La Vânătoare de fluturi

Gheorghe ILEA & Andor KŐMIVES
VÂNĂTOARE DE FLUTURI
4 – 22 noiembrie 2015
Muzeul de Artă Cluj-Napoca
Vernisaj: 4 noiembrie, ora 18:00
Curatori: Oliv Mircea şi Călin Stegerean

 

Iles-Komives

 

Expoziția, concepută sub forma unui dialog plastic între doi artiști importanți ai generației lor, Gheorghe Ilea și Andor Kőmives, este relevantă sub un aspect inedit: ea stă sub semnul prieteniei prin artă, care-i leagă de 45 de ani. În 1970, în clasa a V-a, cei doi s-au întâlnit la Liceul de Artă din Cluj, Ilea venind de la Bucea, jud. Cluj, iar Kőmives de la Aiud, jud. Alba, cu dorința de a deveni artiști. Privirea întoarsă în timp scoate la iveală un mod de viață și de gândire al unei generații crescute în perioada comunistă, cu visurile și aspirațiile ei.

Titlul proiectului, dincolo de metaforă, se bazează pe o poveste reală, un performance avant la lettre, o aventură petrecută la finele clasei a VI-a. Cei doi prieteni au „evadat” pentru două seri la rând din internatul liceului Ady-Şincai, numit în jargon Bastilia, pentru a petrece noaptea în pădurea de la Taietura Turcului, la marginea cartierului Grigorescu, cu pretextul de a prinde fluturi pentru insectarul școlar.

Proiectul nu se vrea unul nostalgic, retrospectiv, deși o componentă a memoriei afective este prezentă firesc, ci pune în evidență un anume traseu comun al începuturilor, în care se poate citi și intui sâmburele personalității artistice viitoare a fiecăruia. Corespondența bogată dintre cei doi prieteni, începută în perioada liceului și continuată mulți ani după aceea, relevă interesul intelectual, preocupările și gândurile despre pictură și artă, specifice fiecărei vârste.

Expoziția celor doi artişti este complexă și cuprinde atât o zonă documentară a începuturilor, lucrări pe teme asemănătoare privind istoria lor personală, lucrări de intersecție pe teme și preocupări comune, cât și alte lucrări recente.

Expoziţia are următoarea structură:
A. Documentară: lucrări din perioada claselor gimnaziale și a liceului: autoportrete, peisaje, desene, instalație cu scrisori, desene relevante pentru corespondența bogată dintre cei doi prieteni.
B. Video proiecție a unui „performance” din care a rezultat o lucrare comună – „Vânătoare de fluturi” (2015), film realizat de Șandor Francisc şi Manuela Ghenghea, structurat pe două secvențe:
1. O reîntoarcere la internatul din perioada şcolară (actual Liceul Teologic Reformat) în care cei doi evocă, cu uşoară autoironie, aventura din acea epocă și se hotăresc să realizeze o lucrare comună.
2. La atelierul lui Andor Kömives unde, împreună, picteză la două mâini o lucrare de 148 x 200 cm în tehnica acryl pe pânză, în care se regăseşte povestea cu fluturii-vrajă, într-o țesătura plastică a memoriei.
C. Lucrări care reflectă prietenia dintre cei doi: desene, picturi, picto-obiecte, instalație.
D. Lucrări personale recente, cu teme comune (îngerii, memoria afectivă etc.).

 

Proiect realizat cu sprijinul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj.
Parteneri: Galeria Arcade 24 Bistrița, Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca, Uniunea Artiştilor Plastici din România.

 

Gheorghe ILEA este născut în anul 1958 la Bucea, jud. Cluj. Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca în anul 1984, trăieşte şi lucrează la Zalău.

Andor KŐMIVES este născut în anul 1958 la Aiud, jud. Alba. Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca în anul 1983, este doctor în arte vizuale (2006) şi cadru didactic la Universitatea de Artă şi Design Cluj-Napoca.

Sursă info: aici

Eugen Patachi, o cruce imensă

 

Pe 16 iunie 1940 s-a născut la Alba Iulia pictorul Eugen Patachi.
Am auzit pentru prima oară de domnia sa în 2009, când mi s-a încredințat organizarea unei expoziții retrospective și editarea, cu acest prilej, a unui album de artă. Tot atunci am aflat că Eugen Patachi murise cu un an în urmă. Soția lui, doamna Rodica Patachi, urma să ducă la bun sfârșit acest demers început de artist. Lucrând zile în șir împreună cu dânsa, pot spune că am atins adeseori crucea familiei, o crunce imensă, dureroasă, despre care se vorbea cu lacrimi în ochi. În 1988, la doar 20 de ani murise într-un accident tragic unicul lor fiu, Cristian Eugen Patachi, născut în aceiași zi și lună cu Eugen Patachi.
Cum aș putea uita această tragedie? Cum aș putea uita că Eugen Patachi a plecat din această viață înainte de a-și vedea expoziția retrospectivă pe simeze? Cum aș putea uita că mâinile mele au făcut ceea ce trebuiau sa facă mâinile regretatului pictor? Așa ceva nu se poate uita.

 

 

Albumul de artă din fotografia de mai sus, un mare şi preţios dar oferit nouă de Doamna Rodica Patachi, soţia artistului, cu prilejul Expoziţiei Retrospective Eugen Patachi organizată la Muzeul de Artă Cluj-Napoca, în perioada 25 iunie – 12 iulie 2009, a fost pentru mine, ca editor, designer și curator, poarta prin care am intrat în atelierul şi universul unui artist cu totul aparte. Nu ne-am întâlnit faţă către faţă niciodată – regret foarte mult faptul acesta – dar am învăţat de la Eugen Patachi câteva principii esenţiale pe care el însuşi le-a împlinit.
Să fim discreţi în suferinţă – avem parte de atâta bucurie câtă suferinţă putem îndura.
Să fim fiinţe vesele şi optimiste.
Să nu ne lăsăm biruiţi nici de ură, nici de dispreţ, nici de indiferenţă.
Să ne aducem aminte că puterea celor răi şi corupţi este efemeră.
Să lucrăm liniştiţi, să spunem ce avem de spus – în faţa frumosului au îngenuncheat şi marii tirani, spunea pe bună dreptate Ion Vlasiu (1908-1997).
Mă opresc aici cu această înşiruire, amintindu-vă că Eugen Patachi nu a realizat nici o lucrare utilă regimului comunist! A preferat să abordeze natura în pânzele sale, rostind prin culori, discret, dar răspicat: Vei găsi mai multe în păduri decât în cărţi; copacii şi florile te vor învăţa ceea ce nici un alt învăţător nu te poate învăţa.
Într-adevăr, marginile de sat, pădurile desfrunzite, grupurile de arbori, florile lui Eugen Patachi vorbesc. Depinde de fiecare dintre noi cât le ascultăm.


[Sălcii din Poieni, ulei pe pânză, 66 x 49 cm, nedatat]

 


[Scaieţi, ulei pe pânză, 49 x 43 cm, 1992]

 


[Lumină II, ulei pe carton, 29 x 29 cm, 2004]

 


[Poartă ferecată, ulei pe carton, 42 x 50 cm, 1993]

 

EUGEN PATACHI – scurtă biografie
Eugen Patachi s-a născut la 16 iunie 1940 în Alba Iulia.
Între anii 1962-1968 a urmat cursurile Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj cu profesorii: Petre Abrudan şi Aurel Ciupe.
Din 1961 până în 2007 participă la expoziţii colective, regionale, festive, bienale la Cluj-Napoca şi Bucureşti.
Din 1976 este prezent în tabăra de creaţie de la Lăzarea (Harghita) şi în 1995 la Nicula (Cluj).
Din 1979 participă la toate expoziţiile profesorilor din învăţământul artistic.
Lucrează din 1968, ca profesor de liceu şi apoi ca profesor de pictură la Liceul de Arte Plastice „Romul Ladea” – Cluj-Napoca, de unde în 2000 se va pensiona ca director.
Eugen Patachi are lucrări în colecţii de stat şi muzeale din România, Germania, Ungaria, Belgia, Olanda, Anglia, Suedia, Franţa, Israel, S.U.A., Canada, s.a.

In „varsta de bronz”…

Am fost zilele trecute sa arunc o privire in Expozitia bienala de sculptura mica in bronz, „Varsta de bronz”, gazduita de Muzeul de Arta din Cluj-Napoca, 3 noiembrie-4 decembrie 2011.
Daca aveti incredere in recomandarile mele (nu luati in seama afisul expozitiei si refrenul „Too many birds in one tree” pe care s-ar putea sa-l fredonati la iesire – sunt expuse peste 100 de sculpturi!), va sfatuiesc sa va rupeti din timp pentru o scurta vizita la muzeu, mai aveti o saptamana la dispozitie. Mie mi-au placut lucrarile semnate de Kolozsi Tibor, Silvia Radu, Gheorghe Zarnescu, Vlad Berte, Onisim Colta, Radu Ciobanu si Stanca Pop.

(Ma iertati, nu pot sa nu ma gandesc ca toate cele 100 de lucrari, bine turnate, cred ca trag la greutate mai putin decat palaria si sabia lui Avram Iancu cel cocotat in mijlocul fantanii)

Postez pentru dumneavoastra trei lucrari semnate Silvia Radu, Kolozsi Tibor si Vlad Berte.