Vitrine cu jucării pentru părinţi și copii

Am vizitat la Muzeul Unirii din Alba Iulia, împreună cu soția mea, o expoziție care cuprinde jucăriile pe care le visa orice copil din România pe când eram noi mici: maşinute, trenuleţe, avioane, vapoare, nave cosmice, arme, instrumente muzicale, ursuleţi, animale de pluş, masinuţe cu pedale, trotinete, triciclete, căluţi de lemn., tancuri, păpuşi, figurine, jocuri și roboţi, toate fabricate în România, China, Germania, Polonia, Ungaria, URSS, Japonia, Bulgaria, Franţa , Cehoslovacia și în alte ţări, între anii 1900 — 1980.

Am ieșit din muzeul albaiulian gândindu-mă la copiii de azi, care au adeseori mai multe jucării decât sunt acum în toată expoziția „Vitrine cu jucării pentru părinţi și copii”. Spre mirarea noastră, a părinților, se plictisesc rapid de ele, tânjind după altele noi sau, cel mai adesea, după un „răpitor” touchscreen phone.

[Când e vorba de jucării, nu pot uita ce am văzut de curând: băiețelul unui apropiat găsea întotdeauna mai atrăgător șlapul tatălui și petul în care mai rămânea puțin suc, decăt oricare din multele jucării „de firmă” pe care le avea. A fost pentru prima dată când m-am luminat în privința celor vinovați pentru banii aruncați pe grămezile de plastic de care ne împiedicăm nervoși în casă, zi de zi.]