Cuvânt la deschiderea expoziției NEÎNSERARE

Împreună cu vocația de pictor, Andrei Rosetti mai are două vocații evidente: de profesor și de prieten. Cu această inimă de pictor, de profesor și de prieten m-am întâlnit pentru prima dată în jurul unui mare duhovnic, Părintele Teofil Părăian de la Mănăstirea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus. De atunci am rămas apropiați, am expus sau am curatoriat împreună câteva expoziții, am corespondat și ne-am sfătuit permanent cu bucurie.

Pe lângă toate acestea ne-a mai legat și dragostea pentru fotografie, îndeosebi cea alb-negru, atât de subtil realizată de Andrei.


[Foto: Andrei Rosetti]

 

Fie că a fost vorba de pictură sau de fotografie, Andrei Rosetti ne-a arătat cum te poți apropia de subiecte lipsite de măreție și de importanță, transformându-le prin strădanie creatoare în lucrări odihnitoare, plăcute privirii dar și spiritului, prin înțelesurile profunde care le revelează, delicat și surprinzător.
Spun surprinzător, pentru că, spre exemplu, niciodată nu m-aș fi gândit să fac conexiunea între Zidul cu trei fante și Acatistul Sfintei Varvara, în care se spune:
Bucură-te, Varvara, că prin trei ferestre ai văzut lumina Sfintei Treimi.
Bucură-te, că ai aşezat în sufletul tău trei ferestre înţelegătoare: a credinţei, a nădejdii şi a dragostei.


[Andrei Rosetti - III 01 Street Corner - pillar view - oil on canvas 240 x 95 cm]

 

Privind seria zidurilor și a ferestrelor lui Andrei Rosetti, îmi aduc aminte de următoarea apoftegmă, în care ni se relatează cum un părinte, pe nume Evloghie, într-o zi, nereușind să își ascundă trisțea, a fost întrebat:
- De ce esti trist, părinte?
Și răspunse:
- Încep să mă îndoiesc de judecata fraților. Este deja a treia oară când, arătându-le o bucată de pânză pe care am desenat un punct roșu și întrebându-i ce văd, toți mi-au răspuns: „un punct roșu”, însă nici măcar o dată „o bucata de pânză”.

Ceea ce vreau să spun, se înțelege, este că suntem chemați să vedem aici – cu vederea de dincolo de vedere -, mai mult decat niște ferestre mici pe o pânză mare, mai mult decât niște decupaje din peisajul urban. Dincolo de un demers care ilustrează calea parcursă, cu talent și pricepere, de la realitate spre abstractizare, lucrările lui Andrei Rosetti mă atrag îndeosebi prin dimensiunea lor mărturisitoare, exprimată înțelept și smerit, cu o inimă încălzită îndelung de cuvintele de foc ale Sfinților Părinți.

 


[Andrei Rosetti în pădure la Arieșeni, ianuarie 2013. Foto: Horea Preja]

Andrei Rosetti despre expoziția Neînserare

 

Atunci când am pregătit lucrările pentru expoziţia aceasta eram deopotrivă nesigur şi bucuros. Am simţit lipsa proiectului. Lucrările pe care doream să le aduc în faţa privitorilor clujeni nu voiau să se supună nicidecum unui gând tutelar, unui proiect, vreunei idei. Eram vulnerabil încercând să pun alături simple peisaje, amintiri athonite, dar şi reîntâlniri cu vreun subiect ce mă preocupă de câţiva ani buni.
Mi-am propus totuşi să pun pe tapet această împrăştiere. Pe şleau… fiindcă îmi şi plăcea situaţia asta. Fără proiect. Locuri şi lucruri – iată un posibil titlu.
Oliv Mircea, mi-a sugerat un titlu mai concentrat. NEÎNSERARE. M-a surprins propunerea sa fiindcă sugestia aceasta mi-a amintit de lumina neînserată, cea despre care vorbea atât de frumos părintele Constantin Galeriu în anii studenţiei mele. Flondor, cu gândul la Sfântul Grigorie Palama, ne purta şi el spre această lumină. Desigur, nu pot acoperi acest conţinut în pictura mea. Însă pot să bat la această fereastră. Poate fi o năzuinţă. Haideţi alături.

„Bucură-te, Varvara, că prin trei ferestre ai văzut lumina Sfintei Treimi.
Bucură-te, că ai aşezat în sufletul tău trei ferestre înţelegătoare: a credinţei, a nădejdii şi a dragostei.”

Andrei ROSETTI