Cuvânt la pomenirea Părintelui Teofil

Sambata, 29 octombrie, s-au implinit 2 ani de cand Parintele nostru Teofil s-a mutat la Domnul. Am fost si eu la parastasul de la Sambata de Sus, a fost frumos. Dupa sfanta liturghie, la parastas, Parintele Mihail m-a indemnat sa tin un cuvant de suflet. L-am transcris si pentru voi, prieteni.

Zilele trecute mi-am amintit care a fost primul cuvant pe care Parintele Teofil mi l-a spus atunci cand ne-am intalnit pentru prima oara, in urma cu aproape 20 de ani: “Daca Dumnezeu doreste sa se implineasca un lucru, toata faptura va ajuta sa se implineasca acel lucru”.
In legatura cu acest cuvant doresc sa va povestesc ceva minunat.

In vara anului 2001 am fost la Sambata de Sus cu gandul de a ma spovedi. Nu ma anuntasem, deci Parintele Teofil nu stia ca voi sosi la manastire. Cand i-am sunat la usa chiliei si ne-am intalnit, si bineinteles imbratisat din toate puterile, parintele mi-a spus: “Ionut draga, Dumnezeu te-a trimis la noi!” Ce se intamplase? Parintele Teofil era invitat la o conferinta ce urma sa aiba loc la Craiova, insa niciun parinte de la Sambata nu putea sa il insoteasca pana acolo. Asa ca m-a intrebat pe mine daca pot si doresc sa il insotesc. Am acceptat bineinteles, era un dar neasteptat, era o onoare pentru mine. Parintele Epifanie ne-a dus cu daciuta la gara iar de acolo am luat trenul.
Nu am sa va povestesc aici cu cat interes asculta parintele cand ii descriam cum arata o egreta alba pe care tocmai o vazusem, sau ce anume povesteam in timp ce parintele statea, ca un tanar fericit, cu capul scos pe fereastra trenului si cu pletele fluturate de vant, ci am sa va relatez o intamplare minunata care a avut loc in ziua sosirii noastre la Craiova.
Imediat ce fusesem cazati la palatul mitropolitan, parintele Teofil mi-a pus in vedere ca si-a uitat metanierul acasa si ca trebuia sa ma duc sa caut unul nou la magazinul bisericesc. Am cautat, insa fara niciun rezultat. Nu gasisem nici macar unul mic. Nu prea i-a parut bine parintelui, era evident ca ii lipsea.
La foarte scurt timp dupa episodul acesta, parintele a fost rugat sa accepte sa ii faca o vizita scurta unui om pe care nu il cunostea. Am fost, omul a fost foarte fericit, si a fost foarte bine ca ne-am dus acolo. Inainte de despartire, ca sa isi arate recunostinta, omul i-a oferit Parintelui Teofil un metanier frumos lucrat. Cand a auzit parintele ce dar i se pregatise, indata s-a luminat la fata si I-a multumit lui Dumnezeu. I-a povestit si gazdei patania cu metanierul iar cand ne-am intors la palatul mitropolitan parintele mi-a spus: “Ionut, cand voi povesti cele intamplate azi, unii poate vor zice ca a fost o simpla coincidenta. Eu, sa stii, o consider o minune”.

A fost inca un prilej sa imi amintesc si sa ma conving ca daca Dumnezeu doreste sa se implineasca un lucru, toata faptura va ajuta sa se implineasca acel lucru!

(29 octombrie 2011, Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus)

 


[Impreuna cu Parintele Teofil, in iulie 2001, inainte de plecarea la Craiova]