O dimineaţă copilăroasă

Dimineața aceasta a început cu strigătele insistente ale fetiței mele care ieșise pe balcon:
– Tati, tati, hai repede să vezi cine vine!
– Cine, Sara, cine? am întrebat eu nedumerit, pentru că nu vedeam pe nimeni.
– Cum tata, nu vezi? Chiar nu vezi?! TOAMNA! Și uite dovada!
Degețelele roz arătau vesele înspre strada pătată cu solzi galbeni și frunze uscate.

Lăsaţi în pace potecile


[Din versurile lui Petru M. Has]

 

Rikyū se uita dupa fiul sau, Shoan, cum matura si stropea poteca din gradina. „Nu-i destul de curat”, zise Rikyū, dupa ce Shoan isi ispravise treaba, si-i porunci sa se apuce inca o data. Dupa un ceas istovitor, baiatul se intoarse la Rikyū: „Tata, nu mai e nimic de facut. Treptele au fost spalate de trei ori, felinarele de piatra si pomii au fost bine stropiţi cu apa, muschii si lichenii stralucesc de un verde fraged; n-am lasat o craca sau o frunza pe pamant”. „Baiat nepriceput!, il certa maestrul ceaiului. Nu asa se matura o poteca de gradina”. Zicand acestea, Rikyū scutura un copac si risipi peste gradina foi de aur si de carmaz, farame din brocartul toamnei. (Okakura Kakuzo – „Cartea ceaiului”)

 


[Am crezut ca este vorba de Land Art in fotografia de mai sus. Dar nu e asa, sunt frunze de toamna prinse pe o portiune de asfalt proaspat asternut. Fotografia a fost realizata de Peter Macdiarmid in Londra, 5 octombrie 2011.]