: Luni, 17 iunie 2013, ora 19.00
Program: Luni – Sâmbătă 12.00 – 23.00

Frumusețea Crucii în lume – pregătiri și vernisaj

Dragi prieteni, după cum unii știți deja, la vernisajul de la ICR Paris am fost onorați de cuvintele PS Părinte Episcop Marc NEMȚEANUL, D-lui Marcel Alexandru DOBRESCU, director al ICR Paris, D-lui Academician Răzvan THEODORESCU și ale D-lui Costion NICOLESCU.
Am avut imensa bucurie de a avea alături prieteni dragi care au venit din România sau din alte țări, pentru a fi prezenți la vernisaj. Vă sunt recunoscător! Priviți, în cele de mai jos, ce expoziție frumoasă a ieșit!

PRIETENII MEI DRAGI

Expoziția FRUMUSEȚEA CRUCII ÎN LUME

Ioan Gînscă & Iulian Nistea
La beauté de la Croix dans le monde
Croix et calvaires de la Vallée d’Arieș (Transylvanie)
Exposition de photos, 20-31 mai 2013
Institut Culturel Romain
1 rue de l’Exposition, 75007 PARIS
Vernissage: Lundi, 20 mai 2013, 18h00
Ouverture avec :
Acad. Răzvan Theodorescu, Pr. Costion Nicolescu
Programme : Lundi-vendredi : 10h00 – 18h00

Înaintea mării, apele

FELEKI ISTVÁN
Ante mare, undæ / Înaintea mării, apele
Expoziţie de fotografie
Galeria Quadro, Cluj-Napoca, str. Napoca nr. 2–4, etaj I, 64
15 februarie-8 martie 2013
Vernisaj, prezentare de carte: Joi, 14 februarie 2013, ora 18:00
Prezintă: Pavel Şuşară

 

Albumul ANTE MARE, UNDÆ – Feleki István, Editura Exit, Cluj-Napoca, 2012, prezentat și de mine aici, a fost nominalizat la Premiul Cărţii de Fotografie al Salonului de Fotografie de la Strasbourg în 2013.

 

 

Veniți de luați bucurie!

Dragi prieteni, după cum știți, slujba parastasului la împlinirea a 3 ani de la mutarea la cele veșice a Părintelui nostru drag TEOFIL PĂRĂIAN a avut loc duminică, 4 noiembrie 2012, la Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus.
Cu acest prilej s-a deschis pentru pelerinii mănăstirii o expoziție documentară în fosta chilie a ucenicilor Părintelui Teofil. Fiecare perete cuprinde fotografii reprezentative pentru următoarele secțiuni: „Acasă la Topârcea”, „Slujire și propovăduire”, „Familia spirituală”, „Zorica Lațcu”și „Părintele Teofil, bucuria copiilor”. Piesa principală a acestei expoziții este bustul Părintelui Teofil predicând, realizat de sculptorul clujean Gergely Zoltán. Concepută în special pentru cei nevăzători, sculptura a surprins foarte plăcut mulțimea de vizitatori, stârnind exclamații de bucurie. Totodată, alte două lucrări inedite, chipul iconic al Părintelui Teofil realizat în frescă de iconarul Sorin Efros și icoana Teodorei Roșca cu cei trei sfinți de care Părintele Teofil se simțea cel mai apropiat – Iosif din Arimateea, Apostolul Luca și Ioan Gură de Aur -, au fost și ele remarcate și foarte apreciate.
Ideea realizării unei astfel de expoziții permanente în chilia alăturată chiliei Părintelui Teofil, susținută cu toată dragostea de Părintele Stareț, Arhimandritul Ilarion Urs, Părintele Mihail Bobârnat, ultimul ucenic de chilie al Părintelui Teofil, și Curatoriul „Părintele Teofil Părăian” a fost mult așteptată și primită cu căldură.
În perioada imediat următoare (până în 3 martie 2013, ziua de naștere a Părintelui Teofil), expoziția se va îmbogăți cu noi elemente care vor spori calitatea estetică a ansamblului dar și folosul duhovnicesc al vizitatorilor.

















Pentru iubitorii fotografiei BW

Vă recomand să vizitați în acest weekend două expoziții frumoase. Amândouă în centrul Clujului, la 5 minute distanță una de cealaltă. (În weekend e necesară programarea prin telefon)

Tudor Câmpean – INHABITING
Mezzotintă și Fotogravură
25.10.2012 – 8.11.2012
Galeria photoART
Piața Unirii Nr. 10, et. 1 camera 18, Cluj-Napoca
Contact: galeriaphotoart@gmail.com
Márton Zoltán: 0753 846 842

 

Virgil Mleşniţă – INCOGNITO
Fotografie
5.10.2012 – 2.11.2012
Galeria Hangar
Strada Episcop Ioan Bob Nr. 12, Cluj-Napoca
Contact: galeria.hangar@gmail.com
0747 243 955

De dragul Părintelui Teofil – ediția a X-a

DE DRAGUL PĂRINTELUI TEOFIL
Expoziţie de fotografie
(Ediția a X-a)
25 septembrie – 5 octombrie 2012
Biblioteca „Antim Ivireanul”
Râmnicu Vâlcea, Str. Carol I, nr. 26

 

Ieri, 25 septembrie, la ora 17.00, a fost vernisată la Biblioteca „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea cea de a X-a ediție a expoziției itinerante de fotografie De dragul Părintelui Teofil.
Râmnicu Vâlcea este cel de-al zecelea oraş care găzduieşte acest proiect care a debutat la Cluj-Napoca în 3 martie 2011.
Program de vizitare: Luni-Vineri 9-18.