2011-2012 The Brilliance Will Continue

În 2010, când am afirmat la unul dintre vernisajele Zilelor Artei Bizantine organizate de „Grupul Sfântul Ioan Damaschin” că există un interes crescut al publicului de pretutindeni pentru arta eclesială autentică, în special pentru icoană, unii nu m-au prea crezut, deşi le-am dat atunci niste exemple. Constat în continuare cu bucurie că acest interes este real, concretizându-se în evenimente absolut remarcabile. Ca dovadă stau şi expoziţiile din 2011, trei dintre ele cu desfăşurare până în 2012  (le-am semnalat şi eu aici, pe blog), la care o adaug în cele de mai jos şi pe cea de la Penn Museum, Philadelphia, despre care am aflat abia azi. Aşadar:

1. 22 august – 30 septembrie 2011 – „The Brilliance of Byzantium. Greek Illuminated Manuscripts from the Balkans VI –XVIII C”, National Gallery for Foreign Art, Sofia, Bulgaria;
2. 26 Septembrie 2011 – 12 Februarie 2012 – „Russian icons from the 15th – early 20th century”, Castel Sant’Angelo, Roma, Italia;
3. 21 Octombrie 2011 – 18 Martie 2012 – „Imprinting the Divine. Byzantine and Russian Icons from the Menil Collection”, Houston, Texas;
4. 15 octombrie 2011 – 12 februarie 2012 – „Vaults of Heaven: Visions of Byzantium”, Penn Museum, Philadelphia.

Privesc totodată şi observ ce se întâmplă şi în România în acest final de 2011. Notez doar atât: Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia are deschisă în perioada 14 octombrie-11 decembrie 2011 expoziţia temporară „Fecioarele înlăcrimate ale Transilvaniei”. Informaţia o găsesc pe site-ul Reţelei Naţionale a Muzeelor din România. Mai caut, pentru că doresc să aflu şi alte detalii, aşa că intru şi pe site-ul gazdelor. Dar, surpriză, nu găsesc niciun link care să pornească din prima pagină a site-ului muzeului spre pagina expoziţiei, aşa cum m-aş fi aşteptat! Constat că la pagina expoziţiei, din păcate foarte sumară, se poate ajunge de fapt doar cu google, asta presupunând că trebuie să ştii în prealabil numele expoziţiei (Aşa arată linkul, pentru cei interesaţi: http://mnuai.ro/muzeu/?p=710). Nu mă las, intru şi pe blogul muzeului albaiulian, dar îl părăsesc repejor, ultima actualizare a fost făcută Joi, Septembrie 15, 2011, 08:24 AM.

Pentru că ideea mi s-a parut extraordinară, a doua zi m-am luat şi m-am dus direct la muzeu ca să vedem pe viu despre ce este vorba. Spre bucuria mea am întâlnit o expoziţie foarte bine gândită, cu un curator cumsecade şi foarte priceput, care s-a ocupat şi de editarea cu acest prilej a volumului (de peste 400 de pagini!) intitulat „Fecioarele înlăcrimate ale Transilvaniei – Preliminarii la o istorie ilustrată a toleranţei religioase”, semnat împreună cu Hegedüs Enikő şi Vasile Rus şi apărut la Editura Altip din Alba Iulia.

 


[Fotografie din Expozitia „Fecioarele înlăcrimate ale Transilvaniei”. Foto: ignus]

Curatorul expoziţiei, Doamna Ana Dumitran, cu care am avut un plăcut dialog, mi-a oferit cu amabilitate multe informaţii utile. Aşa am aflat că acest demers inedit este „rezultatul unei cercetări interdisciplinare, interetnice şi internaţionale desfăşurată în cadrul unui proiect finanţat de CNCSIS, destinat lămuririi sintagmei toleranţă religioasă şi aprofundării studiului acestui concept în istoria Europei Centrale, proiect coordonat de conf. univ. dr. Daniel Dumitran de la Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia. Fecioarele înlăcrimate ale Transilvaniei, deopotrivă expoziţia şi volumul, spun povestea icoanelor Maicii Domnului care au lăcrimat în decursul secolului al XVIII-lea şi a extraordinarei răspândiri pe care au cunoscut-o replicile lor, graniţele etnice şi confesionale dovedindu-se pentru prima dată neputincioase în faţa avalanşei de replici şi a molipsitorului avânt al pelerinilor.”

 


[Fotografie din Expozitia „Fecioarele înlăcrimate ale Transilvaniei”. Foto: ignus]

Acestea fiind spuse, suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm de ce o astfel expoziţie durează atât de puţin (în realitate nici nu apucă să se ducă vestea despre ea); de ce nu găseşti la vânzare volumul lansat cu ocazia expoziţiei în muzeul albaiulian (ci „doar într-o librărie din Cluj”; este vorba de Librăria UBB de pe strada Napoca nr. 11, înca îl găsiţi la preţul de 45 lei), și de ce instituţia gazdă nu îşi promovează eficient propriul eveniment?
[Dupa sosirea la Cluj am remarcat că pe prima pagina a site-ului muzeului gazdă a apărut un link către expoziţiile temporare, deci avem în sfârşit şansa să aflăm despre existenţa expoziţiei; observaţiile mele văd că au avut un rost. M-aş bucura să aud că se va pune la dispoziţia vizitatorilor, din respect pentru ei, şi o utilă carte de impresii, la momentul vizitei mele inexistentă].

Am ieşit încântat din sălile de expoziţie (în care te poţi și ruga, nu doar informa), o recomand tuturor, aşa cum recomand şi o plimbare, în tihnă, printre zidurile Cetăţii Alba Carolina, care arată după restaurare incredibil de frumoase!


[Zidurile Cetatii Alba Carolina. Foto: ignus]