Amintiri vesele (5)

Mulțumesc prietenilor pentru așa Cer

În urmă cu câteva zile îi scriam unui înger de prieten, de ziua lui, „Mulțumesc Cerului pentru așa prieten!”. Răspunsul lui m-a copleșit: „Mulțumesc prietenilor pentru așa Cer!”.

Părintele Teofil Părăian (3 martie 1929 – 29 octombrie 2009), sunt convins, ar zice: Nu-i așa că-i fain?!
Da, Părinte, e tare fain! Și omul la fel! E din același neam cu dumneavoastră, al celor liberi, luminoși, veseli, cumsecade, cinstiți, harnici, calofili.

Pentru neamul acesta mai ține Dumnezeu lumea! Și totuși, Părinte drag, nu pot să nu mă tot întreb: de ce sunt uitați sau marginalizați cei care îi aparțin? Știți la ce mă gândesc. Curatoriul „Părintele Teofil Părăian” (înființat în octombrie 2012) s-a dizolvat treptat, în liniște. Părintele Mihail, ucenicul dumneavoastră de chilie, nu mai e la Sâmbăta…  Ce va urma?

Eu nu am avut puterea să vin azi la Sâmbăta. Oare cum ați fost sărbătorit? Cine a deschis chilia dumneavostră vizitatorilor? Cine le-a vorbit? Ce le-a spus despre absența Părintelui Mihail? Ce le-a spus despre Curatoriu?

Până să primesc niște vești, răsfoiesc nedumerit revista elvețiană Prestige Home – The Luxury Way of Life, pe a cărei copertă apare o imagine din incinta mănăstirii de la Sâmbăta!
LUXURY!
Înțelege fiecare ce vrea!

Prestige-Home-Band-2016---cover1
Prestige-Home-Band-2016

Părintele Teofil – COLINDE

Amintiri vesele (4)

 

Părintele Teofil Părăian – SFÂNTUL NICOLAE

Cei mai mulți sfinți sunt ai „oamenilor mari”, care le înțeleg mărețiile. Sfântul Nicolae  este și al „oamenilor mici” și, prin aceasta, al tuturor. La el se gândesc toți cei care-l așteaptă ca aducător de daruri. Îndreptător credinței și chip blândeților, de când a propovăduit în Mira Lichiei – unde a fost episcop – s-a impus în conștiința credincioșilor contemporani cu el și a rămas contemporan cu toate generațiile de credincioși. A câștigat cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate. A fost sărac pentru că n-a vrut să fie bogat. A fost sărac pentru că i-a ajutat pe cei săraci. I-a ajutat din prisosul lui pe semeni, pentru că a știut că prin milostenia sa se apropie de Cel ce a spus: „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.” A fost doritor de înmulțire a binelui și a bucuriei și a intervenit pentru ajutorarea celor ce erau să piară în păcat.

Este firesc să ne întrebăm:
Dacă Sfântul Nicolae – care, după numele sau înseamnă „Biruitor de popoare” – ar fi în vremea noastră și ar birui răutățile din sufletul nostru și gândurile cele rele din mintea noastră cu mijlocirile sale sfinte, dacă ar fi, deci, contemporanul nostru, oare ce ne-ar îndemna el mai mult să facem?

Fără îndoială că, fiind el milostiv, ne-ar îndemna să fim milostivi. Fiind dătător de daruri, ne-ar îndemna s-avem și noi ceva de dat. De dat Mântuitorului prin frații săi cei mici. Să avem și noi ceva de oferit Domnului nostru Iisus Hristos din ceea ce am agonisit noi prin munca noastră cinstită. Ne-ar îndemna să avem ceva, dar nu pentru noi, ci să avem pentru alții, pentru frații nostri care au trebuință de ajutorul nostru. Să facem în așa fel încât ceea ce la noi este de prisos să fie de ajutor celor care au lipsă. Sfântul Nicolae cel Milostiv ne-ar îndemna să fim ca el. Sfântul Nicolae cel dătător de daruri ne-ar îndemna să fim și noi oferitori de daruri. Și să facem aceasta cu inima curată, cu dorința de a împlini lipsurile celor lipsiți. Să o facem cu inimă de părinte, de frate, de fiu, de prieten, cu inimă care aduce mulțumire, aduce seninătate. Pentru că, zice Isaac Sirul, atunci când oferi ceva, cuiva, veselia feței tale să fie mai mare decât darul pe care-l oferi. Dacă am putea face și noi așa, sigur s-ar bucura și Nicolae, a cărui sfântă pomenire o facem astăzi. Căci el ne e apropiat de suflet și-l putem cinsti numai dacă suntem și noi milostivi și buni și iertători și îndurători cum a fost el, sau cum putem fi noi, la măsurile noastre, îndrumați de el.

 sfantul-nicolae-DSC_0205-modif1

Amintiri vesele (3)

 

Părintele Teofil – Amintiri vesele (2)

 

Amintiri vesele cu Părintele Teofil

După pregătirea celor trei serii de medicamente pentru zile negre (ambalate ingenios, cu posologie inclusă, câte 20 de tablete în fiecare cutie), printre primii prieteni care s-au bucurat de ele a fost și Părintele Teofil. Mi-a spus atunci (2002) că și dânsul ar putea alcătui o astfel de colecție, cu amintiri și istorisiri amuzante, numai bune pentru volumul 4 al acestei serii. Când ne-am reîntâlnit, părintele avea deja scrise în braille întâmplările promise, iar eu l-am înregistrat cu reportofonul în timp ce mi le citea, tare plăcut surpins de acest dar special!
Zilele astea am dat peste acea înregistrare – nu știu cum de am rătăcit-o –  și am decis că voi posta, rând pe rând, câte o „pastilă” din amintirile vesele ale părintelui. De dragul lui și al vostru!

 

De ziua Părintelui nostru drag

Ca și cum ar fi de față, ca și cum ne-ar întâmpina aici cu surâsul lui minunat, noi i-am pregătit Părintelui Teofil un dar. Cei apropiați știm că i se potrivește, pentru că Părintele Teofil era un mare iubitor de muzică. De aceea suntem și foarte bucuroși, și foarte emoționați! După cum știți, darul îl va primi direct din mâinile unor copii pe care părintele i-a ținut în brațe, i-a îmbrățisat sau i-a binecuvântat. Ei sunt: Ioan și Maria Coleșa, Sara Gînscă-Nistea, Ioana Ilieș, Ana Iovănaș, Luca Scripcariu și Daria Ioana Tămășan.

Adunați acum în jurul lor, pregătiți de sărbătorire, vom trăi ceea ce Părintele Teofil ne învăța, întotdeauna cu bucurie, că „în prietenie e ca în vasele comunicante – fiecare oferă și fiecare primește”. Vom realiza totodată că importanța acestui cuvânt despre prietenie a crescut de când părintele a plecat la Domnul, nu singur, ci cu foarte mulți prieteni cuprinși în inima sfinției sale, o inimă despre care aflasem „că odată intrat cineva în ea, nu mai poate ieși”.

(din cuvântul rostit de Ioana Precup în deschiderea recitalului Surâsuri de primăvară – in memoriam Părintele Teofil Părăian)

001-Ioana-Precup---DSC_0204

002-Ana-Iovanas---DSC_0209

Ioan-Colesa---DSC_0215

Sara-Ginsca-Nistea---DSC_0219

Maria-Colesa---DSC_0223

Ioana-Ilies---DSC_0230

Daria-Ioana-Tamasan---DSC_0201

DSC_1187

DSC_1201

In memoriam Părintele Teofil Părăian

Muzeul Etnografic al Transilvaniei și Editura Teognost organizează un recital inedit de muzică clasică in memoriam Părintele Teofil Părăian, în sala mare a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, str. Memorandumului nr. 21, Sâmbătă, 1 martie 2014, între orele 11.00-12.00. Intrarea liberă.

Vor interpreta:

Ana Iovănaș – pian, clasa a IX-a
Y. Tiersen: Valsul lui Amélie

Ioan Coleșa – blockflöte, clasa pregătitoare
W. A. Mozart: Soare de vară
W. A. Mozart: Piesă mică
J. Brahms: Cântec de leagăn

Sara Gînscă-Nistea – pian, clasa a II-a
Ciprian G. Pop: Visul Uriașului

Maria Coleșa – pian, clasa a III-a
M. Clementi: Sonatina op. 36 nr. 3, p. 1
D. Șostacovici: Polca flașnetă

Ioana Ilieș – pian, clasa a III-a
J. S. Bach: Mic preludiu în re
Fr. Burgmüller: Studiul op. 100 nr. 16

Luca Scripcariu – chitară, clasa a VI-a
J. S. Bach: Menuet
F. Carulli: Andantino

Daria Ioana Tămășan – pian, clasa a VI-a
Fr. Liszt: Studiu op. 1 nr. 2
Fr. Chopin: Noctura op. 27 nr. 1
A. Haciaturian: Toccata

Arhimandritul Teofil Părăian (n. 3 martie 1929, Topârcea, județul Sibiu – m. 29 octombrie 2009, Cluj) a fost duhovnicul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (judeţul Braşov), şi unul din marii părinţi duhovniceşti ortodocşi ai României. A rămas în conștiința celor care l-au cunoscut ca „Părintele bucuriei”.

„Simpla vedere a chipului Părintelui Teofil, de o nesfârşită şi blândă luminozitate, un chip care este oglinda unui suflet păstrând neofilită o sfântă candoare paradiziacă, linişteşte şi aduce pace şi bucurie, desprindere instantanee de poverile acestei lumi.” (Costion Nicolescu)