O țeavă și Ravel

Sunt două compoziții muzicale care nu îmi ies din cap de ani de zile.
Prima, Adagio din Concertul pentru pian de Ravel, în interpretarea lui A.B. Michelangeli (înregistrată cu reportofonul de la Seratele Muzicale TV ale lui Iosif Sava).
A doua, nu are nici nume, nici compozitor și nici interpret. Se poate așa ceva? Da, se poate.
Urcând odată spre creasta Făgărașului am auzit o melodie liniștită, care suna a flaut, dar cu o tonalitate mai gravă. M-am dus într-acolo curios și fascinat. Era țeava albastră a unui fost indicator de traseu montan. Vântul puternic îi sufla prin cele 6-7 orificii, rezultând un cântec odihnitor, tare plăcut la auz.

Acum ascult trupa islandeză Sigur Rós, albumul Valtari, compus, ai zice, înafara lumii. Așa mi-am adus aminte de țeavă și Ravel.